Duminică, 24 octombrie am avut ocazia să fim martorii unui eveniment minunat – deschiderea unei noi Biserici Creştine Evanghelice Baptiste în Sărata Nouă, raionul Falesti şi acest lucru a fost posibil de realizat datorită efortului depus cot la cot cu frăţietatea din ţara noastră şi cei de peste hotare. Este încă o dovadă a dorinţei noastre de evanghelizare şi de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu, de împlinire a poruncii data de Domnul nostru „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile”. Fiind doar la un pas de tronul Tatălui Său, el a însărcinat ucenicii săi de a lucra. Mereu şi mereu au fost repetate aceste cuvinte pentru ca ucenicii să poată prinde înţelesul lor căci ei aveau să fie conlucrători cu Răscumpărăturul în lucrarea de mântuire a lumii.
În cadrul oficierii locaşului de închinare au fost multe mesaje despre însemnătatea acestei porunci date de Domnul nostru Isus Cristos – de a vesti Evanghelia tuturor oamenilor şi de a duce acest mesaj până la capătul pământului. Au răsunat mesaje de mulţumire celor, care au ajutat la realizarea acestui proiect de înălţare a Casei de Rugăciune. Deseori, – au menţionat fraţii, vizitând construcţia, vedeau cum credincioşii munceau din zori până seara, unii din ei ţinând bebeluşul pe un braţ, iar cu celelalt făceau lucrări de finisare a pereţilor. Este minunat cum Dumnezeu schimbă gândirea omului, făcând o fiinţă nouă din omul cel vechi. Căci cel, care mai ieri era cunoscut in sat ca un om plin de vicii, fiind întâlnit pe la cârciume, era considerat un tată şi un soţ, care nu putea fi un bun exemplu pentru cei din jur, astăzi este un om nou transformat prin puterea divină a Duhului Sfânt uimind pe săteni, căci cărările lui astăzi s-au schimbat de la cărciume ducând spre biserică, iar copiii sunt veseli şi sătui. Câteva decenii în urmă în acest sat nu era încă nici o persoană cucerită de Cuvântul Evangheliei – cuvânt dătător de viaţă nouă şi viitor luminos, iar astăzi tot mai mulţi oameni îşi aţintesc privirea spre Dumnezeul cel viu – Isus Cristos.
Oaspetele din Germania Pavel Hagelgans, un ucenic al Domnului plin de râvnă pentru lucrarea Lui, a vorbit despre importanţa de evanghelizare activă a sătenilor, de a-L cunoaşte pe Mântuitorul ca Salvator personal în viaţa lor. – Ieri, – a menţionat el, a văzut o grupă de tineri în sat şi cât de mult ar fi dorit să-i vadă astăzi în locaşul Domnului, dar ei nu sunt aici cu noi la închinare. Deci, ogorul Domnului are nevoie de lucrători activi, care trebuie să se implice în lucrarea de bunavestire a Cuvântului. Cât de important este ca biserica să crească tineri evanghelişti care să lucreze nu numai în satul natal, dar şi peste hotarele ţării, acolo unde astăzi este prigoană şi unde Domnul Isus nu are loc încă, – şi-a continuat gândul fratele Pavel. El a terminat mesajul său cu următoarele versete încurajatoare din 1 Tesaloniceni 5 „Dumnezeul păcii să vă sfinţească el însuşi pe deplin şi duhul vostru, şi sufletul vostru, şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta”. Ascultând mesajele minunate ale fraţilor am fost răpită de gânduri acum 30 de ani în urmă, când părinţii mei l-au acceptat pe Isus Cristos ca Domn şi Salvator în viaţa lor. Fiind primii creştini evanghelici din sat, tatăl meu era deseori chemat la Sovietul Sătesc unde era avertizat şi amendat din cauza adunărilor creştine care se petreceau în casa noastră, deoarece pe timpul regimului comunist nu erau locaşuri de închinare, iar creştinii de atunci puteau să se închine Domnului prin păduri, şi în cel mai bun caz pe ascuns în case. – Acum, Domnul a adus un timp de libertate şi fie ca această libertate să o folosim pentru salvarea sufletelor şi pentru maturizarea noastră în credinţă, – a fost următorul mesaj din această zi. – Să nu aşteptăm când vom fi siliţi să facem aceasta din cauza prigoanelor şi persecuţiilor, să facem dar din dragostea pe care o avem faţă de Salvatorul nostru împlinid porunca Lui, – a continuat fratele în mesajul său. „Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii… Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea”. Psalmul 80 a fost încă un mesaj adus în acestă dimineaţă pentru încurajarea noastră. – Şi Domnul să ne ajute să nu uităm aceasta şi să ne imlicăm în lucrarea noastră de evanghelizare, , ca nu numai păsările să-şi facă cuib la streaşina ea, adăpostindu-se pe timp de ploaie, dar locuitorii satului, chinuiţi de patimi şi fără cunoştinţă de Dumnezeu să găsească refugiu şi loc de salvare pentru sufletele lor în acest locaş.
Episcopul Ion Miron, conducătorul Uniunii Bisericilor Baptiste, a venit cu un cuvânt de profundă recunoştinţă, închinat tuturor celor, care s-au jertfit la construirea acestei Case de Rugăciune, şi a adus pe mâni de rugăciuni acest locaş dedicându-l Domnului şi cerând binecuvântarea Lui peste el. Şi bucuria a fost deplină în această zi, căci în casa Domnului au găsit refugiu şi adăpost acceptându-l pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor primele trei suflete. Domnul să-i ajute să crească şi să se întărească în credinţă fiind exemplu pentru cei din jur, iar noi toţi cei, care am gustat de mult timp din dragostea lui Dumnezeu, să mergem cu Domnul Isus mai departe, ducând Vestea Bună tuturor oamenilor şi să nu obosim, căci Cel ce ne-a chemat este credincios promisiunilor Sale.
Reporter: Tatiana Golic.
