Predica de duminică: “Eu sunt pâinea vieţii” de Nicolae Vozian

Text: Ioan 6:35, 48 – 51

Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Eu sînt Pînea vieţii. Părinţii voştri au mîncat mană în pustie şi au murit. Pînea care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănînce din ea şi să nu moară. Eu sînt Pînea vie, care s-a pogorît din cer. Dacă mănîncă ceneva din Pînea aceasta va trăi în viac!

În vremurile nu demult trecute, în fiecare toamnă, pe multe combine de cereale, de asemenea pe hambarele, grânarile şi magaziile kolhozurilor puteai citi o lozincă: „Pâinea este viaţa”. Propoziţia aceasta scurtă are şi un înţeles adânc. Pâinea este legată de viaţă şi oamenilor le este greu să-şi imagineze viaţa fără pâine! Compozitorii au dedicat piese şi compoziţii muzicale pâinii. Poeţii din toate timpurile au scris versuri pe tematica pâinii. În ele era descrisă importanţa pâinii în viaţa de toate zilele, dorinţa de avea pâine în fiecare zi, atitudinea omului faţă de pâine.

În unele din poeziile Leonidei Lari am citit:

Să nu arunci copile painea jos nici cînd

Căci undeva departe plange un copil flămînd

Şi cată-un colţ de paine prin urme înfrigurat

Şi dacă nu-l găseşte adoarme înlăcrimat

Şi-în somn i se arată tu să-ţi închpui poţi

Pamantul ca o paine ce ajunje pentru toţi

În zilele grele de încercare, când peste o ţară sau alta venea foametea, mulţi îşi părăseau casele şi porneau la drum ca să caute acest aliment de bază a omului.

În 1931-32 peste pământurile noastre bântuia foametea. Bunicul meu, ca şi mulţi alţii din localitate au plecat în Polonia (acum Ukraina de Vest) ca să caute şi să cumpere pâine. El a lipsit câteva săptămâni şi îngrijorarea creştea cu fiecare zi. Întoarcerea lui cu pâine nu a însemnat altceva, decât viaţă pentru cei din familie.

Dumnezeu ştie şi cunoaşte că omul nu poate exista fără paine şi în fiecare zi el are nevoie de ea. De aceea şi Domnul Isus Hristos învăţând pe ucenicii Săi  rugăciunea bine cunoscută azi între creştini, „Tatăl nostru”, i-a învăţat să-I ceară lui Dumnezeu, Tatălui din ceruri pâine: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”, sau „în fiecare zi”. Pâine pe masă în fiecare zi este un har şi binecuvântare din partea lui Dumnezeu. In Sfânta Scriptură cuvântul „pâine”este întâlnit puţin mai mult de 365 ori.

„Pîinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă în fiecare zi”.

Foarte demult, aproximativ 3800 de ani în urmă, pe pământurile Canaanului, (Palestina de azi) a fost o foamete mare.  Bătrânul Iacov, capul unei mari familii trimite pe fiii săi în Egipt ca să cumpere şi să aducă grâu.

Genesa 42:1-2 Descrie acestă situaţie: „Cînd a auzit Iacov că este grîu în Egipt a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?”  Şi a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt, pogorîţi-vă şi cumpăraţine grîu de acolo, ca să trăim şi să nu murim”.

Istoria familiei lui Iacov se încheie cu mari binecuvântări în Egipt. În mijlocul foametei el a avut belşug de grâu.  Şi pâinea a însemnat viaţă pentru Patriarhul Iacov şi familia lui. Binecuvântarea lui Dumnezeu peste Israel a însemnat belşug de pâine pentru mulţi ani. Totdeauna când Dumnezeu binecuvânta pe poporul Său, El le dădea pâine. În cartea Rut este scris: Rut 1:6 …Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pîine. S-ar fi putut citi şi aşa: Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse binecuvântare. Dar cînd poporul se întorcea ca să n-asculte Legea, se întorcea ca să slujească idolilor ţărilor păgâne, Domnul Dumnezeu îşi trăgea binecuvântarea de la ei. Şi atunci, ca rezultat, sute şi mii, ca Elimelec şi Naomi de pe vremea Judecătorilor,  istoviţi şi flămânzi, îşi părăseau locuinţele şi plecau în căutarea pâinii. Asemenea situaţii de grea cumpănă au fost destule în Israel. Una din ele este descrisă de profetul Ioel.

Ioel 1:17 S-au uscat seminţele supt bulgări, grînarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat sămănătura! (şi nu mai este paine!). Seminţele uscate sub bulgări, grânarele goale şi hambarele stricate este tabloul acelei vremi, pictat de profet. Marea îngrijorare a profetului nu era fără temei. Nu este pâine, nu este binecuvântare şi înseamnă că nici viaţa nu poate exista!

Un alt profet al  aceleaşi vremi cu lacrimi scrie:

Plîngerile lui Ieremia 4:4 Limba copilului mic i se lipeşte de cerul gurii uscată de sete, copiii cer pîine, dar nimeni nu le-o dă.

Aţi experimentat vreodată astfel de situaţii, când copiii voştri istoviţi de foame cer pâine si nu le puteţi oferi?

– Eu nu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze ca să nu treceţi prin astfel de situaţii, şi să nu aveţi astfel de vremuri. El să vă poarte de grijă ca să aveţi mereu pe masă pâinea cea de toate zilele!

Pentru prima dată, în Vechiul Testament, cuvântul „paine” îl găsim scris în cartea Genesa, capitolul 3.  După căderea omului în păcat,  Dumnezeu a spus lui Adam:

Genesa 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat. Căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce.

Prima amintire despre pâine şi în acelaş timp, amintire de moarte. Pentru prima dată în Noul Testament, cuvântul „paine” este întâlnit în Evanghelia după Matei.

Matei 4:4 Drept răspuns Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu”.

Prima amintire de pâine în Vechiul Testament şi este îmbinata cu ideea de moarte. Prima amintire de pâine în Noul Testament şi este îmbinata cu ideea de viaţă. Atunci când Domnul era ispitit, El a spus această propoziţie adâncă:  „Omul nu va trăi numai cu pîine”.

Acest enunţ este o învăţătură puternică pentru toţi! Absolut toţi au dorinţa de viaţă, de aceea toţi au nevoie zi cu zi de pâine. Fiul lui Dumnezeu a spus că există ceva mai mult decât pâinea cea de toate zilele, mai de valoare, mai de o necesitate mai mare. „Omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu”. Orice cuvânt venit din Dumnezeu dă viaţă, sau, înseamnă viaţă! Orice cuvânt!

Primele propoziţii ale  Evangheliei după Ioan sunt:

Ioan 1:1-4

• La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.
• El era la început cu Dumnezeu.
• Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
• În El era viaţa!!!  Şi viaţa era lumina oamenilor.

Acest Cuvânt era viaţa!

Ioan 1:14 „Şi Cuvîntul s-a făcut trup şi a locuit printre noi plini de har şi de adevăr!”

Acest Cuvant, care s-a făcut Trup şi a locuit printre noi, este Pâinea vieţii. Aceasta a vrut să spună Domnul Isus iudeilor şi în capitolul 6 a Evangheliei după Ioan. „Eu sînt Pînea vieţii”.

La începutul acestui capitol este descrisă o minune, care a avut loc lângă marea Galileii, înmulţirea pânilor. 5000 de oameni au mâncat pâine şi s-au săturat. Zvonul aceastei minuni s-a răspândit rapid în popor şi a trezit pe mulţi să-L caute pe Domnul şi să meargă după El.

Ioan 6:24 „Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus”. Noroadele căutau pe Isus pentru pâine, pentru că se săturaseră. Şi când L-au găsit pe Isus dincolo de mare, El le-a zis: Ioan 6:26 „Adevărat, adevărat vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mîncat din pînile acelea, şi v-aţi săturat”.

Şi de aici în colo Domnul Isus caută să le atenţioneze privirile la o altfel de pâine. De la versetul 26 El se descoperă pe Sine ca adevărata Pâine! Fiul lui Dumnezeu se compară pe Sine cu pâinea cea de toate zilele, de care omul a avut nevoie totdeauna. Şi El se propune pe Sine ca o Pâine mai bună, o Pâine mai de preţ, Pâine pogorâtă din cer, Pâine care dă lumii viaţă. Când au auzit iudeii de viaţă, de care fiecare muritor este preocupat, n-au pregetat să spună: Ioan 6:34 „Doamne, dă-ne totdeauna acestă Pîne”. Dorinţa de viaţă i-a insuflat să spună aşa.

Ştiţi cu ce se asemănau oamenii, care ascultau pe Domnul Isus. Se aseamănă cu un copil, pe care îl trezeşti dimineaţa la şcoală. L-ai trezit, şi după câteva minute mergi din nou să-l trezeşti. El mereu le vorbeşte de o altă Pâine. El caută să le trezească mintea mereu şi mereu vorbind de o Pâine mult mai de preţ. El întruna le vorbeşte, nu de pâinea, de care a vorbit Dumnezeu lui Adam, care se câştigă prin sudoarea feţei. Căci cât de mult nu ar avea omul această pâine, tot una va muri şi tot în pământ se va întoace. El le-a vorbit de o Pâine, care s-a coborât din cer şi dă viaţă veşnică. El din nou şi din nou, parcă dorind să le trezească mintea la o gândire nouă le vorbeşte despre această pâine.

Ioan 6:35, 48 – 51 „Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Eu sînt Pînea vieţii. Părinţii voştri au mîncat mană în pustie şi au murit. Pînea care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănînce din ea şi să nu moară. Eu sînt Pînea vie, care s-a pogorît din cer. Dacă mănîncă ceneva din Pînea aceasta va trăi în viac!

Capitolul acesta (6) descrie două feluri de pâni:

• Pâinea materială, pământească, de pe pământ  (6:26)
• Pâinea spirituală, cerească, din ceruri (6:33)

Capitolul acesta mai descrie şi două categorii de oameni:

• Cei ce n-au crezut  (6:36, 64, 66) „Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. Dar sînt unii din voi care nu cred. Din clipa acea mulţi s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El”.
• Cei ce au crezut  (6:68-69) „Doamne i-a zis Simon Petru, Tu ai Cuvintele vieţii veşnice! Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu!

Dar capitolul acesta descrie şi două felurite rezultate:

• Au mâncat pâine şi totuşi au murit  (6:49)
• Să mănânce şi să nu moară  (6:50)

Cât de minunate promisiuni sunt în capitolul acesta!

v.50 cine va mânca nu va muri

v.51 va trăi în viac

v.54 are viaţă veşnică

v.54 Eu îl voi învia în ziua de apoi

v.56 rămâne în Mine şi Eu rămân în el

Oare cine nu ar vrea, ca şi asupra lui să se răspândească aceste frumoase promisiuni:

–          Să fie şi să rămână Dumnezeu cu el.

–          Învierea  (să trăiască cu speranţa învierii)

–          Viaţa veşnică

Dar toate aceste promisiuni sunt pentru cei ce cred! Pentru cei ce cred că El este Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu, Fiul Celui Preaînalt, Salvatorul întregii lumi! „Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Eu sînt Pînea vieţii”.

Şi Apostolul Petru a spus: „Noi am crezut”! De atunci de când vorbea Domnul Isus cu iudeii, au trecut peste 2000 de ani. Cei ce ascultau pe atunci cuvântul despre pâine au murit demult. După ei au venit alţii, şi alţii, şi  au trecut şi ei, dar nu a trecut acest adevăr! Multe s-au schimbat în lumea acesta, dar neschimbat a rămas acest adevăr. Ca şi mai înainte există două feluri de pâini, două categorii de oameni şi două rezultate felurite.  

Iubit cititor, Dumnezeu să te ajute să intri şi să rămâi în categoria oamenilor care cred!  Şi crezând să ai viaţă veşnică! Tu nu trebuie să călătoreşti departe în Polonia ca şi bunicul meu, sau în Egipt ca fiii lui Iacov, în căutarea pâinii pentru viaţă. Pâinea vieţii este acum aproape de tine! Crede numai!!! Căci numai această Pâine a vieţii, care este Domnul Isus îţi poate potoli foamea sufletului tău.

Secretarul general UBCEB şi pastorul Bisericii „Betania” din Chişinău, Nicolae Vozian