Zilele acestea am auzit o ilustrație, care mi s-a părut relevantă pentru tema predicii din această seară. Se spune că Sherlock Holmes s-a dus la vânătoare cu prietenul său Dr. Watson. Ziua au vânat, seara au mâncat, iar când s-a înnoptat s-au culcat în cortul pe care-l adusese cu ei. Pe la o bucată de noapte, Holmes s-a trezit și-l ghiontește pe prietenul său. Watson, îi zice el, tu ce vezi? Păi, văd cerul plin de stele. Hmm, și ce-ți spune ție acest lucru? Cum să-ți explic, zice Watson, din punct de vedere teologic înțeleg că Dumnezeu este atotputernic, El a creat acest univers măreț și-l ține în mâinile Sale; din punct de vedere biologic – dacă vedem stelele, înseamnă că mai suntem în viață; din punct de vedere astrologic – după cum sunt așezate constelațiile, pot spune că-i deja sfârșitul verii; din punct de vedere orologic – cred că-i undeva în jur de ora trei dimineața și ar trebui să mai dormim un pic; din punct de vedere meteorologic – după cum arată cerul, putem spune că va fi o zi frumoasă. Dar tu, detective, ce zici? După o scurtă pauză, Holmes îi răspunde: ești un mare deștept doctore, știi atâtea lucruri și totuși cel mai simplu lucru ți-a scăpat din vedere, tu nu vezi că cineva ne-a furat cortul în timp ce noi dormeam? Suntem înconjurați și asaltați de atâtea “logici” încât de multe ori, asemenea fabulei de mai sus, scăpăm din vedere cea mai simplă și importantă logică, cineva ne-a furat cortul…
Apostolul Pavel a scris prima sa epistolă către Corinteni prin anul 56 A.D. în timp ce se afla în Efes fiind în cea de-a treia călătorie misionară. A doua epistolă a fost scrisă cam la un an sau un și jumătate după prima eipstolă. Pavel se afla în Macedonia când Tit i-a adus vești din Corint, lucru care l-a motivat să scrie o nouă epistolă.
“Cînd am ajuns la Troa… n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela fraţi şi am plecat în Macedonia.” (2Cor.2:12-13)
“Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.” (2Cor.7:5-6)
Una din temerile lui Pavel este menționată în 2Cor. 11:3-4, și anume teama ca nu cumva și gândurile celor din Corint să se strice tot așa cum s-a stricat gândul Evei. Din cuvintele lui Pavel reiese că gândurile se pot strica și dacă se strică gândurile, atunci se strică totul. Căderea Evei și implicit a lui Adam a pornit cu o înșelare, care a dus la schimbarea gândirii lor. Este interesant să observăm cum Moise descrie stricăciunea primelor generații de oameni: “Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Gen.6:5). Având în vedere importanța gândirii, Pavel scrie tot în această epistolă: “Noi răsturnăm izvodirile minții… și orice gând îl facem rob ascultării de Cristos.” (2Cor.10:5).
Deși consecințele căderii primilor oameni sunt multiple și complexe, esența acestei căderi, în baza cuvintelor spuse de Pavel, constă în faptul că Eva a fost amăgită de șarpe, adică ea a crezut că va fi ca Dumnezeu, așa cum i-a spus șarpele. Se pare că una din cele mai tentante ispite pentru om încă de la începutul creației este aceea de a fi ca Dumnezeu. Nu în zădar Diavolul l-a ispitit pe Isus prin cuvintele “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…” Pentru Isus ispita era și mai mare datorită faptului că El era Fiul lui Dumnezeu. Totuși El a decis să rămână om și să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. (Evr.2:17).
Una din tendințele vremii, care devine tot mai evidentă și în lumea creștină, este goana după minuni și semne. Înclinația spre misticism și supranatural sunt deja elemente distincte ale epocii postmoderne, în care trăim. Pe de-o parte, noi condamnăm fenomene cum ar fi vindecările telepatice ale lui Kașpirovski, filme cum ar fi Harry Potter, oracole ca și caracatița Paul sau lupul de la grădina zoologică din Chișinău, care a prezis formarea Alianței pentru Integrare Europeană. Însă, pe de alta parte, facem aproape aceleași lucruri, doar că le dăm un veșmânt sau un ambalaj creștin. Avem televindecători creștini, avem tot felul de oracole și profeții.
Aș vrea să nu uităm că Dumnezeu ne-a creat să fim oameni. Îmi place în acest context salutul lui Pavel din 1 Corinteni 16:13: “Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!”
Se spune că odată Muhamed Ali, multiplul campion mondial la box, zbura cu avionul și era fără centura de siguranță. Însoțitoarea de bord l-a rugat să-și pună centura, iar el i-a răspuns zicând: “superman nu are nevoie de centură de siguranță!” La care, domnișoară i-a răspuns zâmbind: “superman n-ar trebui să aibă nevoie nici de avion.”
Iată ce scria fratele Daniel Brânzei zilele trecute pe blogul său: “În treacăt, pot să vă spun că, în Los Angeles, am un frate prieten medic și lider la o adunare de Creștini după Evanghelie. Numele dumnealui este Ioan Sima. Un om excepțional și un creștin de mare ținută. Pentru că este român, românii preferă să meargă să se consulte și să se trateze la el. Știu că este secret profesional, dar, credeți că dacă ați arunca o privire în arhivele dânsului fișele fraților baptiști se deosebesc sau sunt mai multe decât fișele fraților … pentecostali? Cunoașteți răspunsul și fără să vi-l spun eu … Și tot în treacăt, azi (2 Ianurie 2011) ne-am rugat în biserică pentru câțiva bolnavi de care ne pasă în mod deosebit. Printre ei, fratele Beniamin Fărăgău, aflat între noi să predice, fratele Lazăr Gog, păstorul bisericii pentecostale din apropiere și soția fratelui Nelu Peia, cel implicat în lucrarea “Strajerilor” și a cărei fată este venită de curând din Romania la noi. Sora Peia are o problemă majoră la inimă, cu o valvă care trebuie neapărat reparată și asta urgent”.
Al treilea gând pe care aș vrea să-l vedem în acest verset, cu părere de rău, în traducerea română nu se vede așa de bine. De aceea, vă propun să ne uităm la traducerea în limba rusă, care este similară cu câteva traduceri în limba engleză.
“Но боюсь, чтобы, как змий хитростью своею прельстил Еву, так и ваши умы не повредились, [уклонившись] от простоты во Христе.”
“But I fear, lest somehow, as the serpent deceived Eve by his craftiness, so your minds may be corrupted from the simplicity that is in Christ.” (NKJV)
Prin umrare, teama lui Pavel era legată și de faptul că deseori credincioșii renunță la simplitatea în Cristos. O avertizare similară poate fi văzută și în adresa celor din Galatia: “O, Galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?” (Gal.3:1). În variant rusă: кто прельстил вас…
Deși nu sunt deschise toate parantezele, totuși Pavel menționează trei lucruri în versetul patru, care arată în ce constă această renunțare la simplitatea care este în Cristos. Toate trei încep cu cuvântul altul.
Un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit. Dacă ne ducem în prima sa epistolă, vedem scris: “Iudeii, într-adevăr cer minuni, și Grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o priicină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie; dar pentru cei chemați, fie Iudei, fie Greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.” (1Cor.1:22-24). O precizare care cred că se cere aici este legată de cuvântul putere. Așa cum am menționat mai sus, azi se vede o goană după minuni, implicit, după putere. Cuvântul putere a devenit un cuvânt cheie nu doar în discursurile politice, ci și în rugăciunile, predicile și dezbaterile noastre. Recunosc că ar trebui să avem un studiu aparte ca să înțelegem bine care este, din punct de vedere biblic, semnificația puterii și cum poate ea fi folosită. Aici mă voi limita doar la un singur text ca să rămânem în context. În epistola către Romani Pavel scrie: “Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” (Rom.1:16). Tot ce se cerea de la credincioșii din Corint era ca ei să nu caute un alt Isus, decât cel care a fost răstignit pentru ei și prin care ei au iertare, și sunt, așa cum le spune Pavel în această epistolă, o făptură nouă.
Un alt duh pe care nu l-ați primit. Tema Duhlui Sfânt este și ea foarte profundă și complexă. Cea mai mare bătaie de cap cu darurile Duhului Sfânt au fost tocmai în Biserica din Corint. De aceea, mi se pare foarte interesantă această remarcă a lui Pavel. Mania după “manifestările duhului” pot cu ușurință să ne ducă, vorba lui Pavel, spre un alt duh. Aș vrea să observăm că Pavel pune un accent deosebit pe lucrarea Duhului Sfânt în contextul mântuirii noastre.
Iată câteva texte: “Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1Cor.6:11)
“Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?” (1Cor.6:19)
“El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.” (2Cor.1:22)
Una din problemele majore în manifestarea darurilor Duhului Sfânt este obsesia faţă de putere. Credincioșii devin fascinați de minuni, de vindecări și de orice fel de manifestări grandioase și, astfel, se produce o o deviere subtilă de la centralitatea lui Cristos în viața noastră.
O altă Evanghelie, pe care n-ați primit-o. Deja am amintit de faptul că Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru fiecare care crede. Dacă ne uităm din nou în prima epistolă, vedem cum Pavel le amintește celor din Corint esența Evangheliei: “Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;” (1Cor.15:1-4). Cineva și azi nu este satisfăcut de Evanghelia care ne-a adus mântuire. În loc s-o numească o altă Evanghelie, așa cum o numește Pavel, a fost inventat un alt termen ca să nu stârnească reacții și anume cel de Evanghelie deplină. “Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10:20).
În încheiere, aș vrea să menționez un caz pe care l-am auzit într-o prezentare a lui Ravi Zacharias. În timpul celui de-al doilea război mondial, un soldat maghiar a fost trimis într-un lagăr sovietic. După 55 de ani de detenție, văzând că el era deja la limita existenței, autoritățile sovietice au decis să-l elibereze. Au chemat un medic din Ungaria ca acesta să-l examineze. Când l-a văzut pe medic el a cerut insistent o oglindă. S-a uitat în ea pentru o fracțiune de secundă și a început să plângă în hohote fără ca să poată fi oprit timp îndelungat. Timp de 55 de ani, perioadă în care el niciodată nu și-a văzut fața în oglindă, chipul lui a fost complet deumanizat. El s-a îngrozit de ceea ce-a văzut. Când a fost închis era un tânăr frumos de 20 de ani, iar acum la 75 de ani era doar o umbră de om. Și totuși din perspectiva Evangheliei omul acesta are o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Iată de ce nu este nimic mai important în viață decât răscumpărarea și reabilitarea unei ființe umane. Ca omul să poată reflecta gloria lui Dumnezeu, chipul lui trebuie să fie schimbat după chipul Celui ce l-a creat, lucru care este posibil doar prin acceptarea Evangheliei, credința în Isus și lucrarea Duhului Sfânt.
“Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2Cor.3:18).
Notă: Pastorul Valeriu Ghileţchi a condus timp de opt ani Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din Republica Moldova. În 2010 a preluat conducerea Federaţiei Europene Baptiste, şi a candidat la alegerile parlamentare. La cei 50 de ani a reuşit să adune multe realizări şi binecuvântări în CV-ul de slujitor a lui Dumnezeu, politicial, familist şi ca simplu om. Este căsătorit cu Marina Ghileţchi şi împreună au trei copii. Mai multe despre cariera sa puteţi vedea pe pagina lui pesonală www.valeriughiletchi.org. Rugati-vă pentru ca Dumnezeu să îl folosească acolo unde este ca o lumină vie a Domnului Isus Cristos, aşa cum a făcut-o de altfel şi până acum. Republica Moldova, dar şi România are nevoie de asemenea personalităţi. Haideţi să ne rugăm şi pentru ca Dumnezeu să ne dea cât mai mulţi slujitori cu asemenea inimi dedicate.
Un comentariu
Este o pildă excelentă!