Nevoia de a-şi exercita rolul de cap al familiei.
Oare de unde vine această idee că bărbatul este capul familie? Astăzi în societatea noastră Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este cercetat pentru a fi împlinit şi din nefericire în multe familii creştine nu se mai ţine cont de rolul pe care l-a lăsat Dumnezeu pentru soţ şi soţie. Dacă ne uităm în 1Corinteni cap. 11:3 vedem că ni se spune: “Dar vreau să ştiţi că Hristos este capul orcărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.”
Invăţătura pe care o primim aici din partea Domnului nu este alta decât aceea de autoritate. Fiul are ca autoritate asupra Sa pe Tatăl ceresc. Bărbatul are ca autoritate pe Hristos, iar femeia are ca autoritate asupra ei soţul. Singurul din univers care nu are nici-o autoriate asupra Sa este Dumnezeu Tatăl. Fiul Său, Isus Hristos cât a fost pe pământ întotdeauna ascultă de Tatăl. El putea să le facă şi fără Tatăl pentru că era Dumnezeu când era pe pământ şi totuşi el declară: “Eu întodeauna ascult de Tatăl.” Pentru El venirea pe pământ şi trăirea pe planeta albastră a însemnat un singur lucru: ASCULTARE faţă de autoritatea ce era asupra Lui – Tatăl. Deşi, a spus: ”Eu şi Tatăl una suntem“.
Am privit la Domnul ISUS, la relaţia pe care a avut-o cu Tatăl. Această relaţie ne poate ajuta pe noi în cadrul familiei să stabilim ordinea pe care Dumnezeu a lăsat-o. Dacă ar fi să ne aducem aminte de poruncile pe care le-a dat Domnul familiei? Prima poruncă pentru familie a fost să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului… etc. (Gen.1:26).
Cea de-a două poruncă a fost să crească, să se înmulţească şi să umple pământul… (Gen.1:28). Dar oare găsim vreo poruncă în ce priveşte soţul ca şi cap, ca şi autoritate pe care Eva trebuia să o respecte? Bineînţeles că nu. Atâta timp cât ei trăiau în armonie faţă de Dumnezeu erau sub binecuvântare. Totuşi când a apărut ideea de autoritate, de supunere? Această problemă a apărut după ce a intrat păcatul în lume. Femeii i-a zis: ”Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta, cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” ( Gen.3:16). De ce dorinţele tale, ale soţiei se vor ţine după ale soţului? De ce el va stăpâni peste soţie? Deoarece păcatul a fost făcut întâi de Eva. In mod normal ea trebuia să se consulte cu soţul ei după discuţia pe care a avut-o cu Satan. Decizia pe care a luat-o de una singură este dovada faptului că nu a fost supusă. Dorinţa ei nu a mai fost una curată de a fi unită cu soţul ei ci a fost una unilaterală. A fost una egoistă, una solitară. Soţul şi soţia trebuiau să fie una din porunca lui Dumnezeu dar Eva a ales să acţioneze de capul ei. Iată pedeapsa pentru femeie, soţul va stăpâni peste ea, va fi cel care are autoritate delegată din partea lui Dumnezeu.
Este prea greu pentru o soţie să—i acorde soţului autoritatea pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu? Nu, cu o condiţie: să fie pocăită cu adevărat. Dacă ar fi să ne uităm la Sara, ea ne dovedeşte ca o soţie poate fi fericită când e supusă. Este uimitor cum îl chema Dumnezeu pe Avraam din ţara şi oraşul său. Aici avea o situaţie materială bună, siguranţă şi confort, prieteni şi rude.
Ce face Sara când Avraam merge la ea şi–i spune: ”Iubito, am primit din partea lui Dumnezeu o chemare să mergem în altă ţară pentru că noi suntem aleşii lui?“ Reacţia unei femei nepocăite putea să fie aceasta: ”Unde să ne ducem? Nu vezi că aici avem de toate? Ce soţ eşti tu, să pleci de la un loc sigur şi să mă duci în necunoscut? Unde să avem o casă? Aici o avem deja. Dacă Dumnezeu te vrea în lucrare, te poate folosi şi aici. ”Când citim în Biblie, observăm că ea i-a acordat cinstea, autoritatea pe care o avea din partea lui Dumnezeu. Ea nu a comentat, nu a cârtit, ci a fost supusă soţului său. “… Un duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor, ca Sara, care asculta pe Avraam şi–l numea “Domnul ei “(1Petru 3:4—6).
Unde este secretul? În interiorul soţiilor, dacă acolo e un duh blând şi liniştit, ele pot asculta de soţii lor. Iar ascultarea este o consecinţa stării interioare. Nu degeaba ne-a învăţat Domnul Isus că din inimă ies gândurile rele şi toate păcatele. Dar tot din inimă, o inimă curată, spălată în sângele Lui, poate izvori ascultarea. O soţie este sfântă atâta timp cât îi dă autoritate şi cinste soţului. Priviţi cum zice Scriptura: ”fiicele ei (a Sarei) v-aţi făcut dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva“ (1 Petru 3:6).
Biblia vorbeşte despre fii lui Avraam, aceştia sunt cei care au credinţa lui. Bărbaţii trebuie să fie ca şi părintele Avraam, credicioşi, acultători, rugativi, iertători, buni şi plini de dragoste faţă de Dumnezeu. Când Tatăl îl încerca pe Avraam cu unicul fiu ca să-l sacrifice, îi zice: ”Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic, căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu întrucât nu ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu pentru Mine“ ( Geneza 22:12).
Standardul pentru a fi fiul lui Avraam este de a face faptele lui. Fariseii credeau că sunt fiii lui Avraam dar uitaseră că Dumnezeu priveşte la faptele oamenilor şi le spune că sunt fii Diavolului şi nicidecum ai lui Dumnezeu. Aşadar, soţul este fiul lui Avraam iar soţia este fiica Sarei. Deci, soţiile au menirea să fie ca Sara în faptele ei, şi numai aşa pot vedea împăăţia lui Dumnezeu.
M-a uimit supunera ei faţă de Avraam, uneori a mers chiar la extremă. Ea a fost o femeie foarte frumoasă la chip, extrem de frumoasă. Avraam în călătoriile sale a mai făcut şi compromisuri, unul dintre ele era acela că nu se mai încredea în Dumnezeu. Atunci când a mers în Egipt a zis că e sora lui. “Cand era aproape să între în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: ”Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: “Aceasta este nevasta lui! Şi pe mine mă vor omora iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. Spune, rogu-te că eşti sora mea ca să-mi meargă bine din pricina ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie” (Gen.12:11-13). Sara este prinsă la mijloc între Dumnezeu şi soţul ei. Atât de supusă era că alege să asculte de soţul ei. Această minicună o repetă când Avraam o mai roagă încă odată să mintă de dragul lui când merge la Gherar, unde din nou împăratul este impresionat de frumuseţea Sarei, că şi Faron, împăratul Egiptului. Ea alege să asculte de soţul ei chiar şi în cazuri extreme. Dumnezeu nu cere aşa ceva soţiilor noastre ci ne dă acest exemplu ca ele să înveţe că trebuie să asculte de soţ doar atunci când acesta rămâne sub autoritatea lui Dumnezeu. Adică să nu accepte păcatul.
Ştiaţi că soţiile noastre sunt purtătoare de slavă? Ele ne fac pe noi să avem slavă, să avem onoare, să avem cinste şi să căpătăm trecere înaintea oamenilor. “…pe când femeia este slava bărbatului(1 COR.11: 7).” V-aţi gândit că Avraam este unul din cei mai cunoscuţi oameni din istoria Bibliei?
Evreii au un respect deosebit faţă de el ba şi musulmanii, nu mai vorbim de creştini care sunt întrutotul captaţi de eroul lor Avraam, numit părintele nostru. O mare parte din gloria pe care o are este datorită Sarei. Ea a fost alături de el în cele mai bune momente ale sale dar şi în cele mai grele.
Fără ea, Avraam nu ar fi ajuns la performanţa aceasta. Gândiţi-vă numai la un caz, când Dumnezeu i-a zis lui Avraam să aducă copilul ca jertfă. Sara ar fi putut să nu-l lase să plece de acasă sau să se opună lucrării însărcinate de Dumnezeu. Ea nu comenta când Avraam avea o lucrare din partea Domnului, pentru că avea un duh blând şi liniştit. Ea ştia că Dumnezeu comunica cu Avraam şi nu era geloasă pe el ci dimpotrivă îl susţinea. Se ruga pentru el şi-l încredinţa în braţul Domnului.
Mai există în Biblie un caz relevant în ceea ce priveşte slava bărbatului. Cu toate că nu e vorba de soţ şi soţie, ne ajută foarte mult să înţelegem rolul bărbatului şi al femeii în cadrul cuplului. Episodul se găseşte în antichitate, pe vremea judecătorilor.
In acea perioadă se găsea într-un post cheie pentru conducerea lui Israel o femeie, pe nume Debora în funcţia de judecător şi de proorociţă. Iată că Israel se află din nou în necaz. Cananiţii stăpâneau peste ei. Poporul striga la Domnul şi Debora trimite un mesaj la Barac (din partea lui Dumnezeu), la cel ce avea capacitatea să conducă armata lui Israel. Priviţi răspunsul lui Barac: ”Dacă vii tu cu mine, mă voi duce, dar dacă nu vii cu mine nu mă voi duce”( Judecatori 4a:8). El nu are curaj pentru a înfrunta oastea vrăşmaşă. El cere ajutor de la Debora, numai că ea este foarte înţeleaptă şi–i zice: ” Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei”(Judecatori 4:9).
Debora este glasul lui Dumnezeu, slava era pregatită pentru Barac, nu pentru ea însă el este fricos şi nu are încredere în Dumnezeu că poate ca să-l ajute. Ea nu se supară că Domnul trimite pe Barac să meargă la război şi să câştige ba dimpotriva e bucuroasă şi mulţumită pentru decizia lui Dumnezeu. Acest exemplu ne poate vorbi despre căsătorie: soţia are rolul ei pe care Dumnezeu i l-a dat şi ea este mulţumită de felul în care Domnul a ales pentru fiinţa ei să–şi desfăşoare viaţa. Iar unul din rolurile ei este acela de a fi “slava bărbatului”.
Debora este ferm convinsă că Dumnezeu a decis ca slava să vina peste Barac deoarece el era conducătorul. Însă el a refuzat. Dragi soţi, să nu fim ca Barac, fricoşi în lupta vieţii şi soţiile noastre să privească la noi şi să ne compătimească. Tu ca soţ eşti creat de Dumnezeu să fii capul familiei şi trebuie să–ţi exerciţi acest rol până la capăt, Dumnezeu te-a ales pe tine şi nu trebuie să dai înapoi. Atenţie, această autoritate pe care am primt-o toţi soţii nu se exercită prin forţă fizică faţă de soţie, nici cu abuzuri verbale, ci cu dragoste, respect şi bunătate, amin? Aşa să fie!
Dragi surori, lupta cea mai mare pentru voi este aceea să vă stăpâniţi firea pământească ca să nu vă asumaţi rolul pe care Dumnezeu l-a lăsat pentru soţ. Iată ce vă spune Domnul: ”…să nu se ridice mai presus de bărbat2 (1Tim.2:12). Oare de ce? ”Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva “(1Tim. 2:13). Unul din motive este datorită ordinii în creaţie. Adam a fost primul creat şi de aceea femeia să nu se ridice mai presus de bărbat. Iată cel de al doilea motiv: ”Şi nu Adam a fost amăgit ci femeia, fiind amăgită s-a făcut vinovată de călcarea poruncii” (I Timotei 2:14).
Atât soţii, cât şi soţiile sunt implicaţi în luptă spirituală iar pentru a putea învinge pe Satan trebuie în primul rând să ne cunoaştem pe noi. Soţii dragi, fără voi viaţa pentru noi ar fi foarte grea, extrem de grea. Voi daţi culoare vieţii noastre, ne aduceţi atâta bucurie şi ne faceţi fericiţi numai dacă rămâneţi în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu uitaţi un lucru: că victoria începe atunci când vă cunoaşteţi pe voi înşevă. “Cunoaşte-te pe tine însuţi”, ne sfătuieşte unul din marii filosofi. Vulnerabilitatea voastră este foarte mare, Satan va veni mereu la voi aşa cum a venit întâi la Eva. Satan a studiat pe Adam şi Eva şi a crezut că o să aibă izbânda mai repede dacă o va amăgi întâi pe ea. Asta nu înseamnă că Adam nu cădea dacă îl ispitea pe el primul. Personal cred că dura mai mult procesul acesta aşa că Satan a ales pe cineva mai sensibil, pe Eva. Intodeauna să ştiţi aceasta, Diavolul va căuta mereu şi mereu să vă atace şi nu vă va ocoli.
autor: Radu Gheorghe, pastor-misionar în diaspora românească din Italia, fondatorul Bisericii “Sfânta Treime” din Roma.
