Crăciunul este sărbătoarea mea preferată. Probabil, vă întrebaţi de ce am ales Crăciunul şi nu Paştele? Sinceră să fiu, iubesc Paştele la fel de mult, întrucât îmi aduce aminte de moartea Celui mai mare Rege care a purtat păcatele noastre şi comemorează învierea Lui victorioasă, însă Crăciunul are un loc cu totul special în inima mea.
Vedeţi, Crăciunul este un mare dar. Nu mă refer la darurile minunate pe care ni le oferim unii altora. Oare esenţa Crăciunului constă doar în a oferi daruri? Constă doar în frumoasele jocuri de lumini, în pomii frumos împodobiţi? Cu siguranţă nu. Chiar dacă îmi place mult să ofer şi să primesc daruri, să admir frumoasele jocuri de lumini de pe stradă sau decorul frumos al pomului de Crăciun, toate astea nu sunt decât o pregătire a inimilor noastre pentru minunata celebrare a naşterii Domnului nostru Isus Cristos!
Isus este un dar minunat din partea lui Dumnezeu pentru noi, care umple perfect vidul din inimile fiecărui om. Noi ne bucurăm în El în timp ce ne aducem aminte de naşterea Lui, mulţumindu-I lui Dumnezeu că L-a trimis pe Singurul Său Fiu pe pământ. Viaţa Lui a traversat drumul din iesle pe crucea de pe dealul Golgotei, acolo unde a împlinit voia desăvârşită a Tatălui Său. El a renunţat de bunăvoie la tot, pentru ca noi să putem fi salvaţi. Nu este un dar mai preţios pe care cineva ar putea să ni-l ofere.
Prin moartea Sa şi prin sângele Său preţios au fost spălate păcatele noastre, iar El a putut astfel să ne dea mântuirea în dar. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Ce motiv frumos pentru a sărbători Crăciunul, ştiind că păcatele ne-au fost iertate prin moartea Lui, având în dar viaţa veşnică.
Îmi vine în minte refrenul unui cântec: „Câţi regi s-au coborât de pe tronul lor? Câţi şi-au abandonat căminele? Câţi oameni măreţi s-au făcut nevoiaşi de dragul meu? Şi câţi dumnezei şi-au deschis inimile să iubească o lume decăzută în păcat? Câţi taţi şi-au dat propriii fii să moară pentru tine şi pentru mine, doar ca să ne dea în schimb viaţă?” Nici un alt rege nu a făcut asta pentru noi! Iată de ce iubesc Crăciunul.
Fără naşterea Marelui Rege pe pământ viaţa noastră ar fi fost alta, noi am fi fost alţii. De aceea Crăciunul este cea mai sfântă şi mai mare sărbătoare a creştinilor: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” ” (Isaia 9:6).
Nici odată nu voi fi în stare să-I dau Domnului mai mult, decât mi-a dăruit El mie. Dar ceea ce pot să fac, este să-i dau întreaga mea inimă şi viaţă, ceea ce pot să fac, este să-L las pe Dumnezeu să-mi fie Sfetnic Minunat (şi nu cineva care îmi poate acorda o oră sau două contra plată). Ceea ce pot să fac, este sa mă bizui pe credincioşia Lui, pentru că El este Singurul Părinte al veşniciilor. Ceea ce pot să fac, este să-I fiu mereu mulţumitoare şi recunoscătoare atunci, când mă aflu în valea umbrei morţii sau pe crestele muntelui biruinţei – nu doar pentru darurile materiale pe care El mi le dă cu mână largă – ci, în special, pentru marele dar al mântuirii şi vieţii veşnice ce vine de la Tatăl Luminilor. „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor…” (Iacov 1:17).
Ca o pânză de catifea roşie dragostea Lui a cuprins crucea, ca mai apoi această dragoste să ne-o dăruiască nouă, ca să putem profita de puterea ei prin care biruim păcatul şi prin care să fim mai mult decât biruitori.
Iubesc în mod deosebit Crăciunul pentru că îmi aduce aminte de darul desăvârşit al Singurul Fiu al lui Dumnezeu. Haideţi împreună să-L celebrăm pe Isus într-un mod care să aducă „slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2:14). Căci El este Pacea! El este Bucuria! El este Dragostea!
Vă urez tuturor un Crăciun Fericit şi binecuvântări în Anul Nou!
Camelia Micu (Vancouver, Washington, Statele Unite)
