În numele tinerilor îţi scriu ţie, părinte drag!
Când a fost ultima oară când ai stat de vorbă cu al tău copil? Când a fost ultima oară când l-ai îmbrăţişat şi i-ai spus că îl iubeşti.? De ce îţi scriu acum? Îţi scriu pentru că zilele acestea mulţi tineri mi-au scris şi ei la rândul lor că au probleme cu părinţii. Că se simt neînţeleşi. Tragedie, lacrimi, depresii…se simt neiubiţi. Tu ce faci? Unde eşti când fata ta, băiatul tău suferă? De ce ai blocat acea relaţie dintre tine şi el, şi ai lăsat-o doar la nivelul superior-inferior? M-a durut enorm inima când mi-a zis azi o tânără că ”mă gândesc că părinţii mei nu ţin la mine. Tot ce vor e să mă mărit şi să scape de mine”. Da, părinţii tinerei în cauză sunt creştini. Un alt tânăr mi-a spus că ”părinţii mei abia aşteaptă să mă duc la casa mea. Nu comunicăm deloc şi tot îmi repetă că sunt o povară.” Cum s-a ajuns aici? De ce? Ce i-a făcut pe tineri să spună că ”simt că mor. Nu mai pot. De un an tot ţin în mine. Cred că intru iarăşi în depresie.” Ştiu, nu poţi citi aceste lucruri decât cu lacrimi în ochi. Mai dureros este că astăzi, o tânără necreştină mi-a spus că relaţia cu mama ei este deosebită. Că sunt cele mai bune prietene. Atunci unde greşesc părinţii creştini? Unde greşesc ,pentru că, să fim realişti, tot mai mulţi tineri se îndepărtează. Mulţumesc Domnului pentru părinţii mei extraodinari care au fost deschişi spre comunicare… Dar…ce se întâmplă cu ceilalţi tineri? Cine greşesc? Ei sau părinţii?
Dragi părinţi, în numele tuturor tinerilor care nu au curajul să vină să vă spună, vă rog să ne reamintiţi că ne iubiţi. Reamintiţi-ne că suntem speciali, că suntem unici şi că mereu sunteţi alături de noi. Nu vrem mai mult decât să ştim că beneficiem de dragostea voastră necondiţionată. Mamă scumpă, vreau să fii prietena mea cea mai bună, nu o persoană care stă pe o scară şi se uită de acolo. Tată iubit, doresc să ştiu că eşti Eroul meu, nu doar omul la care mănânc şi dorm. Vreau să stau la poveşti cu voi dar nu ştiu cum. ”Mă tem că nu mă vor asculta. Au o idee formată bine şi doar pe aia o susţin. Nu mai pot” afirma o tânără. O alta, spunea că este curioasă să ştie cum este să povesteşti cu mama ta de lucruri personale. Un tânăr înalt zicea că ”tata e pentru mine doar omul care-mi spune ce să fac. Niciodată nu mi-a zis: ”Fiule, sunt mândru de tine!”. ”Tot ce îmi doresc este ca ei să mă accepte aşa cum sunt. Mă lupt să fiu mai bun, dar nu am nevoie mereu să fiu criticat” . Un apel către voi iubiţi părinţi….un strigăt de disperare din gura multor tineri neînţeleşi…
Corina, 18 ani: Părinţii mei nu mă înţeleg deloc. Nu prea comunicăm. Tot ce vor e să mă mărit şi să scape de mine. Mi-au zis că dacă vreau să termin liceul să-mi plătesc singură şcoala.
Andreea, 16 ani: Uneori mă înţeleg părinţii, alteori nu. Când vin probleme adolescenţei care mă privesc pe mine, atunci nu prea reuşesc să mă înţeleagă.
Dani, 22 ani: Am o relaţie extraordinară cu părinţii mei. Mă înţeleg bine cu ei, nu am nici o problemă, cu nici unul.
Ovidiu, 21 ani: Părinţii mei nu mă înţeleg şi nu ştiu dacă o vor face vreodată. Nu vorbim aceeaşi limbă
Mirela, 28 ani: E o relaţie acceptabilă. Nu comunicăm foarte mult, îmi e greu. Nu sunt foarte apropiată de ei…deşi ţin la mine.
Claudia, 19 ani: Comunicăm foarte mult. Avem o relaţie bazată pe sinceritate şi încredere.
În acest sondaj, am întrebat doar tineri care provin din familii creştine. Haideţi să luptăm pentru o comunicare mai bună şi pentru o relaţie mai bună tânăr-părinte…
6 comentarii
Cu tristete am citit aceste randuri. Ce tragedie ca sunt “parintii credinciosi” care nu stiu sa aiba o relatie frumoasa cu copiii lor.
Recent, am aflat de situatia unei cunostinte care, urmandu-si inima s-a casatorit cu un tanar “necredincios”. La aflarea acestei vesti, tatal ei a intrerupt orice mod de comunicare cu aceasta tanara familie, dar nu doar atat. Nici macar nu incearca sa tina legatura cu nepotii lui in varsta de 8 si 4 ani….
Oare asta ne invata Biblia? Oare asa folosim noi ocazia de a impartasi evangelia si dragosteai lui Dumnezeu cu cei apropiati?
Ce trist….ca in biserici nu li se predica acestor parinti sa se “pocaiasca”. In schimb, se foloseste orice oportunitate pt. a li se predica tinerilor crestini sa nu fie “ca lumea” ci sa fie o lumina. De la cine oare sa invete ei sa fie lumina daca in casa lor e intuneric?
Doamne, ma rog sa luminezi mintile parintilor sa stie sa fie lumina in primul rand in casa lor si apoi in societate. Doamne, ma rog sa il iei pe fiecare tanar mentionat mai sus pe bratul tau, sa ii mangai tu cu dragostea ta de tata si mama si sa ii ajuti sa stea langa tine! IN NUMELE TATALUI, AL FIULUI SI AL DUHULUI SFANT M-AM RUGAT, AMIN.
Acum,este adevarat, ca ii judecam pe parinti in totalitate,dar sa nu uitam ca generatia actuala de tineri nu mai au in viata si vocabolarul lor cuvinte ca: smerenie,ascultare,supunere si altele .Tot timpul ei cer drepturi ,oare latura asta cine o condamna?
” bine e pentru un tanar sa poarte un jug in tineretea lui.sa stea singur si sa taca pentruca Domnul i l-a pus pe grumaz” ,vreau sa stie tinerii unde scrie ascst verset si sa-l puna in practica.
Nu iti dau dreptate Lucian. Eu parintii mei ii cinstesc foarte mult, si le vorbesc mereu cu calm. Intr`adevar sunt si tineri cum ai zis tu.. Si mai este o chestie.. Fiecare cu credinta lor. Daca parintii nu acepta aceea credinta pe care noi o avem, cum sta treaba? 🙂
Şi tinerii au partea lor de vină dar în unele cazuri, crede-mă Lucian că pur şi simplu nu au cu cine sta de vorbă sau invers. Va urma art articol şi pentru tineri, fii sigur de asta:) Oricum, tinerii au nevoie de un exemplu în viaţă, au nevoie de ceva de care să se agaţe. Relaţia părinte-copil diferă de la familie la familie…
Asa`i Alina! 😉
Dupa vremuri rele de traire pt. sine si viata caldicica, atat pt. parinti cat si pt. tineri va fi greu de facut un nou inceput. Asta nu va reusi decat cu cei sinceri din adancul inimii!! Un duh de trezire sa vina de la D-zeu pt toti!
Pt. ca , mai intai e nevoie de o recunoastere de sine adanca, de smerenie / de ex. de a spune ,,iarta-ma, drag copil/ draga tata….ca am facut-o prost, n-am avut dragostea Lui, nici pricepere, nici timp nu mi-am luat…, nici grija…,,etc.
Ganditi-va la Abigail ,,eu sunt de vina, domnul meu…, roaba ta n-a bagat de seama ca….,,
(macar ca se vedea asa ca e nevinovata!)-
si astfel si-a salvat sotul de la o moarte sigura (chiar daca era ,,Nabal,, / -nebun… )
…Revin la ce am mai afirmat in comentarii mai vechi-
privitor la asa -zisii ,,crestini,,-
cum zice in Corinteni ca,, nu cunosc pe D-zeu..! spre rusinea voastra o spun!,, de aceea e nevoie de trezirea nou-testamentala ,,Veniti-va in fire cum se cuvine si nu mai pacatuiti!!,, -de care scrie in acelasi loc Pavel.
Cine vrea sa vina la aceasta trezire cu adevarat??!!
Un lucru ar mai fi in acest caz –
adesea nu stii de unde sa incepi, sau cine s-o faca?
Daca Isus scrie ca e Cel dintai… -atunci cei alesi , Mireasa Lui – fac parte din aceeasi categorie.
Privitor la a sta la povesti, sau ca esti unic, special…etc -pt. copii mici, fara nici o crestere… -e necesar poate si asta . Totusi, nu gasim in Biblie asa ceva. Sa nu devenim prea melancolici (ca popor avem deja inclinatia asta – intreaba strainii care ne-au ,,citit,,…)-
Voi doar sa zic ca pt. cei tineri se potriveste a pricepe ca e vremea din urma si D-zeu nu vrea sa stea la povesti cu noi! pt. ca nelegiuirea a ajuns la culme si in curand ,,o prapadenie neasteptata va veni peste oameni ,, -aici fiind inclusi si cei dragi, -toti cei ce nu se pocaiesc din egoism, delasare, idoli, necuratie, impietrire, lipsa de dragoste si grija sincera,nescultare, trufie … -vezi in Timotei 3 si in alte locuri depre vremea din urma.
Asadar, pt. tineri nu e timp nici loc de povesti sau dezmierdari copilaresti inselatoare. O, dragilor ,
vreti sa cititi carei categorii de tineri scrie Ioan in epistola lui? ,,Va scriu, tinerilor…pt. ca sunteti tari, ati biruit pe cel rau, si Cuvantul ramane in voi… !,, Asa trebuie sa deveniti voi, daca vreti in adevar sa-L urmati pe Isus…
Desigur ca Ioan scie si Parintilor! Acestia erau deja maturi in Hristos, plini de intelepciune, dragoste si purtare de grija… Nu cred ca sunt 7 in tara din acestia! -desi avem parinti cu zecile de mii…
De aceea, din inima doresc sa indemn parintii-
cititi ultimile versete ala Scripturii din Vechiul Testament – acolo scrie ca ,, inima parintilor (mai intai!) sa se intoarca catre copii, si inima copiilor spre parinti , ca SA NU LOVESC TARA CU BLESTEM,, zice Domnul!!
Haideti sa facem asta , dragi parinti ! D-zeu nu uita osteneala voastra, a celor sinceri si care ati lucrat pt. El si n-ati obosit. Dar asteapta de la noi lucruri mai bune si care insotesc mantuirea.
A-ti inchide inima fata de copil, chiar atunci cand e nechibzuit si face o tura prin lume, fiind amagit de cel rau…- asta e desigur impietrire groaznica pt. parinti!!
Cred ca e vremea ca o trezire catre sfintire sa vina peste tara, peste poporul Lui adormit –
si asta sa mearga pana cand El va veni – si pana in zilele vesniciei! D-zeu sa ne dea har pt. aceasta,
dragi prieteni!