„Ochiul este lumina trupului.” Matei 6:22a
„Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă?” Psalmul 94:9b
Văzul este simţul care ne aduce peste 90% din informaţiile provenite din mediul exterior şi de aceea, este considerat cel mai preţios. Ochii pot fi însă , afectaţi de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care şi glaucomul. Această boală se caracterizează prin distrugerea completă şi progresivă a nervului optic. Câmpul vizual se restrânge treptat până când se ajunge, în final, la orbire.
Din ce cauză apare glaucomul?
Nu se ştie exact cauza apariţiei glaucomului. Boala se asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasă, un lichid transparent, produs în permanenţă în interiorul ochiului, cu scopul de a curăţa şi hrăni ţesuturile.
Corneea şi cristalinul nu sunt vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind „hrănite” de umoarea apoasă (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanţa între producţia şi drenarea acestuia. El este secretat de către corpul ciliar, „hrăneşte” cristalinul, corneea şi irisul, şi este drenat în sistemul venos.
Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom „cu unghi deschis” varianta cea mai răspândită, atunci când drenajul în unghiul irido-corneean la rădăcina irisului este prezent, şi „cu unghi închis”, când drenajul în această zonă este absent. Există şi glaucomul „congenital”, care apare la copiii nenăscuţi.
În cazul unui ochi sănătos, acest lichid este produs şi eliminat din ochi în proporţii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se menţine constantă. Creşterea acestei presiuni din diverse motive determină treptat pierderea vederii.
Factori de risc pentru glaucom: „Isaac îmbătrânise şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea.” Geneza 27:1
– Pacienţi cu vârste peste 45 de ani;
– Antecedente de glaucom în familie;
– Diabet zaharat (mai ales de tip 1);
– Hipertensiune intraoculară;
– Hipotensiune intraoculară;
– Pacienţi cu miopie severă;
– Pacienţi care se plâng de dureri de cap de tip migrenos.
Trebuie ştiut însă că principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezintă presiunea intraoculară crescută. Mulţi oameni însă cred că hipertensiunea intraoculară este sinonimă cu glaucomul. Este doar un factor de risc, aşa cum este şi hipertensiunea arterială pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arterială şi nu toţi pacienţii cu hipertensiune arterială fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculară au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculară normală.
Diagnosticul glaucomului: „În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea.” Isaia 29:18
Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu şi nu implică investigaţii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul că glaucomul nu dă simptome specifice până în momentul în care vederea este mult afectată. Astfel, majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în faze avansate ale bolii. În mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a câmpului vizual dinspre periferie spre centru.
Pentru a stabili diagnosticul, se realizează patru teste relativ simple:
1. Măsurarea presiunii intraoculare
2. Examinarea nervului optic
3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalităţile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
4. Examinarea câmpului vizual care este investigaţia care stabileşte în ce măsură este afectată capacitatea pacientului de a vedea.
Glaucomul este o boala progresivă, care durează toată viaţa şi până la ora actuală nu se cunoaşte niciun tratament care să-l vindece. Orice pierdere de vedere care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului nu mai poate fi recuperată.
Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor pentru glaucom sunt eficiente în reducerea presiunii intraoculare ţinând astfel sub control glaucomul. După diagnosticare, este foarte important ca pacienţii să meargă regulat la control şi să urmeze cu stricteţe tratamentul prescris. Astfel, medicul oftalmolog poate să supravegheze presiunea intraoculară, deoarece glaucomul se poate agrava fără ca pacientul să-şi dea seama.
Tratamentul glaucomului: „Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta.” Ioan 9:6b
În momentul de faţă, nu există medicamente ce pot să vindece glaucomul, adică pacienţii care şi-au pierdut o bună parte din câmpul vizual nu-şi mai pot recăpăta vederea. Glaucomul se tratează, de obicei, cu medicamente cum sunt picăturile în ochi şi în acest caz este recomandat să utilizezi această soluţie la ore regulate, astfel încât să-şi poată face efectul aşa cum trebuie. De asemenea, poţi fi nevoit să iei medicamente tot restul vieţii sau poţi necesita tratamente chirurgicale ori cu laser.
La adulţi, tratamentul nu poate recupera vederea odată pierdută, dar îi poate ajuta ca starea vederii să nu se înrăutăţească. Scopul tratamentului este acela de a stopa distrugerea nervului optic prin scăderea tensiunii intraoculare.
Cum să faci faţă glaucomului?
A te obişnui cu glaucomul poate fi dificil, având în vedere că o parte din vedere poate fi pierdută în momentul cînd glaucomul este detectat. Însă cu ajutorul sfaturilor şi tratamentului prescris de medic, poţi avea o viaţă normală.
„Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” Apocalipsa 7:17
Călin Ludmila
Medic internist al Centrului Medical Creştin “Emanuil” din Chişinău, Republica Moldova
