A venit ziua în care mi-am pus problema sinuciderii.
Am nevoie de linişte, de dragoste şi de fericire.
Prin Cristos mi-am găsit sensul în viaţă.
Esenţa Evangheliei este transformarea.
Întâlnirea unui om în mod personal cu Dumnezeu,
prin Isus Cristos, nu lasă viaţa acelui om neschimbată.
Biblia nu este o sumă de doctrine seci, fără substanţă, sau câteva învăţături morale şi etice de genul: „Asta să faci, asta nu!”. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, pornit din inima plină de dragoste a lui Dumnezeu.
Odată ce L-am întâlnit pe Dumnezeu în mod personal şi am înţeles că Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu – a fost crucificat pentru păcatele noastre, nu mai putem continua să ne trăim viaţa în minciună, în curvie, în vrăjitorii, în hoţii, în beţie, în idolatrii şi în altele de felul acesta.
Apostolul Pavel spune: „Căci dacă este cineva în Cristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.
…………………………………………………………………………….
Ariana este medic, este căsătorită cu Adrian şi are 2 copii. A învăţat foarte bine şi era mereu prima.
Ariana Roşiu (Moraru):
Fiind mereu prima, oamenii m-au izolat puţin, eu m-am izolat şi mai mult şi eram destul de singură acolo „sus”.
Reporter:
Cum vedeai tu relaţia cu Dumnezeu?
Ariana Roşiu (Moraru):
Ştiam că există Dumnezeu şi că El a creat lumea, dar pentru mine Dumnezeu era undeva foarte sus, iar eu eram aici jos. Părinţii mei nu credeau, ci erau atei.
Ştiam că este bine să te rogi des, dar să mă rog eu, cu cuvintele mele, n-am găsit de cuviinţă. Aveam impresia că aş vorbi singură. Spuneam: „Cine, pereţii să mă audă?”.
Reporter:
Crezi acum că Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea? Ce te-a determinat să-ţi schimbi părerea despre Dumnezeu?
Ariana Roşiu (Moraru):
Sunt convinsă că mă ascultă. La liceu eram foarte singură, nu puteam discuta cu nimeni. Părinţii mei erau ocupaţi, ca fiecare din ziua de azi, stresaţi, pentru că… trebuia să avem bani în casă, nu? Iar eu nu puteam vorbi cu nimeni.
Astfel a venit ziua în care mi-am pus problema sinuciderii. Părea că nimic nu mă mai opreşte s-o fac. Era tot mai rău – mă surprindeam cu diverse obiecte ascuţite în mână. Nu mă mai interesa nici religia, nici conştiinţa că Dumnezeu mă condamnă pentru asta. Dar ceva mă oprea.
Aveam un coleg care, la un moment dat, era singurul om căruia îi păsa de mine. Aveam zile în care eram prost dispusă, iar el mă întreba: „Ce mai faci? Cum te simţi?”.
El era pocăit şi asta mă deranja. În mintea mea acesta era locul cel mai de jos pe care-l poate ocupa un om în societate: SĂ FII POCĂIT! Mândria şi orgoliul mă opreau să discut cu un astfel de om, dar când am avut acele gânduri de sinucidere mi-am călcat orgoliul şi mândria în picioare şi am stat de vorbă cu el.
Mi-a spus despre Dumnezeu şi m-a întrebat: „Ce ştii tu despre Isus Cristos?”. Ştiam eu ceva de pe la biserică. Ştiam că este o cruce mare pe care era El răstignit. Dar care era legătura mea cu crucea? Habar n-aveam…
Aveam o cruce în cameră, dar era doar un obiect frumos la care ţineam ca obiect, dar atât.
Atunci el mi-a spus cam aşa: „Fii atentă! În momentul acesta un cer întreg stă, se uită la tine şi aşteaptă. Dumnezeu îţi spune: ‘Uită-te la viaţa ta. Încotro mergi? Pentru ce trăieşti? Eu sunt aici şi te iubesc. Te iubesc atât de mult, încât Mi-am sacrificat propriul Meu Fiu – pe Isus Cristos – pentru tine!’ ”.
Eu mă întrebam de unde ştie toate astea. Atunci el a scos Biblia. Ştiam că există o carte numită Biblia, dar… era în bibliotecă şi eu nu aveam nici o legătură cu Biblia…
Mi-a spus: „Dumnezeu îţi oferă posibilitatea să alegi. El, care a creat întregul univers, îţi spune ţie, care eşti o fărâmă din materia aceasta: Alege! Cu El sau fără El! Cale de mijloc nu există !”.
Mi-a fost foarte clar atunci că, dacă Dumnezeu există, nu-mi pot permite să umblu fără El în lumea aceasta.
Chiar atunci am spus: „Da, Doamne, vreau să fiu a Ta. Fă din mine ceea ce eu n-am fost în stare să fac! Dă-mi Tu fericirea pe care eu singură nu mi-o pot clădi”.
Reporter:
De ce ai avut nevoie de această schimbare în viaţă?
Ariana Roşiu (Moraru):
Asta n-au înţeles părinţii mei niciodată. Ce mi-a lipsit? Mi-a mers foarte bine şi am avut tot ce-mi doream.
Discotecile nu m-au pasionat niciodată. Citeam foarte mult şi îmi plăcea să cânt la pian. Eram un copil cuminte şi ai mei n-au avut probleme cu mine. Învăţam foarte bine şi eram – aşa cum probabil toţi elevii îşi doresc să fie cel puţin o dată – acolo „sus”. Eu am fost „sus” tot timpul.
Problema era că şi eu sunt om. Am nevoie de linişte, de dragoste şi de fericire. Aceea a fost ziua în care mi-am găsit sensul în viaţă. Până atunci mergeam spre nicăieri, dar atunci am înţeles că Dumnezeu are un plan cu mine.
Reporter:
Mulţi oameni aleargă după diferite lucruri: bani, poziţie socială, titluri şi glorie. Crezi că acestea pot aduce în viaţa cuiva împlinirea pe care o ai tu, fericirea interioară?
Ariana Roşiu (Moraru):
O, nu. Eu am avut succesul pe care oricine şi-l poate dori. Dar succes nu înseamnă linişte şi nici împlinire !
Reporter:
Pe de altă parte, după ce L-ai întâlnit pe Isus Cristos şi ai ajuns la o relaţie bună cu Dumnezeu, crezi că ar trebui să renunţi la dorinţa de a avea o oarecare poziţie socială?
Ariana Roşiu (Moraru):
Nu! Am fost acuzată de multe ori de fanatism, însă ştiu că Dumnezeu ne-a creat şi a pus în noi dorinţe bune.
A pus în noi dorinţele de bine şi de dragoste, care nu sunt rele în sine. Ele devin, însă, rele în momentul în care începi să le cauţi unde nu trebuie, sau te implici în lucruri care ai impresia că-ţi vor aduce fericirea şi echilibrul.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar ce e bine pentru noi. Trebuie doar să-l citim şi să-l credem.
Reporter:
Ce sfat ai pentru cititori, ştiindu-ţi viaţa de acum?
Ariana Roşiu (Moraru):
„Pocăit” nu este noţiunea aceea de care eu m-am ferit şi am fugit. Ce înseamnă a te pocăi? Înseamnă să te căieşti pentru ceea ce ai făcut, deoarece eşti un om trecător şi păcătos, chiar dacă nu vrei să recunoşti. Vine ziua în care îţi dai seama că aŞa nu mai merge.
Domnul Isus mi-a spus: „Eu îţi dau viaţa. Şi vreau ca tu să ai viaţă din belşug!”. Aceasta poate însemna şi să am bunuri materiale, dar fericirea şi belşugul sufletesc nu stau în materie, nu înseamnă ceva palpabil. Fericirea şi pacea sufletească sunt în sufletul tău şi nu ţi le mai poate lua nimeni.
Poate sunt oameni care cred că le merge foarte bine fără Dumnezeu şi nu au nevoie de El. El e bine acolo sus – asta dacă ei cred că există Dumnezeu – şi noi aici, dar nu-i chiar aşa. Mi se pare important să înţelegi că, pe lângă faptul că te-a creat, El are o mare dragoste pentru tine.
El este permanent lângă tine, mai mult decât părinţii sau familia ta. El îţi ştie fiecare gând, fiecare dorinţă. Dacă vrei linişte sufletească, numai la Dumnezeu o poţi găsi.
Reporter:
Ce s-a schimbat în relaţiile tale cu familia?
Ariana Roşiu (Moraru):
Când părinţii mei şi-au dat seama că se întâmplă ceva şi că eu merg cam des la Biserică, au început scandalurile.
Dar a venit şi ziua când a trebuit să învăţ să stau înaintea Domnului şi să vorbesc cu El, să depind total de El. Apoi am acceptat că părinţii îmi vor binele, chiar dacă nu mă înţeleg. Am învăţat să-i iubesc şi să mă apropii de ei, să fiu o mărturie bună în casa mea, să fiu eu lumina.
Reporter:
Crezi că Dumnezeu, care este atât de măreţ şi de minunat, Se implică în micile noastre probleme şi necazuri?
Ariana Roşiu (Moraru):
Asta mă întrebam şi eu. El fiind acolo sus, atât de mare, ce treabă are cu mine? Cum are timp pentru un om, din miliardele care sunt pe planeta aceasta? Dar există un verset, în 1 Petru 5:7, care spune: „Aruncaţi asupra Lui” – adică a lui Dumnezeu – „toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi”.
Mă rog lui Dumnezeu şi vorbesc cu El. Când accept că Dumnezeu e Tatăl meu, mă şi comport ca atare.
Reporter:
O relaţie personală cu Dumnezeu înseamnă şi o viaţă diferită de viaţa pe care o trăiesc majoritatea oamenilor?
Ariana Roşiu (Moraru):
Când te apropii de Dumnezeu, înţelegi că El iubeşte unele lucruri, iar pe altele le dispreţuieşte. Sunt lucruri în care încercăm să ne găsim refularea în timpurile acestea agitate, dar El ne oferă singura soluţie eficientă: rugăciunea şi Biblia.
În momentul în care te întorci la Dumnezeu şi îţi predai viaţa în mâna Lui, implicit se produce schimbarea. Nu mai găseşti plăcere în anumite lucruri de pe pământ.
Reporter:
Când citeşti Biblia? Când te rogi?
Ariana Roşiu (Moraru):
Zilnic. Mai demult citeam doar întâmplător, dar Dumnezeu spune: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta. Cugetă asupra ei zi şi noapte!”.
De ce spune Dumnezeu aşa? Pentru că El ştie ce este cel mai bine pentru noi. El îmi spune ce am de făcut, chiar dacă am impresia că nu este aşa de important. Acum văd că viaţa mea e mult mai bogată şi împlinită din ziua în care am început să citesc Biblia şi să mă rog regulat.
Nu mai am zile în care să nu-mi găsesc rostul, să umblu fără sens pe stradă sau să mă simt singură. Dumnezeu este cu mine mereu, mă întăreşte, mă ajută şi mă încurajează.
Reporter:
Citind Biblia zi de zi, nu te-ai săturat de ea?
Ariana Roşiu (Moraru):
Nu, n-am cum. Mereu găsesc ceva nou, ceva minunat. Ştie Dumnezeu de ce a scris Cartea aşa cum a scris-o.
Chiar dacă unii cititori acum nu cred, sper să vină ziua când vor înţelege că Dumnezeu există. El vrea să fie aproape de noi. Chiar dacă acum crezi că n-ai nevoie de El, adu-ţi aminte că atunci când eşti singur, mai singur ca oricând, când nu mai ai pe nimeni lângă tine, Dumnezeu este lângă tine. El vrea să intre în inima ta şi să îţi fie aproape, să te învăluie în dragostea Lui.
El ne spune în Isaia, capitolul 41, versetul 10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare”. Doar cu Dumnezeu poţi fi biruitor în viaţa aceasta.
Ioan Ciobotă, RVE
