Ceva se întâmplă. Semnele acestui „ceva” sunt peste tot, de netagaduit si ingrijoratoare. Vorbim despre casatorie si familie. Este casatoria ca institutie sociala in declin sau pe cale de disparitie? De citiva ani suntem confruntati cu un asalt de argumente numeroase, carti, initiative legislative, studii, comentarii, si miscari sociale care afirma ca societatea Mileniului III nu mai are nevoie de casatorie. Ca este o institutie demodata fara nici o relevanta sau utilitate sociala. Fie ca e numita epoca post-moderna, post-morala, sau cu alte nume, perioada de inceput a Mileniului III cere tot mai vehement dezinstitutionalizarea casatoriei.Anul 2010 a fost plin de evenimente si semne de prost augur pentru casatorie si viitorul ei. Portugalia, Argentina, si Mexico City au legiferat casatoriile unisex. Judecatori federali in SUA au declarat neconstitutionala casatoria binara intre un barbat si o femeie. Publicatiile prestigioase americane Newsweek si Time au anunta „moarte” casatoriei ca institutie sociala, iar luna aceasta publicatia britanica The Economist a rulat o serie de articole in favoarea dezinstitutionalizarii casatoriei si pentru inlocuirea ei cu parteneriate civile bazate pe contracte intre parti, fara deosebire de sex. In plus, saptamina aceasta democratii americani si-au anuntat intentia de a initia luna viitoare proiecte legislative de legiferare a casatoriilor homosexuale in Rhode Island, New York, si Maryland, state in care in urma alegerilor din noiembrie au devenit majoritati.
In plus, exista miscari foarte agresive care si ele au acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei. Amintim aici doar de Beyondmarriage.org, o miscare din care fac parte mii de personalitati influente din intreaga lume, academicieni, profesori, jurnalisti, oameni de afaceri, politicieni, filosofi, eticisti, lideri de comunitati religioase, preoti, pastori, avocati, judecatori, oameni de rind, care toti au in comun acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei si inlocuirea ei cu o sumedenie de structuri contractuale intre doua sau mai multe persoane, dar care toate resping elementele fundamentale ale casatoriei naturale – heterosexualitatea, monogamia, fidelitatea in relatiile intime, si procreerea.
Aceste notiuni sunt reflectate tot mai clar si des in textele rapoartelor emise de structurile europene privind familia si casatoria. Nu se mai vorbeste despre „familie,” ci despre „variante de familii.” Iar terminologia „sot si sotie” a fost inlocuita cu terminologia de „parteneri.” Certificate de casatorie emise in statul american Massachusetts, care a legiferat casatoriile unisex in 2004, a eliminat cuvintele „mire” si „mireasa,” „barbat si femeie,” inlocuindu-le cu cuvintele „partea contractanta A” si „partea contractanta B.”
Romanilor le place sa-si spuna crestini. La recensamantul din 2002, 86,7% dintre romani s-au declarat crestini-ortodocsi. Un asemenea atasament declarat fata de valorile religioase determina, la o prima impresie, concluzia ca in Romania se traieste moral. Realitatea vietii de roman dovedeste insa ca romanii traiesc in apostazie si ca familia crestina romaneasca este pe cale de disparitie. Conform Eurostat, oficiul de statistica al Uniunii Europene, numarul de casatorii in Romania a scazut de la 8,72 casatorii/1.000 locuitori in 2007, la 6,25 casatorii/1.000 locuitori in 2009. Romanii renunta treptat la institutia casatoriei civile si implicit, la Sfanta Cununie. Acest fenomen afecteaza de altfel majoritatea tarilor Uniunii Europene. In 2009, in diferite tari ale Uniunii situatia numarului de casatorii a fost urmatoarea: Belgia 4,36/1.000, Bulgaria 3,42/1.000, Grecia 4,68/1.000, Spania 3,76/1.000, Italia 4,01/1.000, Franta 3,97/1.000, Ungaria 3,67/1.000, Polonia 6,57/1.000.
In Romania, s-a inregistrat insa o crestere a divorturilor de la 1,5 divorturi/1.000 locuitori in 2005 la 1,7 divorturi/1.000 locuitori in 2008. Statisticile nationale, pentru anii 2009 si 2010, avertizeaza ca familia romaneasca se destrama din cauza saraciei, educatiei precare, alcoolismului, violentei domestice, a separarii sotilor prin migratia economica. Institutul National de Statistica anunta in noiembrie 2010 ca “numarul casatoriilor a fost in luna septembrie 2010 cu 2162 mai mic decat in aceeasi luna a anului 2009. In luna septembrie 2010 s-au pronuntat cu 643 divorturi mai multe decat in luna septembrie 2009”, iar in decembrie 2010, acelasi institut constata ca “numarul casatoriilor a fost in luna octombrie 2010 cu 3277 mai mic decat in aceeasi luna din anul precedent”.
Fertilitatea in Romania
Eurostat inregistreaza o firava crestere a fertilitatii in Romania, de la 1,30 copii/femeie in 2007, la 1,38 copii/femeie in 2009, aceste cifre fiind totusi sub media europeana, in diferite tari europene inregistrandu-se urmatoarele date: Belgia 1,84 copii/femeie, Bulgaria 1,57 copii/femeie, Grecia 1,52 copii/femeie, Spania 1,40 copii/femeie, Italia 1,42 copii/femeie, Franta 2,00 copii/femeie, Ungaria 1,32 copii/femeie, Polonia 1,40 copii/femeie. Statisticile ne arata ca, din totalul copiilor nascuti vii in 2009, 27,97% au mame necasatorite. Totodata, conform datelor UNICEF, Romania se afla in 2009, in fruntea clasamentului european la numarul de minore care devin mame, cu 43 de minore/1.000 de mame, Institutul National de Statistica calculand o medie de 8.500 de minore care nasc anual in Romania.
Ce mai “macina” familia romaneasca?
Familia romaneasca este macinata mai ales de avorturi. In anul 2008, femeile romance ocupau locul 3 in clasamentul avorturilor comise in Europa. Conform organizatiei “Institute for Family Policies”, in anul 2008, in Romania au fost comise 127.907 avorturi, tara noastra clasandu-se dupa Marea Britanie (215.975 avorturi) si Franta (209.913 avorturi).
Declinul căsătoriei şi apariţia noilor forme ale familiei
–studiu efectuat de Pew Social Trends Staff
Aproape jumătate (52%) dintre adulţii din SUA erau căsătoriţi în 2008 faţă de 72% cât se înregistra în 1960. Acest declin s-a produs pe clase sociale. În 2008 s-a înregistrat o diferenţă de 16 procente între numărul căsătoriilor înregistrate în rândul absolvenţilor de facultate (64%) şi cele din rândul celor care terminaseră doar liceul sau mai puţin (48%). În 1960 această diferenţă era de doar 4%. Studiul arată că cei cu studii medii sau sub medii îşi doresc la fel de mult ca şi ceilalţi să se căsătorească dar pun în acelaşi timp un preţ foarte mare pe stabilitatea financiară ca fiind un criteriu şi un motiv al unei căsătorii.
4 din 10 respondenţi spun că da. În 1978 când revista Time a pus această întrebare doar 28% au fost de acord cu faptul că s-a demodat căsătoria. Cel mai probabil vor da un răspuns afirmativ cei care sunt parte a fenomenului (62 % din părinţii concubini) şi cei care au probleme în familie (42% din familiile conservatoare). În ciuda acestor incertitudini crescânde americanii sunt mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul căsătoriei şi al familiei (67% sunt optimişti) decât în privinţa sistemului de învăţământ (50% sunt optimişti) , al economiei (46 % optimişti) sau a moralei şi a eticii (41% optimisti).
Un public ambivalent
În ciuda declinului căsătoriei viaţa de familie nu a fost dărâmată complet. Trei sferturi dintre adulţi spun că familia este cel mai important element al vieţii lor şi că sunt foarte satisfăcuţi de viaţa lor de familie. Mai mult de 80% dintre respondenţi spun că familiile lor actuale sunt mai unite,mai apropiate decât familiile în care au crescut, sau la fel de apropiate. Totuşi au raspuns pozitiv mai mult adulţii căsătoriţi decât cei necăsătoriţi.
În marea majoritate publicul nu consideră căsătoria ca fiind singura cale de a forma o familie. 86% spun că un singur părinte cu un copil constituie o famile, 80% spun că un cuplu necăsătorit, având copii formează o familie şi 63% spun că un cuplu de homosexuali care cresc un copil reprezintă tot o familie. Prezenţa copilului contează în mod evident în aceste definiţii. Dacă un cuplu nu are copii majoritatea spune că el nu reprezintă o familie pe când dacă un cuplu căsătorit dar fără copii este considerat de 88% din respondenţi o familie.
La întrebarea pe cine ar ajuta cu bani sau cu îngrijire într-un moment dificil, americanii se simt mai obligaţi în primul rând faţă de rude-inclusiv faţă de cele din familii destrămate (rude prin alianţă)- apoi faţă de prietenii cei mai buni. Ierarhizarea rudelor descrie o tendinţă previzibilă : Mulţi dintre respondenţi se simt obligaţi să-şi ajute părinţii (83% se simt extrem de datori să o facă) sau copiii maturi (77%) , la fel răspund şi referitor la părinţii(55%) sau fraţii vitregi(43%). Cât despre prietenii cei mai buni doar 39% şi-au exprimat o la fel de mare obligaţie de a ajuta.
În ultimii 50 de ani, femeile au ajuns la paritate cu bărbaţii în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi au început să-i depăşească în realizări în domeniul educaţional. Aproximativ şase din zece femei muncesc în prezent, aproape dublu faţă de 1960. Răspunsul publicului cu privire la aceste schimbări denotă o problemă încă nerezolvată. Mai mult de şase din 10 (62%) din respondenţi sprijină căsătoria modernă în care atât bărbatul cât şi femeia au un loc de muncă şi îngrijesc împreună atât căminul cât şi copiii, procent în creştere de la 48% în 1977. Chiar şi aşa publicul nu a renunţat complet la tiparul în care soţul este «capul familiei ». În jur de 67% din respondenţi spun că pentru a fi pregătit pentru căsătorie este foarte important ca bărbatul să fie capabil să-şi susţină financiar familia în timp ce doar 33% afirmă acelaşi lucru despre o femeie.
Urmând declinului căsătoriei, concubinajul a devenit mai răspândit, aproape dublându-se din 1990 încoace, potrivit Census Bureau. În chestionarul întocmit de Pew research, 44% dintre adulţi (şi mai mult de jumatate din adulţii între 30 şi 49 de ani) spun că au trăit în concubinaj la un moment dat al vieţii lor. Dintre aceştia aproape două treimi (64%) spun că au considerat această formă de convieţuire ca un pas spre căsătorie.
Numărul de naşteri în rândul femeilor necăsătorite a crescut dramatic de-a lungul ultimei jumătăţi a secolului trecut de la 5% în 1960 la 41% în 2008. Diferenţe apar şi între rase :
Majoritatea adulţilor căsătoriţi spun că dragostea (93%), angajamentul pe termen lung(87%) şi compania (81%) sunt motive foarte importante pentru a te căsători. Un procent mai mic spun că dorinţa de a avea copii (59%) şi stabilitatea financiară sunt motive importante pentru a se căsători. Adulţii necăsătoriţi clasează aceste criterii în acelaşi mod. Totuşi, întrebaţi dacă sunt de acord că există «doar o singură iubire adevărată « pentru fiecare persoană, mai puţin de trei din zece (28%) dintre respondenţi spun, DA.
Declinul vertiginos al casatoriei in America a fost comentat recent si de cunoscutul intelectual evanghelic american Albert Mohler. Titlul comentariul sau este foarte sugestiv, “The Retreat from marriage – a recipe for disaster” (“Abandonarea casatoriei – o reteta pentru dezastru”) Il recomandam in textul original: http://www.christianpost.com/article/20101208/the-retreat-from-marriage-a-recipe-for-disaster
