Zilnic, dacă aţi număra de câte ori vă plângeţi, sunt convinsă că nu v-ar ajunge degetele de la mâini. Când ne rugăm, mai mult de jumătate din cuvinte le folosim pentru a ne plânge. Ne smiorcăim că nu ne place vremea, nu ne place natura, nu ne place cum arătăm, nu ne place cum vorbim. O viaţă întreagă căutăm să reparăm lucruri care nu trebuie reparate, să îmbunătăţim aspectele care ne nemulţumesc şi totuşi suntem nefericiţi. Continuăm să ne plângem.
Nu ne mai mulţumeşte casa pe care o avem, am vrea una mai mare. Nu ne mai ajunge maşina, am vrea încă una şi pentru soţie. Nu suntem mulţumiţi de biserica pe care o frecventăm, am vrea ceva diferit. Ne uităm în oglindă şi găsim diferite defecte, pe care le-am schimba cu prima ocazie. De la o vreme, ajungem să trăim morocănoşi, să ne plângem de probleme inexistente şi de defecte întruchipate. Pe Dumnezeu îl folosim doar ca şi consilier şi psiholog al vieţii noastre, exprimându-ne nemulţumirile cu prima ocazie. În timp ce stăm pe băncile Bisericii şi cântăm :”Bucuraţivă, iarăşi zic, bucuraţivă”, ne gândim cum am putea face să ne mai îmbunătăţim viaţa. La rugăciunea de mulţumire, facem calculele ultimului nostru profit, iar la rugăciunea de cerere, cerem timp în plus.
Şi totuşi…pentru că suntem creştini şi ni se cere să ducem o viaţă mulţumitoare, mimăm optimismul cu un zâmbet fals şi larg pe buze. Când suntem întrebaţi dacă o ducem bine, răspundem un ”bine, mulţumesc Domnului” sec, apoi continuăm să înşirăm toate problemele care ne frământă. Nu mai avem timp să ne bucurăm cu familia, pentru că am uitat ce înseamnă de fapt ”nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine”. Am ajuns atât de obsedaţi de mulţumirea propriului ego, încât am rămas blocaţi într-o vale a plângerii. Nu mai avem un Dumnezeu care merită toată lauda, ci avem un Dumnezeu pe care-l obligăm să stea să ne asculte nemulţumirile. Nu mai vrem un Dumnezeu drept, ci vrem un Dumnezeu darnic. Vrem un Dumnezeu la dispoziţia noastră, care să ne îndeplinească toate ”poruncile”.
Fraţilor dragi, am rămas blocaţi pe un tărâm al diavolului. Am rămas blocaţi pe tărâmul tânguirilor şi nu mai găsim drumul spre ieşire. Nu conştientizăm că suntem legaţi mult prea mult de lucrurile pământeşi, iar pe cele cereşti le-am lepădat. Dar să nu uităm că pe tărâmul tânguirilor urmează plânsul şi scrâşnirea dinţilor… dacă nu ne trezim.
2 comentarii
Trebuie sa ai curaj si sinceritate sa scrii astfel de lucruri…
Cei mai multi credinciosi iau pozitia iudeilor din timpul lui Isus – ,,noi suntem copiii lui Avraam, n-am fost robii nimanui!…,,
Totusi, prin harul mare al lui D-zeu, mi s-a dat sa cunosc cu ani in urma altfel de frati, cu altfel de umblare. Am invatat de la ei, am privit cu ochii, am pipait cu mainile Viata care era la inceput la Tatal si care ne-a fost aratata,
am crezut ca poate deveni si cu mine si cei ce vin la aceasta credinta -adevarat, si asa a devenit!!!
Nu e slavit, dragi prieteni? Toate acele tanguiri despre care citim in articol sunt departe acum! Si alte gramezi de pacate si robii!
ce lipseste de fapt?-in primul rand inimi sincere care sa recunoasca Adevarul si sa fie facute libere!
din acei ce pot spune ,,urmati-ma, asa cum eu urmez lui Isus!,,-
dar vom vedea ca nu multi pastori si asa zisi lucratori vor veni la aceasta predare…
dar tu, cel care crezi si cauti pana vei gasi –
tu vei experimenta aceasta minune in viata ta!!
-Atunci vad marea nevoie a unui site in care sa putem scrie si vorbi unii cu altii numai despre aceasta viata sub toate aspectele ei, despre pretul ce trebuie platit (a lepada totul, a ura tot ce ne impiedica sa primim aceasta viata, a uri chiar insasi viata proprie, a ne lua crucea si a-L urma pe El care e Inainte-mergatorul nostru in Viata cea noua…)
cine isi va da interesul pt. aceasta lucrare?
Cu putinul timp pe care-l am, voi colabora cu placere pt. un astfel de site…
D-zeu sa ajute pe toti cei sinceri sa iasa afara din orice robie, din orice copilarii de a se tangui si a trai dupa poftele lor!
Avram, poti sa porti acele discutii si aici, pe acest site prin comentarii, pana cand cineva va realiza un astfel de site. Sa fii binecuvantat