Ne trezim de dimineaţă, mâncăm pe fugă, ne salutăm familia din mers şi citim ziarul în metrou sau ascultăm radio în maşină. Ajungem la servici sau la şcoală, ne încărcăm mintea şi ne obosim trupul. Spre seară, parcurgem acelaşi drum lung spre casă, ajungem extenuaţi şi obosiţi, cu ochii pungă de cearcăne, cu durere de cap şi indispoziţie. Salutăm din nou din mers, mâncăm pe fugă şi ne punem în faţa televizorului sau în pat. A doua zi, o luăm de la capăt. Pentru ce? Pentru cine? Ce eşti tu? Sclav? Unde e comunicarea? Unde este părtăşia ta cu Dumnezeu? Retrăim mereu şi mereu aceeaşi zi. Uităm ce culoare au ochii copiilor noştri, uităm dacă am spălat maşina sau nu, uităm dacă am comunicat cu soţia în ultima săptămână. Şi totuşi tot nu e de ajuns. Nu e de ajuns şi vrem să avem şi mai mult. Prin urmare, ne trezim şi mai de dimineaţă, bem cafeaua şi mai repede şi facem cu mâna familie. La locul de muncă stăm şi mai concentraţi, vrem să punem mâna pe lozul cel mare…Seara suntem mult mai obosiţi, nu mai suntem în stare să le adresăm un zâmbet părinţilor şi copiilor noştri, de această dată nici măcar pe fugă.
Alergăm, alergăm şi tot alergăm. Nu mai auzim glasul care ne strigă duios ”IUBITULE”, nu mai auzim susurul blând ”FIULE”, nu mai suntem atenţi la minunile din jur. Ne obosim trupul ca mai apoi să ne extenuăm şi sufletul. E o moda? Un capriciu? O necesitate? O nevoie? Timpul. Ne lipseşte timpul. Şi continuăm să ne avântăm, să alergăm, să trântim de pământ cu toţi cei ce ne opresc, ca la sfârşit…să ne trezim pe un pat alb, cu faţa ridată şi singuri. Fără familia pentru care ne-am zbătut atât. Ea a plecat de mult. Noi nici măcar nu am realizat. Eram prea ocupaţi să adunăm fier vechi. Da, familia a plecat. Familia nu a vrut bani, nu a vrut avere, nu a vrut casă şi nici mii de bancnote. Nu, ea a vrut ca TU să nu mai fii atât de obosit încât să nu mai realizezi că ai o familie. A vrut siguranţă, protecţie, DRAGOSTE, afecţiune şi prezenţă. Prezenţa ta. Pentru cine te zbaţi suflete?
3 comentarii
ok,asa e cum ati scris aici,oamenii nu mai au timp…si multe predici vorbesc despre asta…problema e ca nimeni nu ne da solutii.Ok oamenii merg la servici se alearga tota ziua,dar daca nu lucrezi cum iti platesti facturile?ce solutii sunt?ca de multe ori noi romannii suntem foarte buni la a da sfaturi,a spune ce avem de facut,suntem foarte buni la asta…dar solutii?
Toate lucrurile trebuie facute cu moderatie. Cu adevarat, situatia critica din Romania ne obliga sa muncim mult pentru nimic. Dar nu trebuie sa uitam promisiunea lui Dumnezeu ca nu trebuie sa ne ingrijoram de ziua de maine si ca niciodata copii Lui nu-si vor cersi painea. Sa cautam calea de mijloc…
O, daca am fi in adevar in Alergarea cea buna!!
,,uitand ce e in urma (ce a fost rau, nepotrivit -facut de altii…,
si bun -facut de noi, prin harul Lui)
Ce comori vesnice am primi in proprietate pt. timp si vesnicie…!
Vai, cat de omenesti (firesti chiar!) si decazuti sunt cei mai multi asa zisi ,,frati crestini,,!!
La ce le-au fololisit miile de predici care le-au spart timpanele o viata cu vorbe fara continut d-zeiesc si fara puterea evlaviei ce trebuia sa izvorasca dintr-o viata de biruinta a celor ,,zece mii de invatatori???!!,,
sau lazile de carti cu rastalmaciri ,,crestine,, – cu doctrine, etc citite??!!
Aratati-mi macar 10 oameni credinciosi neprihaniti din sutele de mii din tara – care au, in urma acestei trude – in adevar o viata de biruinta deplina si curatie ,,non-stop,, -in ganduri, de exemplu!…
Si ii voi felicita si respecta din toata inima, si voi ravni cu mare bucurie sa am partasie in lumina cu ei!!
Oare nu toti se scuza pt. viata lor sarmana, de cate ori cad din nou, ca niste bebelusi in Hs. – ei, care de mult trebuia sa ne fie invatatori ,,in neprihanire??!!,,- si sa fi lepadat ce era copilaresc, crescand in toti acesti ani la statura de maturi in Hs….?!
Si apropos de graba cu care alergam zilnic –
mi-am amintit ca o sora batrana,(sora Popescu)
cu multi ani in urma, cand abia ma intorsesem la D-zeu, obisnuia sa ma intrebe ades cand o vizitam >
,,te vad mereu grabit, frate… Ai grija sa nu uiti sa-l iei pe Isus cu dumneata…,,
…Sau de o intamplare auzita > – cu acel om, birjar,
care mergea prin oras cu birja goala,
si raspundea fiecaruia care il intreba unde merge –
,,-Cu Domnu!…,,
dar omul coborase de mult din birja lui…
Doresc tuturor o alergare asa cum se cuvine, cu mare zel si credinta vie
spre tinta de a deveni Mireasa -asemeni Celui care ne-ales!!Si…,,Cine este de ajuns pt. aceasta?! ,,