În urma anunțului meu că m-am asociat cu Mișcarea Străjerilor și a anunțului că sunt ”baptist carismatic”, s-a pornit o furtună de interpretări și de comentarii pe care nu intenționez să le comentez; în special nu doresc să calific eu ”spiritul” dezbaterii și nici limbajul folosit de unii dintre pastorii și teologii baptiști. Semnalez doar faptul că nebaptiștii se întreabă stupefiați: Ce au baptiștii de se sfâșie între ei în felul acesta?
În loc să mă angajez în a da replici, sau în a răspunde celor care s-au grăbit să mă desființeze într-un fel sau altul, voi căuta să-mi clarific poziția de baptist carismatic, în special pentru cei care mă iubesc și care de-a lungul anilor s-au hrănit cu predicile și cu cărțile mele și cărora li s-a creat în mod intenționat impresia că i-am trădat printr-o schimbare radicală de direcție.
Cuvântul ”carismatic” vine de la cuvântul grecesc harismata, folosit de apostolul Pavel în introducerea la discuția lui extinsă despre darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12-14:
”În ce privește darurile spirituale (harismata), nu voiesc, fraților, să fiți în necunoștință.” Ceea ce în traducerea română este redat prin două cuvinte, ”darurile spirituale”, sau ”darurile duhovnicești”, în originalul grec este un singur cuvânt: harismata. Pentru a-i ușura cititorului urmărirea argumentării mele, voi cita aici afirmațiile esențiale ale lui Pavel despre aceste ”daruri”, sau ”harisme”, sau ”carisme.”
”Și fiecăruia i se dă arătarea (manifestarea) Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoaștere, datorită aceluiași Duh: altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul vindecărilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni, altuia proorocia; altuia deosebirea duhurilor, altuia felurite limbi; și altuia tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh; care dă fiecăruia în parte, cum voiește.” (1 Corinteni 12:7-11) Apoi, Pavel face câteva explicații:
- ”Și Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul vindecărilor, ajutorărilor, cârmuirilor și al vorbirii în felurite limbi.
- ”Oare toți sunt apostoli? Toți sunt prooroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul vindecărilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?” (12: 28-30).
După ce, în continuare, Pavel ne arată că este o cale mai bună decât calea darurilor, adică dragostea (cap.13), în capitolul 14, apostolul discută pe larg două dintre aceste daruri: proorocia și vorbirea în limbi. Iată cum începe el această discuție:
- ”Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești (harismata), dar mai ales să proorociți. Într-adevăr, cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege și cu duhul el spune taine. Cine proorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângăiere. Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși; dar cine proorocește zidește sufletește Biserica. Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să proorociți” (14:1-5).
După o serie lungă de explicații și reglementări de aplicare a acestor daruri în Biserică, Pavel concluzionează:
- ”Astfel, deci, fraților, râvniți (aspirați) după proorocire, fără să împiedicați vorbirea în limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială” (14:39-40).
Problema din epoca modernă este creată de cei care au decis că o bună parte dintre darurile listate de Pavel au încetat să mai fie date îndată după terminarea scrierii Noului Testament.
Trebuie să spunem răspicat că nu există nici o indicație în textul Noului Testament că Duhul Sfânt nu mai dă aceste daruri de atunci încoace. Dimpotrivă, vom vedea care sunt argumentele din textul Noului Testament că aceste daruri nu s-a intenționat să fie date numai primei generații de creștini, apoi ele să înceteze, ci dimpotrivă.
Apostolul Pavel nu dă să se înțeleagă în nici un fel că aceste daruri vor înceta în cursul istoriei creștinismului. Singura lui preocupare este să reglementeze forma lor de manifestare!
Acum, după ce în secolul al 20-lea au apărut o enormă mulțime de creștini care cred că Duhul Sfânt dă și astăzi toate aceste daruri și care au căpătat numele de ”carismatici”, problema rămâne exact cea pe care a observat-o apostolul Pavel: nevoia de definire a formei de manifestare a acestor daruri. Să clarificăm deci: toți carismaticii cred că Duhul Sfânt împarte și astăzi toate darurile listate de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 12. Ei se împart în diferite grupări, biserici și chiar culte, prin forma de manifestare a acestor daruri.
Trebuie să mai semnalăm un fenomen cu totul remarcabil. Cei ce acceptă să vină în mișcarea carismatică, adică să nu mai pună bariere Duhului Sfânt, să nu-L mai limiteze spunându-I ei ce daruri să dea și ce să nu dea, trăiesc o mare descătușare, o mare eliberare și o mare bucurie care se manifestă prin exuberanță, prin ridicarea mâinilor în adorare, și prin alte manifestări care pe cei înțepeniți în răceala clasică îi deranjează. Cei ”treziți” la realitatea puterii transformatoare a Duhului Sfânt și la realitatea acțiunilor Lui dumnezeiești, manifestate prin harismata, prin darurile spirituale miraculoase, ascultă ce zic psalmiștii:
- ”Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului. Slujiți Domnului cu bucurie; veniți cu veselie înaintea Lui… Intrați cu laude pe porțile Lui! Intrați cu cântări în curțile Lui!” (Psalmul 100:1-2,4).
- ”Lăudați pe Domnul! Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui în adunarea credincioșilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri (dansuri), să-L laude cu toba și cu harfa! (Psalmul 149: 1-3)
- ”Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul în Locașul Lui cel sfânt… Lăudați-L cu sunet de trâmbiță; lăudați-L cu alăuta și harfa! Lăudați-L cu timpane și cu jocuri (dansuri); lăudați-L cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul. Lăudați-L cu chivale zângănitoare. Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” (Psalmul 150: 1-6).
Evreii, într-adevăr, și astăzi dansează un fel de horă în sinagogile lor, cu niște cântări exuberante și cu o bucurie debordantă. Unii din mișcarea carismatică au împrumutat de la evrei acest fel de manifestare, pe când unii de la noi au repulsie față de astfel de manifestări de bucurie și preferă să stea înțepeniți în băncile lor și să cânte cântări adormitoare și de foarte multe ori triste.
Acesta este unul dintre multele exemple care ar putea fi date cu privire la forma de manifestare în casa Domnului și în orice adunări ale copiilor lui Dumnezeu. Adăugați la aceasta felul de muzică folosit de unii și de alții. Și altele.
Voi căuta acum să mergem mai în adâncime. Pentru aceasta, ne vom îndrepta acum atenția spre învățăturile Domnului nostru Isus Cristos.
Prin toată învățătura Lui, Domnul Isus ne înfățișează situația din lume ca pe două împărății în conflict. Pe Diavolul, El îl numește ”stăpânitorul lumii acesteia” și pe Sine se înfățișează ca pe cel ce năvălește în casa celui tare ca să-i jefuiască bunurile, adică să-i zmulgă pe oameni de sub stăpânirea lui. Domnul Isus își definește propria moarte ca acțiunea prin care face ”răscumpărare pentru mulți.” Răscumpărarea era acțiunea de cumpărare pentru eliberare a unui sclav. Dar acțiunea Domnului Isus pentru eliberarea oamenilor din sclavia Diavolului nu se limitează nicidecum la cruce, ci începe prin predicarea Împărăției lui Dumnezeu, prin vindecări și prin scoateri de demoni.
Astfel, predicarea Împărăției lui Dumnezeu este sămânța care cade într-o inimă bună, care o înțelege și care o cultivă cu răbdare până aduce rod, care este asemănarea cu Dumnezeu și cu Fiul Său și, deasemenea, multiplicarea (treizeci, șaizeci, o sută). Dar scoaterea demonilor face parte din aceeași luptă dintre cele două împărății. ”Dacă eu scot demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:28). Deasemenea, bolile pot fi cauzate de stăpânire demonică: femeia gârbovă de spate ”era stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință” și Domnul Isus explică că pe femeia aceasta ”Satan o ținea legată de optsprezece ani” și că ea ”trebuia dezlegată de legătura aceasta” (Luca 13: 10-16). Domnul Isus arată legătura dintre boala fizică și dominația păcatului atunci când I se aduce un paralitic pe targă și El începe vindecarea lui prin declarația. ”Îndrăznește, fiule! Păcatele tale sunt iertate.” (Mat. 9:2)
Prin urmare, în lupta Lui împotriva împărăției lui Satan, Domnul Isus face trei lucruri: predică Împărăția lui Dumnezeu (le explică oamenilor ce înseamnă să ieși de sub puterea lui Satan, să intri sub stăpânirea lui Dumnezeu și cum să trăiești ca să rămâi sub această stăpânire), scoate din oameni demonii și le vindecă bolile. Dar acum urmează un fapt de o importanță crucială: Domnul Isus dă exact aceste trei însăcinări și celor 12 apostoli când îi trimite în misiune: ”Pe drum, predicați și ziceți: “Împărăția cerurilor este aproape!” Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10: 6-7), dar mai înainte ni se spune că ”le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să vindece orice fel de boală și orice fel de neputință” (v.1) Aceeași poruncă le-o dă și celor 70 de ucenici când îi trimite și pe ei în misiune: ”În orice cetate veți intra și unde vă vor primi, să mâncați ce vi se va pune înainte; să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceți: ”Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10: 9-10). Aceștia din urmă s-au întors cu mare bucurie zicând: ”Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău”. După ce Domnul le atrage atenția că motivul pentru cea mai mare bucurie este faptul că numele lor este scris în ceruri, Domnul Isus le explică ce a făcut El cu ei: ”Iată că v-am dat putere ca să călcați peste șerpi și peste scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului; și nimeni nu vă va putea vătăma”. Dar mai presus de toate, Domnul Isus le spune că acțiunea lor a fost o biruință cosmică împotriva lui Satan: ”L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!” (Luca 10:17-24).
Prin urmare, Domnul Isus ne înfățișează două împărății în conflict, ni se înfățișează pe Sine ca Cel care a pornit războiul împotriva împărăției lui Satan și pentru aducerea oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu, prin predicarea Împărăției Lui, prin vindecări și prin scoateri de demoni, dar vedem apoi că El îi trimite pe toți ucenicii care au făcut școala Lui să se angajeze în aceeași luptă, cu aceleași obiective și cu aceeași putere.
Întrebarea crucială pentru noi astăzi este aceasta: Misiunea aceasta dată ucenicilor și autoritatea și puterea date lor s-au limitat la ucenicii din prima generație? Oare ele nu s-au dat și generațiilor de creștini de după apostoli?
Eu cred că S-au dat tuturor ucenicilor lui Isus din toate generațiile care urmau să vină, până la sfârșitul istoriei. Un prim indiciu în acest sens este rugăciunea Domnului Isus la încheierea propriei Sale misiuni:
- ”Dar acum, Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume… Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor” (Ioan 17: 13-20).
Să adăugăm la acestea ceea ce le spune Domnul Isus ucenicilor în seara când li s-a arătat prima dată după înviere:
- ”Isus le-a zis din nou: ”Pace vouă! Cum M-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” După aceste cuvinte, a suflat peste ei și le-a zis: ”Luați Duh Sfânt! Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea, vor fi ținute” (Ioan 20: 21-23).
Paralela între modul în care L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume și modul în care îi trimite Fiul lui Dumnezeu pe ucenicii Săi în lume, cu câteva zile înainte de plecarea Lui la cer, este clară: El îi trimite cu aceleași însărcinări și cu aceeași autoritate și putere care le vine din Duhul Sfânt, exact așa cum și Lui și ucenicilor le vine din Duhul Sfânt! Este evident că această însărcinare dată ucenicilor ne este dată și nouă.
A spune că nu este așa, deoarece, imediat după ce apostolii au terminat de scris Noul Testament, Duhul Sfânt a decis să nu mai dea darurile sau puterile miraculoase credincioșilor, ar însemna că Domnul Isus a început o luptă între Împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, i-a angajat și pe ucenicii Săi în ea, dar apoi a zis:
- ”Ne oprimn aici. Este prea primejdios să vă dau aceste însărcinări și aceste puteri, deoarece unii abuzează de ele. Mai bine oprim războiul! Mai bine concentrați-vă numai pe rostul morții Mele ca fiind doar ca să vă aduc în cer. Propovăduiți numai credința în moartea Mea ca fiind cheia pentru a veni în cer și nu vă mai implicați în lupta cu demonii, în vindecarea bolnavilor și în alte manifestări ale puterii Duhului Sfânt!”
Studiați cu atenție tot ce am scris mai sus și alte afirmații ale Domnului Isus pe această temă, și veți vedea că ceea ce am scris eu în paragraful de mai sus – ca pe o imaginație – este o foarte bună reprezentare a poziției cesaționiștilor.
Dar, să-i lăsăm pe ei în pace (dacă o au) și să ne uităm la implicațiile faptului că Domnul Isus ne trimite în războiul contra lui Satan și a îngerilor lui.El ne trimite cu aceleași trei obiective pe care le-a avut El Însuși: Să predicăm despre Împărăția lui Dumnezeu, să alungăm demonii și să-i vindecăm pe oameni.
Toată învățătura Domnului Isus a fost despre un singur subiect: Împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toată învățătura Domnului Isus și toate poruncile Lui trebuie să fie în centrul atenției noastre: să le trăim noi înșine și să-i învățăm și pe alții să le trăiască. Să ținem cont de ce ne-a spus El, că numai cei ce au învățăturile Lui și trăiesc după ele vor moșteni Împărăția cerurilor și numai în aceia vin să locuiască și Duhul Sfânt, și Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl (Ioan 14: 15-24 și 15:1-14).
Să ținem deasemenea cont de faptul că poți profeții în Numele lui, poți scoate demoni în Numele lui și poți face alte minuni în Numele lui (vindecări, etc.), dar dacă n-ai trăit după învățătura Lui, adică ai trăit în păcate, în corupție, El îți va spune : ”Niciodată nu v-am cunoscut” (Mat. 7: 21-26).
Dincolo de aceste precizări cu caracter de fundație, trebuie să credem că El ne trimite în lume ca soldați în armata Lui împotriva Diavolului și a demonilor lui și ne înzestrează cu darurile miraculoase ale Duhului Sfânt care ne sunt absolut necesare în această luptă.
Dincolo de acestea urmează întrebarea crucială de astăzi: Ce forme va lua această luptă? În ce fel vom exercita aceste daruri, sau puteri miraculoase? De aici, de la aceste întrebări, urmează uluitoarea varietate pe care o vedem în mișcarea de trezire.
Vom încerca să răspundem la aceste întrebări într-un alt material pe această temă. Dar subliniem că acestea sunt probleme de forma de manifestare, de care am vorbit mai la început.
Să redefinim situația. A fi carismatic înseamnă a crede că Domnul Isus n-a abandonat războiul împotriva împărăției lui Satan după o primă generație și Duhul Sfânt n-a încetat să-i echipeze pe credincioși cu darurile miraculoase necesare pentru această luptă. În războiul acesta sunt și aberații și exagerări și greșeli de învățătură. Dar acestea nu pot fi atribuite tuturor carismaticilor. Unii fac tocmai lucrul acesta. De îndată ce te declari carismatic, caută în internet și îți atribuie toate aberațiile altor carismatici și toate greșelile lor de doctrină, de învățătură, de mod de viață. Lucrul acesta este o nedreptate și ”nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta!” (1 Corinteni 6:9).
Acest articol a fost realizat de Pastor Dr. Iosif Ton
www.strajeri.ro
22 de comentarii
Si eu ma bucur mult, din suflet. Da, amin !
Cred ca aceasta explicatie a venit prea tarziu.
Mai bine mai tirziu decit niciodata.
Domnul Isus sa binecuvinteze pe fratele Ton, pentru ca a avut curajul sa deschida o cale adevarata pentru toti cei care erau tinuti in intuneric cu privire la lucrarea Duhului Sfant in biserica lui Isus hristos.Sunt absolut sigur ca nici un baptist nu va intra in Imparatia Cerurilor. Acolo vor intra doar cei pocaiti.Religia nu mantuie pe nimeni. Glorifican pe Domnul.
offf… Mircea… deci eu ca si credincios ce merg la o Biserica Baptista nu voi intra in Cer? As aprecia mai multe detalii … sau am inteles gresit afirmatia ta?
Iosif Ton are o minte daruita de Dumnezeu cu intelepciune.Am citit cu atentie si cred ca realmente are dreptate.
Duhul Sfant citeste inima omului pocait si nicidecum denominatiunea din care face parte. Ferice de cei ce pot intelege Adevarul.
Vindecarile nu sunt un spectacol asa cum il face acel pastor Chris si cum fac si cei de la strajerii. Sunt atatea exemple biblice de oameni sfinti (Timotei, Pavel, Petru…) care au avut probleme de sanatate care nu au fost vindecate. Dumnezeu ingaduie boala in viata noastra; daca vindecarile ar fi pentru toti cei credinciosi atunci acestia nu ar mei trebui sa moara, pt ca moartea nu mai are putere, regenerarea este totala; dar practic cu toti stim ca nu e asa.
Cat priveste cine intra sau nu in cer nu te grabi sa te pronunti ci mai degraba mai citeste o data Biblia.
Imi pare rau de fratele Ton sper sa-si dea seama ca stajerii nu sunt 100% biblice.
Domnul Isus Hristos sa fie slavit pentru toate.Eu sunt crestin dupa evanghelie si nu sunt cesationist cred in manifestarea tuturor darurilor dar asa cum le gasim in invatatura Noului Testament si nu cum se practica astazi in foarte multe biserici fie ele chiar si carismatice.Pe fratele Ton il admir,am ascultat multe predici sanatoase cu dansul,am citit carti foarte folositore scrise de dansul,dar trebuie sa spun ca ceea ce se intampla la multe miscari carismatice sunt spectacole si nu cred ca au de a face cu invatatura Bibliei.Domnul sa ne lumineze pe toti
aleluiaaaaa DOAMNE ESTY MINUNATTT FELICITARIIII FRATELUII IOSIF TON!!!!!1 IAR PT FRATIII BAPTISTII CARE SE IRITA: DOMNU SA VA LUMINEZEE
multumesc d-l Ton ptr slujbele si explicatiile care le dai ,sa nu te lasi doborat ca uite si eu sant un rod al dumitale chiar daca va ascult doar pe internet fiind departe de tara .Continuati va rog romanii din afara tarii au nevoie de iluminare .
Am citit cu atentie acest articol, si desi nu am experimentat multe din cele descrise in el, simt ca argumentele sunt sanatoase, biblice si provocatoare.
Dumnezeu sa fie slavit.
Nu va bazati teologia nici pe psihologia umana,care nu-i decat intelepciunea lumii acesteia si nici pe experientele personale la care puteti ajunge sa tineti prea mult.Pana acum,singurul in Romania care-si bazeaza teologia pe Biblie-pe intreaga Sfanta Scriptura-si care s-a asezat pe sine sub calauzirea Duhului Sfant,nu deasupra ci sub Scriptura,este fratele Beniamin Faragau.Inapoi la Cuvantul lui Dumnezeu intreg onorat si studiat cu credinciosie,la smerenia si ascultarea de invatatura Domnului Isus Cristos si…lasati Duhul Sfant sa lucreze!Nu va mai bateti cu versete scoase din context in timp ce nu va iubiti unii pe altii.Paziti-va de mandrie si aplecati-va spre cei mici din turma!Impaciuiti-va si bucurati-L pe Domnul ca sa va puteti bucura cu adevarat in El!
Doamna Rodica Andrevici, ma scuzati, dar este cumva Beniamin Faragau un idol. Are vre-o stauie undeva sa-l vedem si noi..
Eu m-am pocait in America si sunt charismatic. Nu stiu nici de baptisti nici de penticostali prea multe amanunte. Una stiu ca fratele Ton are dreptate in ce scrie. Ar trebuii toti sa mai lese standardele personale si sa se ia dupa Biblie mai mult.
Da ,din pacate nu pot sa spun decat:Apostazie.
Frate Aurel, sunteti atat de adanc in invatatura si expresii ca numai nu va pot intelege espresia ta. La cine te referi ” Apostazie ” la dumneata, sau ai invatat un cuvant nou si nu sti unde sa-l plasezi.
Ma ierti dar desluseste acest cuvant extravagand.
Draga Doru,apostazie inseamna razvratire voita impotriva voi, revelate a lui Dumnezeu.Miscarea asta asa numita-Carismatica ,este una aparuta in America in anii 60-70-ai secolului care a trecut.A aparut ca o schisma in sanul Bis. Penticostale in Toronto.Este o ,biserica ‘ intemeiata de aproape 50 de ani.Ca si origine nu o poti lega de Biserica din Ierusalim (apropo ea nu a inceput in F.A. 2 in ziua Cincizecimii) , pentru ca bis. carismatica nu a strabatut veacurile in ultimii 2.000 de ani.Ca sa ai pretentie ca esti Bis. Nou Testamentala ,trebuie sa ai origine, invatatura si practica ca prima Bis fondata in Galileia de Mantuitor.Originea este unul dintre factorii determinanti in clasificarea de a avea pretentie ca sa te numesti sau nu Biserica. Imi poti arata si mie o marturisire de credina,de-a lor de acum ,5-6 secole (nu indraznesc sa cer mai veche).Cu care martiri se identifica in doctrina si mai ales in practica din asa zisul Ev mediu intunecat?Raman deschis la sugestii.
Cum a capatat o parte din biserica origine legala, cum si-a schimbat fata dupa chipul lui “Faraon”. Intotdeauna biserica Lui Hristos, pe unde o intalneai nu izbea privirile cu surle, cu turnuri, cu scamatorii, printre care si acelea de inchinare,nu izbea auzul cu toaca ori cu clopotele era undeva in umbra sa zic asa, nu sub obroc, fiindca cine avea bunavointa o putea observa. Trebuia doar sa ridice privirea in sus spre varful muntelui sa vada cetatea luminata. mai bine zis nu deranja intelepciunea lumii asteia care este o nebunie in fata Lui Dumnezeu, nu o palea peste ochi, la fel nici logica lucrurilor materiale, nici dovezile desfiguratei istorii a omenirii. Cu alte cuvinte nu-si punea mintea cu ea. Exact asa cum se spune despre imparatia cerurilor care nu a venit sa izbeasca privirile. A venit sa vibreze lumina, pace si mantuire in sufletele celor care il cauta pe Dumnezeu.
Pai primii martiri nu gasim vreundeva ca se inchinau la materie, ci in duh si adevar. Sa aibe de a face ceva batrana ortodoxa ori catolica cu adevaratele origini? Nu pot sa cred asta. Au furat cateceva din teoria Sfintelor Scripturi si a amestecat cu desertaciunea lumii. Daca apare cate un grup religios, primul botez care il primeste de la biserica veterana legala este un scuipat in crestet ca pe racan si sters cu cotul. Nu conteaza cata preocupare au avut veteranii sau racanii sa se adanceasca in scripturi, veteranii au facut din batranul Isus, adica cel original, unul nou, dupa interesele lor, unul aruncat pe pereti, pe la intersectii, pe ulite, unul care sta si rugineste in ploaie, in frig ori indura iar arsita verilor, dar asta nu mai conteaza. conteaza sa nu apara o biserica noua care sa zgandere stabilitatea. O stabilitate zidita pe nisip.Mai concret, biserica aceea careia i-a pastrat Dumnezeu originea in umbra, departe de dovezile si intelepciunea acestei lumi devine periculoasa cand este observata, tocmai pt faptul ca reinnoieste simtirile, gandurile, impulsurile catre drumul original.
Frumos comentariu lui Vali Georgiu. Nu ma mira faptul ca un om ca Iosif Ton care a trait probabil fiecare respiratie cu Biblia-n mana in inima si gand pune astazi punctul exact pe “i”.Sa-i multumim Domnului pt asta. Ma uit la duiumul de preoti ortodocsi care dezerteaza din doctrina. se indreapta exact catre aceste obiective descrise si clarificate de dr Iosif Ton.
Draga Aurel, multumesc pentru raspuns. Da vad ca avem idei diferite, de aceea este frumusetea ca toti suntem atat de diferiti. Eu cand ma gandesc la Biserica..niciodata nu m-am gandit la penticostali, baptisti, ortodosci, sau catholici. Eu cred ca biserica suntem noi cei vii care incepe din casa noastgra si strabate lumea, indiferent de denominatia pe care o poarta fiecare ( ori mai veche sau mai noua )Personal pentru a implini biblia ( ca sa fac parte din Biserica ) nu ma pot baza pe faptele Sfantului Anton, sau alti care cu siguranta ca merita sa se cheme asa, etc. Respect orce opinie atunci cand nu se trage focul la oala personala. Cel neprihanit va traii prin credinta ( ascestia sunt peste tot )Am intalnit impl;initori ai Scripturii in toate denominatiile. Acum sa spun ca doar Ortodocsi vor fi mantuiti pentru ca religial lor este veche( 1053 AD de la marea ruptura din catholici ) as gresii. Sa spun ca Charismatici vor fi mantuiti ca au aparut doar cu 50 de ani in urma, din nou as gresii. Imi aduc aminte ce cuvintele Domnului Iisus unde spune ca la cel din urma lucrator pe care l-a gait in piata, i-a dat si lui pretul complect al unei zile de munca. La noi oamenii, am zice cu siguranta ca este nedreptate. Cum ? unii vin de 2000 de ani , alti de 1000 de ani iar altii de 50 de ani si toti sa aiba aceiasi plata, care nu este altceva decat MANTUIREA. Da, dragul meu, ce la om nu se poate, la Dumnezeu se poate.
Respect sangele multor martiri ai biserici ortodocse si catholice, dar si sangele penticostalilor si a baptistilor baturi pana la moarte in lagarele comuniste.
Cu siguranta ca rasplata lor, care este foarte mare, va fi doar a lor si numai a lor pentru ca au stat in picioare pentru Hristos la vremea ceruta.
In final … Doamne ? Cine va locui in Cortul Tau ???…raspunsul ” Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima. Psalmul 15 vers 1 si 2.
Cu mult respect
ati scris foarte frumos si cu multa intelepciune
Nu ma intelege gresit ca nu vorbesc din perspectiva unei denominatii specifice. Cand am fost tanar am studiat Talmutul, apoi am facut Institutul Penticostal iar apoi cursurile de masterat la Biserica Catholica ( The diocese of Brooklyn ) pentru ca nu am gasit scoala ortodocsa )
Doar vreau sa va dau doua referinte biblice si in taina dumneavoastra cu constiinta libera sa le studiati. Eu pe acestea ma bazez :
Romani 8 ( intreg capitolul )
Acum dar nu mai este nici o osandire pentru ceice sunt in Hristos Iisus.
Iar apoi versetul care mi-a schimbat totate ideile mele personale, ca si cum ar fi… ca daca, ca s-ar putea, ca asa si asa , este in Romani, cap 9 si versetul 15:16
“Voi avea mila de oricne-mi va placea sa am mila, si Ma voi indura de orcine-Mi va placea sa ma indur. Asa ca nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila” Aleluia
Draga Doru , nu vreau nici eu sa fiu inteles gresit , originea Bisericii este foarte importanta deoarece slujirea este acceptata doar intr-o biserica autentica.Este o mare diferenta intre mantuirea in Cristos despre care imi vorbiti dv. si apartenenta la o biserica.Mantuirea este in Cristos si slujirea intr-o biserica nou testamentala- lucruri total diferite si din pacate multi le confunda deoarece leaga mantuirea(poate involuntar) de biserica.Romani 8 si mai ales 9 arata mantuirea in Cristos Domnul.Sunt trei tipuri mai de gandire,pe baza carora au aparut biserici:
1- sucesiunea neintrerupta
2- reforma
3- restaurare
Aici le-am expus mai explicit:http://aurelmunteanu.wordpress.com/2011/02/01/succesiune-reforma-sau-restaurare-2/
Nu vreau sa ma intelegeti gresit Domnul Dumnezeu mantuieste pe cine vrea de oriunde deoarece, El este suveran la a naste din nou.Dar ca sa vedem ca bis. a lui Cristos doar Catolicismul sau Ortodoxia acesti prigonitor si pe prigoniti pe acei ,,eretici”-doar ca si schismatici cred ca gresim. Biserica lui Cristos nu a fost biruita de portile loc. mortilor, si ea strabate veacurile in paralel cu cele apostate pana la rapire.