De multe ori stăm pe genunchi şi ne rugăm pentru o cauză anume. Ne rugăm ca Dumnezeu să intervina şi să ne rezolve problema. Dorim intervenţie Divină. Dar când lucrurile încep să se rezolve DUPĂ voia Lui, luăm problema în propriile mâini deoarece nu suntem mulţumiţi de modul prin care lucrează Dumnezeu. Ne contrariem că Dumnezeu nu ne ascultă sau că vrea să ne pedepsească. Ne punem dorinţele noastre mai presus de dorinţele lui Dumnezeu. Uităm că de fapt noi nu mai trăim ci Hristos trăieşte în noi. Suntem prea fricoşi ca să ne putem abandona total în mâna Lui. Vrem ca măcar puţin, cât de puţin, să deţinem şi noi controlul asupra vieţii. Ne trezim des întrebându-L pe Dumnezeu: ”Doamne, dar nu ar fi mai bine să…?” Uităm că de fapt noi suntem doar nişte simpli oameni şi Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi. Dorim să avem o viaţă pavată cu petale de trandafiri, ca toate problemele să se rezolve şi să avem mai mult decât îndeajuns. Dar, pe de cealaltă parte, dorim să vedem mâna Lui la lucru, să vedem minunile Lui şi să avem experienţe cu El. Trebuie să ne gândim bine şi să decidem: ori vrem ca dorinţele noastre să fie scopul principal, ori vrem ca experienţele cu Dumnezeu să primeze în viaţa noastră? Trebuie să realizăm că Dumnezeu nu este un Alladin pe care îl chemi dintr-o lampă şi după ce-ţi îndeplineşte dorinţa, intră înapoi! Nu, nu. Dumnezeu este mai mult de atât. El are un plan cu tine încă înainte de a fi ţesut în pântecele mamei tale. Acum de tine depinde dacă alegi să urmezi acel plan sau nu. El în iubirea Lui, ţi-a dat liberul arbitru. Fii conştient omule că o dată ce ai pus dorinţele şi planurile tale mai presus de dorinţele şi planurile lui Dumnezeu, s-ar putea să regreţi amarnic şi să suporţi consecinţele. Nu-L mai trata pe Dumnezeu ca pe un Alladin!
