Nimeni, dar nimeni nu mă iubeşte aşa cum o faci Tu. Când cad, mă iei în braţe, mă ridici şi mă restaurezi. Atunci când plâng, îmi ştergi lacrimile cu o mână invizibilă şi pui pe buzele mele dorinţa de a zâmbi. Când inima îmi este frântă, iei cu grijă fiecare bucăţică şi o lipeşti la loc pentru a forma din nou un întreg. Majoritatea iubesc condiţionat, dar Tu o faci necondiţionat. Oamenii când îmi dau ceva, o fac cu un scop. Tu îmi dai totul doar pentru că mă iubeşti. Tu nu vorbeşti mult şi fără rost aşa cum o face majoritatea, ci ştii când să spui şi ce să spui la momentul potrivit. Am început prin a Te iubi, dar am ajuns prin a fi dependentă de Tine. Nu pot să fac nici un pas fără să ştiu că Tu eşti lângă mine şi mă susţii. Dacă de multe ori am fost dezamăgită, am fost de oameni, dar niciodată de Tine. Atunci când alţii Te vorbesc de rău sau urzesc planuri rele împotriva Ta, sângele clocoteşte în mine pentru că nu pot înţelege cum nu poate cineva să Te iubească.
Îmi pare rău pentru că de multe ori Te-am dezamăgit. Sunt om, greşesc. Păcatul este lipit de mine. Îmi pare şi mai rău când uit să-Ţi mulţumesc pentru fiecare binecuvântare din viaţa mea. Este de neimaginat cum mă susţii şi mă întăreşti în fiecare lucru. Privirea Ta plină de iubire mă urmăreşte oriunde. Atunci când simt nevoia să mă ascund, mă ascunt în Tine. Atunci când simt nevoia să plâng, plâng în faţa tronului Tău. Atunci când râd, o fac datorită ţie. Fiecare celulă, fiecare fir de păr şi fiecare părticică din corpul meu a fost contruit de Tine. Dacă se merită să-mi dau viaţa pentru cineva, pentru Tine mi-aş dori să mor. Te iubesc, şi totuşi, niciodată nu am să ajung să Te iubesc atât de mult cum o faci tu. Te iubesc.
