“Ştiu că sunt iubită şi acceptată aşa cum sunt. Şi mai ştiu că atunci când viaţa mea se va sfârşi voi fi cu Dumnezeu.”
“Cred că relaţia cu Dumnezeu este o relaţie de moment cu moment, nu de zi cu zi neapărat”.
“Doamne, ştiu că sunt păcătoasă şi am nevoie de iertarea Ta, te rog să vii în viaţa mea, să-mi ierţi păcatele şi să faci din mine ceea ce Tu doreşti.”
Reporter:
– Ana-Maria, te-ai întors la Dumnezeu răsfoind o broşură care se numea „A doua venire.” Despre ce era vorba în broşura respectivă?
Ana-Maria Darie:
– Era vorba despre a doua venire a Domnului Isus Hristos. Am citit broşura când aveam 10-11 ani. Ştiam despre a doua venire. Nu eram foarte sigură ce se întâmplă la a doua venire. Ştiam că Domnul Isus a fost pe pământ, dar n-am înţeles de ce a fost pe pământ. Ştiam doar că a murit pe o cruce. Şi-atât.
Reporter:
– Când ai înţeles scopul venirii Domnului Isus Hristos pe pământ? Scopul primei Lui veniri şi scopul celei de-a doua veniri, care va urma?
Ana-Maria Darie:
Nu mi-am pus niciodată problema existenţei lui Dumnezeu. Îmi plăcea să aflu mai multe, dar încă nu cunoşteam scopul primei veniri. Da, la a doua venire ştiam că va veni să judece. Dar mă gândeam cum o să fac faţă acestui lucru.
Într-o zi am citit o broşura intitulată „A doua venire”. Am început s-o citesc. Şi acolo se vorbea despre acea judecată. Dar ceea ce mi-a atras atenţia era că se vorbea despre Isus Hristos. Isus Hristos care a venit, a murit pe cruce pentru păcatele mele, iar catastiful cu fapte rele să fie şters.
Atunci am înţeles prima dată care este legătura dintre moartea lui Isus, prima venire şi viaţa mea personală. Până atunci poate credeam că Isus a murit aşa în general, pentru lumea întreagă, dar atunci am văzut că a murit pentru mine personal. Şi atunci am decis să-L primesc în viaţa mea, să-i spun că am nevoie de iertarea Lui şi că vreau să merg cu El în cer atunci când va veni judecata.
Ceea ce-am spus atunci a fost ceva de genul: „Doamne, ştiu că sunt păcătoasă şi am nevoie de iertarea Ta. Te rog să vii în viaţa mea, să-mi ierţi păcatele şi să faci din mine ceea ce Tu doreşti.”
După ce am spus această rugăciune n-am ştiut ce să fac mai departe. Ştiam doar că acum sunt iertată. Dumnezeu mă consideră de acum o fiică a Lui, dar mai departe nu ştiam ce să fac.
Am găsit pe acasă un Nou Testament. Am început să-l răsfoiesc. Dar ceea ce s-a întâmplat atunci mi-a schimbat viaţa. Mi-a dat o direcţie şi mi-a dat un scop spre care să merg. Mi-a dat o siguranţă şi o pace care nu ar mai fi putut fi găsite nicăieri. Şi pot să spun că, practic acel moment mi-a schimbat viaţa cu totul.
Reporter:
– Nu-ţi pare rău că ai pornit pe acest drum, nu-ţi pare rău de celelalte drumuri pe care puteai să mergi? Nu-ţi pare rău de lucrurile pierdute, de anii tinereţii? Între 10 şi 20 de ani sunt oarecum cei mai frumoşi ani, în care poţi să te distrezi cu prietenii, în care poţi să mergi la chefuri, să mergi în discoteci, să cunoşti toate plăcerile vieţii. Ţi-ai văzut atâţia colegi distrându-se, bucurându-se, fiind fericiţi.
Ana-Maria Darie:
– Nu, n-am nicio urmă de regret. Am văzut colegi distrându-se. Nu ştiu cât de mult se bucurau. Cred că bucuria este ceva care vine din interior şi nu ţine de circumstanţe.
La mine este o bucurie care nu vine din ceea ce fac, din ceea ce se întâmplă în jurul meu, ci din relaţia mea cu Dumnezeu. Şi cred că asta este mai important. Nu am niciun regret pentru decizia luată.
Reporter:
– Ce înseamnă pentru tine relaţia personală cu Dumnezeu? La ce se rezumă? Sau în ce constă?
Ana-Maria Darie:
– Zilele acestea am avut un program foarte aglomerat. Şi mi-a fost greu să găsesc un timp în care să stau mai mult cu Dumnezeu, să citesc din Biblie. Am simţit imediat că asta mi-a lipsit. Am început să fiu şi mai supărăcioasă. Şi nici atitudinea mea interioară nu a fost una foarte bună.
Cred că relaţia cu Dumnezeu este o relaţie de moment cu moment, nu de zi cu zi neapărat. Nu-mi este de ajuns să am doar un timp în care să citesc Biblia pentru o oră, să mă rog şi după aceea să uit de asta. Ci să-L implic pe Dumnezeu în fiecare moment. Şi asta nu este un lucru uşor. Sunt momente în care există scăpări, dar că cred că Dumnezeu ne cheamă la o relaţie intimă cu El, de clipă de clipă, să stăm aproape de El. Acum lucrez cu organizaţia “Alege viaţa”, le vorbesc despre Dumnezeu studenţilor din cămine.
Reporter:
– Facem un rol-play. Intri într-o cameră şi să presupunem sunt acolo trei fete dintre care una coase goblen, alta învaţă şi copiază nişte cursuri, iar cealaltă îşi face fiţuici. Ce le spui?
Ana-Maria Darie:
– Punctele pe care aş vrea să le ating într-o discuţie este să ştie că Dumnezeu le iubeşte. Al doilea punct se referă la faptul că există o problemă în viaţa lor, care este păcatul. Isus Hristos este soluţia pentru păcatul lor. Dar, ultimul punct este că şi ele au ceva de făcut: să ia o decizie. Aleg să Îl urmez pe Isus, să mă-ncred în El sau nu?
Reporter:
În final cu ce-ai vrea să rămână cititorii?
Ana-Maria Darie:
– Întâlnirea mea cu Dumnezeu mi-a schimbat viaţa. Viaţa mea a căpătat o direcţie, şi-un sens, ştiu că sunt iubită, ştiu că sunt acceptată aşa cum sunt. Şi mai ştiu că atunci când viaţa mea se va sfârşi voi fi cu Dumnezeu.
Mă gândesc să dau răspuns unei întrebări cu care m-am confruntat des. Şi întrebarea a fost: „Dacă eu o să aleg să merg cu Dumnezeu ce se întâmplă cu viaţa mea? Va trebui să stau închis într-un loc, să merg într-o mănăstire, n-o să mai am relaţii cu prietenii mei?”
Sunt temeri pe care le-am întâlnit la mulţi oameni. Dar când văd cum a schimbat Dumnezeu viaţa mea, când văd împlinirea pe care mi-a adus-o şi bucuria pe care o am în inimă, nu pot să spun decât că merită o viaţă cu Dumnezeu. Pentru că dacă ai o viaţă cu Dumnezeu eşti împlinit. Şi Dumnezeu va purta de grijă să-ţi dea tot ce ai nevoie.
Ioan Ciobotă, RVE
