Un studiu specific a arătat că atunci când părinții iau parte regulat la serviciile divine, 72% dintre copiii lor rămân fermi în poziția lor înaintea lui Dumnezeu. Dacă doar tatăl merge cu regularitate la serviciile divine, un procentaj de 55% din copii rămân lângă Dumnezeu. Dacă doar mama merge la biserica doar 15% din copii răman în biserică. Dacă părinții nu merg la serviciile divine, doar 6% dintre copii rămân în biserică.
Statisticile vorbesc singure. Exemplul părinților e mult mai important decât toate eforturile făcute în cadrul școlii duminicale. Pe ce drumuri merg copiii noștri? Ce fac ei? Care sunt motivațiile lor? Sunt ei așezați pe altarul Lui, având parte de protecția și binecuvântările Lui? De multe ori suntem îngrijorați pentru că fiii noștri merg pe căi, departe de Dumnezeu. De multe ori îi vedem în anturaje rele și cuprinși de vicii. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i elibereze, să îi ajute să regăsească calea salvării, să-i transforme complet, să le redea bucuria de a trăi. Și, ceea ce ne întristează cel mai mult e să știm că în mare parte suntem responsabili de situația în care se găsesc. Când am fi putut să-i îndrumăm spre biserică, ne preocupăm de alte priorități. Când ei cereau să-i ducem la școala duminicală inventam o scuză, pentru a nu merge. Și așa au început să se răcească fața de Dumnezeu, să-L uite.. ei au crescut și viata lor a început să ia alte întorsături. Acum vrem să-i ducem la biserica și nu vor ei. Dacă copiii noștri merg la biserică, nu putem să-i lăsăm să meargă singuri. Ei sunt prioritatea noastră numărul 1. Noi suntem exemplul lor, așa îi vom ajuta să crească în credință și puterea care o vor avea îi va conduce, pentru totdeauna, în prezența Domnului.
“Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” Proverbe 22:6
