Rep.: Stimati cititori, va prezentam cea de-a 5-a si ultima parte a documentarului despre avort.
Nu avem pretentia ca am epuizat toate discutiile posibile, sau toate punctele de vedere pe marginea acestui subiect.
Am incercat sa intelegem impreuna avortul, sa-l privim prin prisma specialistilor, a medicilor, psihologilor, avocatilor, prin prisma femeilor care au trecut prin avort sau care au renuntat la avort.
Am incercat sa accedem la punctul de vedere al unui copil nenascut, care este smuls afara din pantecul mamei sale de tubul unui aspirator sau de o chiureta rece, nemiloasa, aducatoare de moarte, distrugere si nenorocire, si pentru cei care o folosesc, si pentru cei care permit aceasta si o privesc ca pe un lucru normal.
Ne-am smerit inimile, mintile si sufletele, si am incercat, cu teama si reverenta, sa vedem cum priveste Dumnezeu avortul, cum priveste Dumnezeu acest flagel la scara planetara, prin care anual sunt ucisi peste 50.000.000 de copii nenascuti, peste 50.000.000 de fiinte create cu intelepciune de insusi Stapanul si Creatorul universului – de catre Dumnezeu.
Va prezentam acum un rezumat al celor 4 episoade anterioare.
Dr. Corneliu Civig, de la Spitalul de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara:
Si la urma urmei, eu nici nu o consider o manevra medicala. Mie mi se pare aceasta manevra ca fiind nemedicala, pentruca este impotriva vietii, nemaivorbind de faptul ca este un atentat impotriva vietii. Si a vietii nu in sine, ci impotriva manifestarii vietii, a desfasurarii ei, a devenirii ei.
Pentru ca, de fapt, atunci cand noi ucidem o fiinta umana in acest stadiu de inceput, este ca si cand am ucide-o la varsta de 40 de ani. Pentru ca din punct de vedere a potentialitatii, ea exista in totalitate de la inceput, si bine facuta. Iar noi distrugand-o, nu dam posibilitate ca devenirea sa se manifeste, adica ea sa se desfasoare.
De fapt, ceea ce ucidem noi este acelasi lucru – ori il ucidem la varsta de 2 luni de sarcina, ori ucidem un om la varsta de 20 de ani, in esenta problema este aceeasi, numai ca acolo distrugem o intreaga informatie, inainte de a se manifesta, inainte de a se desfasura devenirea ei fireasca, sa zicem pana la varsta de 75 – 80 de ani, pe cand dincolo ucidem un om la care s-a desfasurat acest aspect pana la varsta sa zicem de 20 de ani.
Pentru un aspect, justitia nu ne pedepseste si se considera treaba foarte fireasca si normala, in situatia actuala, iar pentru celalalt aspect, se capata ani grei de inchisoare.
Rep.: Înalt Prea Sfintia Sa Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, despre avort si pozitia Bisericii Ortodoxe in privinta avortului.
IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului:
Avortul in sine e intreruperea vietii unei fiinte omenesti. Chiar daca nu a ajuns sa vada lumina zilei, e o fiinta umana, care se dezvolta in pantecele mamei. Ori intreruperea sarcinii, intreruperea vietii unui viitor prunc, e in fond o CRIMA.
Sa dea Dumnezeu ca sa putem sa patrundem cu glasul postului dumneavoastra de radio pana la constiinta femeilor in primul rand, dar si a barbatilor.
Doamna G.M.:
În clipele astea daca ma gandesc ca a fost scos bucatica cu bucatica…cred ca este ceva groaznic. Intr-adevar ca era mic, dar era totusi…o inima avea acolo, avea doi ochisori, o gurita care probabil voia sa spuna:
“MAMA, TE IUBESC !”.
Fetita F.A., 3 anisori:
De ce?
De ce?
Mami, mami, mami, mami,
Asta-i mama mea?
Mami, asta-i mama mea?
Asta-i mama mea?
Nu-i mama mea…
………………………………………………………………………..
Rep.:
Prin telefon pastorul Beniamin Faragau, doctorand in teologie al Queens University din Belfast, Irlanda.
Drd. Beniamin Faragau:
Ce anume da femeilor libertatea de a-si ucide propriii lor prunci?
As indrazni sa lansez o provocare, citind ultimul capitol al cartii Eclesiastul:
“Adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale,
pana nu vin zilele cele rele,
pana nu se apropie anii cand vei zice: “Nu gasesc nici o placere in ei”;
pana nu se intuneca soarele si lumina, luna si stelele,
si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie;
pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile),
si sa se incovoaie cele tari (picioarele);
pana nu se opresc ceice macina (dintii), caci s-au imputinat;
pana nu se intuneca ceice se uita pe ferestre (ochii);
pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita (buzele),
cand uruitul morii slabeste,
te scoli la ciripitul unei pasari,
glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit,
te temi de orice inaltime,
si te sperii pe drum;
pana nu infloreste migdalul cu peri albi,
si de abea se taraste lacusta,
pana nu-ti trec poftele,
caci omul merge spre casa lui cea vesnica
si bocitorii cutreiera ulitele;
pana nu se rupe funia de argint,
pana nu se sfarma vasul de aur,
pana nu se sparge galeata la izvor
si pana nu se strica roata de la fantana;
pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost
si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”
Daca recitesc acest ultim verset, versetul 7 din Capitolul 13 din Eclesiastul, paradigma Eclesiastului este diferita de cea a femeilor care cer, accepta sau incurajeaza avortul.
Dupa cele spuse de Eclesiastul, nu trupul primeste duh, ci duhul primeste trup, ceea ce ne face sa credem ca viata incepe din momentul fecundarii.
Duhul, trimis de Dumnezeu, este inchis in puscaria desertaciunii, in puscaria trupului – ca sa vorbesc metaforic – si obligat sa umble prin ea, prin aceasta desertaciune, pana cand se rupe funia de argint, iar tarana, – adica trupul – se intoarce in pamant, cum a fost, iar duhul se duce la Dumnezeu, care l-a dat, purtand cu el – ca o albina dupa un cules bogat – toata informatia pe care a cules-o in timpul umblarii lui prin sfera desertaciunii, spre momentul judecatii, pe care Dumnezeu l-a hotarat pentru fiecare dintre noi.
“S-ascultam deci incheierea tuturor invataturilor”, spune Eclesiastul,
“teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui.
Aceasta este datoria oricarui om.
Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata,
si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rau.”
Cu siguranta ca duhul va purta inscris in el si avorturile pe care o femeie le-a facut. Lucrul acesta ar trebui sa ne ingrozeasca, sa ne puna pe ganduri.
“Judecata lui Dumnezeu este potrivita cu adevarul”, spune Pavel in Romani 2, adica potrivita cu adevarul Legii lui Dumnezeu, care precizeaza clar: “Sa nu ucizi!”, si potrivita cu adevarul pe care Legea Lui il descopera in fiecare dintre noi.
Daca schimbam paradigma si daca incepem sa gandim in termenii Eclesiastului, care precizeaza faptul ca nu trupul primeste duh; deci nu putem gandi in termenii: “Cand anume fatul devine om si cand avortul devine omucidere?”. Lucrurile se intampla invers: duhul primeste trup.
Daca gandim astfel, atunci a curma in mod voit viata fatului este si va ramane o crima, pe care Dumnezeu o va pedepsi cu toata asprimea, atat in ce-l priveste pe individul care se face vinovat de ea, cat si in ce priveste natiunea care incurajeaza si legifereaza astfel de omoruri.
Rep.:
– Ce nume i-ai da copilului tau, primului tau copil, pe care l-ai avortat?
Doamna I.S.:
– M-am gandit de nenumarate ori,.… aici mi-ai atins un punct, cum sa zic, un domeniu in care nu sunt pe deplin vindecata.
Mi-e dor de el, nu stiu ce era, daca era fetita sau baiat…ma gandesc la copiii mei cu durere si ma intreb oare ei daca ne-am intalni acum ce mi-ar spune, oare ar putea sa ma ierte pentru ceea ce am facut – pentru faptul ca
pe unul l-am lasat sa cada in scoica de la WC si sa mearga pe canalul ala, in mizeria aia, nu stiu,
pe celalalt l-am lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata afara,
iar pe celalalt sa-l aspire… cat de cumplit, cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta…
si sufleteste faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un…intr-un mod atat de barbar, si durerea fizica pe care au simtit-o…desi m-am iertat pe mine si stiu ca Dumnezeu m-a iertat,
NU pot sa uit ce dureri am pricinuit…iar de numele lor la fel, nu pot sa vorbesc – si asta mi-e greu.
Daca as putea macar sa le pun niste nume,
sa ma gandesc la ei ca la niste… ca la cineva…oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar, asa cum spun acum
Tomy, Iulia, Maia si David,
as vrea sa le spun si lor cumva si sa ma rog pentru ei…, dar nu pot…
…………………………………………………………………………………
Relatia dintre mine si prietenul meu era moarta total…
Ma simteam UN OM PARASIT,
ma simteam UN NIMIC,
eram…ma simteam GOALA,
ma simteam O CRIMINALA…
……………………………………………………………………………..
Rep.:
Prof. Dr. Ioan Munteanu, membru al Academiei de stiinte Medicale din Romania, Director al Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Bega” din Timisoara.
Prof. Dr. Ioan Munteanu:
Cred ca cel mai etic ar fi ca sa nu ajunga la AVORT, la aceasta STRIVIRE A UNEI VIETI.
Rep.:
Dr. Dan Pascut, Director al Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara.
Dr. Dan Pascut:
Indiferent de orice retorica despre avort, avortul nu face decat sa distruga o potentiala viata umana.
Cea mai simpla explicatie pentru oricine e in stare sa judece aceasta chestiune este ca fiecare dintre noi daca mediteaza asupra fiintei lui, poate sa spuna asa: “Dom’le, daca mama mea facea avort, eu nu ma bucuram astazi de viata si asa mai departe”.
Vreau sa spun lucrul acesta si chiar imi face placere sa-l spun, pentruca mama mea acum nu mai exista, dar mama mea a fost bolnava de inima si cu toate acestea nu a facut avort si eu ii multumesc si pe aceasta cale, si acum, ca mi-a dat aceasta bucurie de a trai.
Rep.:
Conf. Dr. Paul Negrut, Presedintele Uniunii Baptiste din Romania, ne va prezenta pozitia Bisericii Baptiste in privinta avortului.
Conf. Dr. Paul Negrut:
Credinciosii crestini baptisti din Romania si de altfel din toate celelalte tari ale lumii, isi fundamenteaza crezul si practica religioasa pe invataturile Sfintei Scripturi.
In conformitate cu Scriptura, viata este un dar pe care-l primim de la Dumnezeu. Dumnezeu este autorul, Dumnezeu este izvorul vietii, si prin urmare, Dumnezeu este singurul care are autoritate de decizie in problema vietii si a mortii.
Ceea ce se intampla in societatea umana este decizia omului de a interfera cu suveranitatea lui Dumnezeu in problema vietii si a mortii. Un caz specific ar fi cazul avortului.
Din diverse motive – sarcini nedorite, activitati sexuale ilicite, alte crize sau accidente care se pot intampla, apar o multitudine de situatii in care femeia sau fata care a ramas insarcinata, incearca sa scape de sarcina. Aceasta incercare de fapt este decizia de a curma viata cuiva.
Noi credem pe baza Scripturii ca viata incepe in clipa in care s-a produs fecundarea.
Din acel moment, embrionul este viata umana.
Persoana adulta este doar rezultatul unei cresteri neintrerupte a acelui embrion; prin urmare, in orice faza se intrerupe viata, fie in perioada intrauterina, fie dupa nastere, fie la varsta adulta, intreruperea vietii intra la omucidere.
Din pacate, foarte multi oameni, pe pamant, in diverse societati, diverse culturi si chiar diverse religii, gasesc justificari pragmatice la ceea ce este problema ontologica.
Credinciosii baptisti din Romania propovaduiesc, pe de-o parte aspectul sacru al vietii, dreptul suveran al lui Dumnezeu de a decide cine sa ramana in viata, cand sa ramana in viata, cat sa ramana in viata, suveranitatea absoluta a Creatorului si ascultarea tuturor oamenilor de Creator.
Pe de alta parte, credinciosii baptisti propovaduiesc iertarea in jertfa lui Cristos, pentru toti oamenii care s-au facut vinovati de pacate si in cazul nostru de pacatul avortului.
De-a lungul si de-a latul pamantului, credinciosii baptisti se implica in aceasta problema, pe de-o parte prin a oferi invatatura Scripturii cat se poate de clara, pe intelesul tuturor.
Apoi se implica in a oferi sprijin moral si material tuturor fetelor sau femeilor care au ramas insarcinate, si fie datorita unei sarcini nedorite, fie datorita altor imprejurari nu-si doresc sarcina, credinciosii baptisti ofera sprijin pentru ca sarcina sa continue, copilul care rezulta din acea nastere sa gaseasca un adapost, o familie, un loc unde sa poata sa creasca si sa ajunga o persoana echilibrata in societate.
Si, in fine, se implica prin a propovadui iertarea tuturor acelora care regreta pacatele pe care le-au facut si doresc sa-si schimbe viata.
Doamna T.B.:
CERT ESTE CA AU FOST NISTE CRIME, si ca si cum au fost oameni mari, a fost o CRIMA! Am facut o CRIMA!
Si asta s-a rasfrant asupra trupului. Asta a macinat psihicul, nervii si atunci de aici pornesc toate. Atunci cand ajungi la pamant, toate organele incep sa se imbolnaveasca. Atunci cand sufletul este bolnav, totul se imbolnaveste in trup.
Rep.:
Prof. Iosif Ton, doctor in teologie al Universitatii Oxford din Anglia.
Prof. Dr. Iosif ton:
Dumnezeu ne spune ca ceea ce El a creat, noi sa nu distrugem.
Cand Dumnezeu creeaza o noua fiinta umana, El isi pune acolo chipul Lui, pune ceva din insasi Fiinta Lui, din suflarea Lui de Dumnezeu, si de aceea Dumnezeu ne interzice sa luam viata oricarei fiinte umane.
Este absolut clar din Sfanta Scriptura ca avortul este o omucidere, pentru ca este un om in pantecele mamei lui, pe care deja l-a creat Dumnezeu dupa chipul Sau. si Dumnezeu ne interzice sa ucidem, sa luam o viata umana.
Ma indrept insa acum cu toata dragostea si din partea lui Dumnezeu, catre femeile care au avut nefericitul gand si au facut un avort.
Nu vreau sa ramana condamnate, nu vreau sa ramana urmarite de cuvintele pe care le-am spus, ci dimpotriva.
Vreau sa va aduc un cuvant de mantuire,
un cuvant de anunt al vestii bune –
ca mai este salvare,
mai este redresare,
mai este speranta,
mai este viata si dupa avort.
Iata cum: În Evanghelia dupa Ioan, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu intrupat, ne spune ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, adica pe fiecare om, incat L-a dat pe singurul Lui Fiu sa moara in locul nostru, pentru ca orice om sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica, daca crede in Domnul Isus.
stiu ca sunt femei care acum sunt bantuite de remuscari groaznice,
sunt bantuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis,
sunt tulburate de gandul acesta
si urmarite de gandul acesta.
Vreau sa va spun ca Domnul Isus Cristos a murit si pentru pacatul acesta, pentru ca El a murit pentru toate pacatele. si ni se garanteaza in Noul Testament, in Sfanta Scriptura, ca sangele Domnului Isus ne curateste de orice pacat; sangele Domnului Isus spala si pacatul avortului.
Pentru ca esti incarcata de vina, pentru ca esti tulburata de ceea ce ai facut,
asculta acum vocea lui Dumnezeu care-ti spune: “Atat de mult te iubesc incat pentru pacatul tau l-am dat sa moara pe Fiul Meu. Pe crucea aceea Fiul Meu a purtat si pacatul avortului tau. Acum, Eu te chem sa vii inapoi la Mine. Poti sa vii la Mine daca tu te uiti la Domnul Isus, la Fiul Meu, si spui:
“Doamne Isuse Cristoase,
eu am pacatuit,
eu am ucis,
eu am facut un avort,
dar Doamne Isuse Tu ai murit cu pacatul meu pe cruce.
Cred, cred ca esti Fiul lui Dumnezeu,
cred ca ai murit pe crucea aceea incarcat cu toate pacatele mele.
Cred ca ai inviat
si cred ca acum Tu esti la inima mea si Tu acum bati la inima mea.
Doamne Isuse, vreau sa vii in inima mea,
spala-ma de pacatul meu,
aplica sangele Tau peste toata viata mea
si te rog sa vii Tu in fiinta mea
si acum sa traiesti Tu in fiinta mea,
ca sa fii Domnul meu si Mantuitorul meu.
Doamne Isuse, vreau sa traiesc cu Tine
si sa traiesc pentru Dumnezeu.
Iti multumesc ca Tu nu ma respingi.
Iti multumesc ca-n Tine am iertare, pentruca Tu ai murit pentru pacatele mele.”
Asculta femeie!
Daca te-ai rugat rugaciunea aceasta, daca ti-ai deschis inima pentru Domnul Isus Cristos, El zice:
“Daca Mi-aude cineva glasul si deschide, voi intra la el”.
Domnul Isus a intrat in inima ta.
Acum tine-te de Domnul Isus, crede-L pe Domnul Isus, ia Biblia si citeste din Evanghelii, ca sa vezi mai pe larg ce a facut Domnul Isus pentru tine.
Du-te la o biserica unde se predica Evanghelia si cauta sa intelegi mai de aproape lucrul acesta minunat: – ca fiecare dintre noi putem sa-L primim pe Domnul Isus in viata noastra ca Mantuitor al nostru.
Si din clipa aceea ne-am unit cu El, ne-am cununat cu El, din clipa aceea traim in unire cu Domnul Isus.
SI TOT TRECUTUL TAU E SPALAT.
El nu mai este amintit.
El este dus,
el este sters,
tu ai devenit o fiinta noua,
tu incepi o viata noua cu Dumnezeu.
Vina ta este absolvita,
vina ta este stearsa, este ispasita.
Pacatul tau s-a dus
si tu esti ca un copil nou-nascut,
tu de acum incepi sa traiesti cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu.
PENTRU FIECARE FEMEIE ESTE ACEST NOU INCEPUT, PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PACATUIT.
………………………………………………………………
Rep.: Stimati ascultatori, aici se incheie documentarul despre avort intitulat: “Ce nume i-ai da copilului tau nenascut?”
Realizatorul acestuia – Ioan Ciobota – multumeste tuturor celor care ati lecturat acest documentar, partial sau in intregime, de-a lungul celor 5 parti.
Aducem de asemenea multumiri tuturor celor care intr-un fel sau altul au contribuit la realizarea acestui documentar.
***********************Sfârşit*************************
