Motto: “Nu avem de ce să ne temem, decât de teama însăşi” (F.Roosevelt)
De prea multe ori o piedică în calea devenirii şi împlinirii noastre este propriul nostru trecut de care mulţi dintre noi am da orice ca să ne eliberăm. Şi încercăm în felul nostru, prin puterile noastre să rupem legăturile emoţionale cu acel trecut de care nu prea suntem mândri sau care ne-a produs o mare durere.
Iată ce spune referitor la aceasta, celebra scriitoare Joanna Weaver în superba sa carte O atitudine ca a Mariei: „Problema ta principală s-ar putea să nu fie setea după acceptare, deşi cred că este problema multor femei. S-ar putea ca problema ta să fie cu totul alta. Ceva legat de amintiri mult mai întunecate sau mult mai groaznice… Abuz fizic în copilarie. Viol. Divorţ. Boala fizică sau mintală. Promiscuitate sexuală. Imprejurări sau evenimente care încă te mai fac să te simţi vulnerabilă şi rănită… Abandon. Respingere, ruşine şi vinovăţie. S-ar putea să le fi simţit chiar pe toate. Dar indiferent care ar fi evenimentul care ţi-a produs linia aceea defectuoasă, ascultă, te rog, vestea aceasta buna care este minunată, incredibilă şi care schimbă vieţi: indiferent de ce am făcut noi înşine sau ce ni s-a făcut, indiferent cât de adânci ar fi rănile şi de cât de distruse ne sunt sufletele, avem un Dumnezeu puternic care poate să ne transforme trecutul nostru întunecat şi cele mai adânci frici ale noastre. Un Tată iubitor care promite să vegheze punctele noastre vulnerabile şi să ne întărească slăbiciunile, să corecteze minciunile care ne-au înşelat şi să vindece fisurile sufletelor noastre. Dar va face toate acestea doar dacă-I vom îngădui. Dacă nu suntem gata să adoptăm atitudinea Mariei, dacă nu-I vom permite lui Dumnezeu să îndrepte orice distorsiune din viaţa noastră, nu avem nici o şansă să evităm invazia duşmanului. Atât timp cât ţinem cu dinţii de durerea noastră ca scuză pentru problemele şi motivele care ne determină să rămânem aşa cum suntem, nu vom putea experimenta vindecarea lui Dumnezeu.”
Dacă e să fim sinceri, vom recunoaşte că trecutul nostru care ne-a produs atâta durere şi ne-a bulversat vieţile , nu mai există decât în mintea noastră şi numai dacă noi îi permitem! Vă rog, citiţi şi recitiţi această afirmaţie de câte ori credeţi că e nevoie pentru a o absorbi în conştiinţă, inima şi gândurile voastre. Trecutul tău mizerabil, abuziv şi dureros… s-a dus! Atunci când ţi-ai deschis inima rănită în faţa lui Hristos, El ţi-a promis că va purta toate poverile tale, că va şterge orice ruşine şi că va vindeca orice rană. Emoţională, fizică sau spirituală… Nu-ţi fie teamă să-L laşi să intre în cele mai ascunse locuri ale inimii tale. Procesul de vindecare începe cu recunoaşterea faptului că acel trecut te-a rănit cu adevărat, că durerea aceea a fost cât se poate de reală şi că preţul plătit a fost unul mare. Nu-ţi reprima sentimentele de frica retrăirii acelui trecut. E primul pas, ce-i drept, cel mai greu, de a trage cortina uitării de pe tabloul tragediei trăite cândva.
Dacă e nevoie, ia-ţi un timp în care să priveşti faţă în faţă trecutul dureros, abuzul suferit, pierderea, visul spulberat. Lasă durerea să se manifeste. Poate atunci, sub impactul şocului de moment, nu ai avut timp să reacţionezi, să plângi… Lasă-ţi lacrimile să curgă acum în voie… au o mare putere eliberatoare… In timp ce-i încredinţezi Domnului durerea ta, lasă lacrimile şi rugăciunile să se reverse înaintea Sa. Nu te gândi că e o dovadă de slăbiciune, chiar dacă eşti bărbat. In primul rând, eşti o fiinţă umană, cu sentimente şi o inimă ce poate simţi durerea. Permite-i lui Dumnezeu să intre în toate acele locuri în ruina din inima ta şi să se ocupe de fiecare rană aşa cum doar El o poate face. Nu-I ascunde nimic. Nu uita că Domnul se va atinge doar de rănile pe care tu le vei aduce înaintea Lui. El nu îţi va impune forţat vindecarea, trebuie ca tu să îţi arăţi dependenţa de El, cerând ajutor.
Abuzurile şi rănile trecutului, fie ele de natură spirituală, emoţională sau fizică, sunt adesea însoţite de sentimente de vinovăţie (care cer pedeapsă) sau ruşine (atrasă în mod automat de vinovăţie). Persoanele care au suferit abuzuri în trecut se confruntă mai mereu cu vinovăţia. Cred că au o parte de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. Procesul de reabilitare este blocat sau încetinit de acest sentiment de culpă, de cele mai multe ori nefondat. Victima se autoflagelează cu tot felul de presupuneri de genul: “dacă nu m-aş fi aflat în acel loc izolat la o oră aşa târzie “sau” dacă nu aş fi avut încredere în acel om”, sau “daca aş fi fost mai atent la tulburările de comportament ale copilului meu” etc… “nimic din toate acestea, nu s-ar fi întâmplat”.
Vinovăţia atrage în mod automat ruşinea de a fi fost victima unui abuz. Persoanele care au fost victimizate au tendinţa de a se ascunde de ceilalţi, de a-şi ascunde drama şi durerea, apelând fie la negarea a ceea ce s-a întâmplat, îngropând în subconştient frica , vinovăţia şi ruşinea, fie asumându-şi sentimente de culpă care îi împiedică în procesul de reabilitare.
Voia lui Dumnezeu nu e nici asumarea culpei, nici negarea, nici reprimarea sentimentelor. Acestea nu sunt căi spre eliberare ci nişte drumuri înfundate care nu duc nicăieri. Voia lui Dumnezeu este eliberarea totală şi definitivă de sub puterea distrugătoare a trecutului tău. Fie că ai fost victima altora sau a propriilor greşeli, Hristos te invită să parcurgeţi împreună paşii spre vindecare. Numai El poate să redea drumul inimii tale în libertate.
După cum spuneam anterior, un prim pas e să recunoşti pierderea, durerea, abuzul şi să-L inviţi pe Hristos să se ocupe de rănile tale. Dacă ai păcătuit împotriva ta însuţi/însăţi, recunoaşte această atitudine ca fiind păcat şi pocăieşte-te înaintea lui Dumnezeu. Iertarea prin sângele Mielului îţi poate reda comfortul spiritual. Uneori e mai uşor să-i ierţi pe cei care ţi-au greşit decât să te ierţi pe tine însuţi. Neiertarea propriei persoane nu este după voia lui Dumnezeu. Dacă El ne promite că ne va ierta orice păcat, oricât de grav ar fi fost, cine suntem noi să declarăm că acel păcat nu poate fi iertat? Trecutul nostru murdar şi ruşinos poate fi spălat prin sângele Mielului şi întreaga noastră existenţă poate fi schimbată. Dumnezeu are puterea aceasta, de a pune împreună bucăţile sparte ale vieţilor noastre! Nu e o veste minunată? Indemnul pe care ni-l dă Biblia este acesta: “Nu vă mai gândiţi la ceea ce a fost mai înainte (trecut păcătos, durere, abuz, pierdere) şi nu vă mai uitaţi la cele vechi. ( fapte din trecut) Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple”. Da, Hristos va face ceva nou pentru tine! Chiar pentru tine! Pentru tine care ai greşit aşa de lamentabil în trecut, pentru tine care ai fost respins, abuzat, subapreciat, care te-ai strecurat prin viaţă cu povara propriei dureri zdrobindu-ţi sufletul, pentru tine care nu ai putut avea ceea ce ţi-ai dorit, pentru tine care te consideri un anonim, un nimeni în ochii oamenilor… Pentru tine, chiar pentru tine care ai pierdut iubirea şi respectul partenerului de viaţă sau al copiilor, pentru tine cel marginalizat de societate pentu ca nu te încadrezi în normele ei, pentru tine care te uiţi pierdut la rezultatul analizelor ce indică o boala terminală, pentru tine care nu-ţi poţi permite odihna sufletului pentru că durerea trecutului e şi azi la fel de vie ca atunci… Pentru tine, astăzi. Hristos vrea să facă ceva nou! Vrea şi o va face! Deschide-ţi inima zdrobită, aruncă afară povara neiertării, a ruşinii şi a durerii şi lasă-l pe Hristos să te transforme în altcineva! Intr-o făptură nouă, regenerată şi spălată de sângele Lui! Tu numai eşti ceea ce trecutul a vrut să facă din tine, nu mai eşti un alcoolic, un toxicodependent, nu mai eşti o prostituată sau un adolescent abuzat! Hristos şterge astăzi din dreptul tău numele ruşinii şi vinei pe care Satan a vrut să ţi le pună pe frunte! Tu eşti de astăzi un copil de Dumnezeu, răscumpărat la Golgota, reabilitat şi iertat pentru veşnicie! Tu nu mai eşti tânărul subapreciat şi respins de toţi, nu mai eşti soţia alungată care a pierdut dragostea soţului, nu mai eşti un nimeni, pentru că e pe cale să se întâmple ceva nou! Hristos îţi dă astăzi o identitate; un nume nou: eşti preaiubitul Său, eşti preaiubita Sa, un prinţ al cerului, o prinţesă pentru veşnicie. Porţi pe fruntea ta un nume nou pentru că Hristos, Mielul de jertfă, a plătit pentru tine. Nu o parte a vinei, ci tot preţul. Aşa că acum, eşti al lui pentru veşnicie! Şi nimeni nu te va smulge din mâna Sa! Ridică-te azi din praful desconsiderării de sine, leapăda haina zdrenţuită a durerii şi, chiar dacă mai curg lacrimi pentru pierderea de atunci, stai drept în picioare, pentru că Hristos, Marele Răscumpărător te ţine de mână!
Autor: corespondentul ŞtiriCreştine.ro în Italia, Mihaela Gheorghe
