Se apropie Sărbătorile. Toţi ne facem planuri, suntem entuziasmaţi de zilele libere şi de faptul că vom putea petrece timp cu familia. Ne întrecem care mai de care cu locaţiile în care vom merge. Studenţii merg acasă alături de părinţi sau merg toţi la o cabană, alţii merg în străinătate şi alţii fac mai multă mâncare decât sunt în stare să mănânce. În fiecare inimă freamătă clopoţeii de sărbătoare. Ne cumpărăm haine noi, ne îngrijim mai mult şi cumpărăm cadouri pentru persoanele iubite. Suntem atât de fericiţi şi de nerăbdători încât nu mai putem vedea tristeţea celui de lângă noi. Nu putem vedea inima rănită a mamei care-şi va petrece Sărbătorile de una singură, nu putem vedea lacrima văduvei, tristeţea orfanului, durerea întemniţatului şi întunericul în care stă depresivul. Ce ar fi ca prin toate planurile tale să-ţi strecori o zi în care să-ţi propui să faci pe cineva fericit?
Să aduci un zâmbet senin pe faţa omului trist. Adu mângâiere într-o viaţă aspră, adu alinare şi adu spirit de Sărbătoare. E greu ca atunci când eşti fericit să observi că altcineva e trist. E greu dar nu imposibil. Fă ceva special pentru cineva special. Fă lucruri pe care nu-ţi imaginai că le vei face. Dacă ai posibilitatea, ia pe cineva care va petrece singur Sărbătorile, acasă la tine. Dacă ştii pe cineva care nu va primi nici un cadou, dăruieşte tu unul. Dacă ştii pe cineva care nu are prieteni, fii tu unul. Trebuie doar să priveşti bine în jurul tău. Tu eşti fericit. Cum e celălalt?
