Dumnezeule ţine-mă în braţele Tale şi şterge-mi lacrimile ce curg. Iartă-mă pentru că de multe ori procedez ca un copil şi mă supăr pe Tine când nu îmi îndeplineşti o dorinţă. Că atunci dau cu picioarele de pământ şi strâng din pumni. Iartă-mă. Iartă-mă că nu conştientizez cât de binecuvântată sunt şi tot timpul vreau mai mult. Iartă-mă că nu mă pot abandona în totalitate Ţie şi tot timpul mai ţin un ochi deschis pentru a fi sigură că mergem în direcţia corectă. Iartă-mă că deşi mi-ai spus de multe ori că mă iubeşti, am nevoie să-mi mai spui a N a oară. Te-am dat la moarte şi nu doar o singură dată. Te-am dat la moarte de fiecare dată când m-am lepădat de Tine. De fiecare dată când am păcătuit. Am alergat după plăcerile lumii şi nici măcar o dată nu m-am uitat la faţa Ta. Ca să văd cât de străpunsă e de durere…cum lacrimi de sânge Ţi se scurg din ochi. Nu mi-a păsat decât de mine. Am fost atât de egoistă încât am vrut totul pentru mine. Faimă, prietenie, iubire, lume. Am adunat şi am adunat până când am realizat că totul e deşertăciune. Şi prietenii, şi banii, şi faima. Totul e doar goană după vânt. Goliciune. Poţi să ai totul şi totuşi să nu ai nimic.
Iartă-mă Tatăl meu! Iartă-mă pentru gândurile mele păcătoase şi picioarele care aleargă la rău. Iartă-mă că nu am înţeles niciodată cât de mult Te doare atitudinea mea. Şi mai iartă-mă că de multe ori m-am ruşinat de Tine. Iartă-mă că am clevetit, că am vorbit de rău şi că am judecat. Cercetează-mă Doamne! Vezi dacă sunt pe calea Ta… Iartă-mă că nu Te iubesc atât cât meriţi…
