Viaţa de familie începe într-o grădină. Acolo prima familie şi-a găsit fericirea. Este interesant că în grădină Dumnezeu le-a făcut un râu care se ramifica în patru braţe ( Geneza 2:10). Ce ar fi însemnat viaţa lui Adam şi a Evei fără apă? Probabil că ei se plimbau pe malul râului şi se minunau de frumuseţea apei cristaline, de liniştea râului şi bineînţeles se bucurau atunci când intrau în undele ce le aduceau o plăcere deosebită. Apa este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind Isus Hristos. El spunea: “Eu sunt apa vieţii cine vine la mine nu însetează niciodată”.
In Biblie găsim că Dumnezeu este dragoste. Râul din Eden probabil că era şi el chiar în mijlocul grădinii deoarece ni se spune de pomul cunoştinţei binelui şi răului care era în mijlocul grădinii şi apoi următorul verset ne spune de râul care era în grădină şi daca aşa stau lucrurile, atunci ne gândim că apa răcoreşte, aduce viaţa, aduce bucurie, astâmpără setea.
Nu putem trăi fără ea. Oare în termeni spirituali, potrivit cu învăţătura lui Dumnezeu, ce trebuie să fie în viaţă unui om, în familie, în biserică care să ne dea viaţă, care să ne sature, care ne aduce bucurie? Este una singură: dragostea. Numai ea este superioară darurilor spirituale… chiar dacă ar fi să vorbesc în limbi îngereşti… chiar dacă ar fi să am darul prorociei… Şi nu am dragoste sunt fără valoare. Dragostea e superioară timpului, toate vor trece, credinţa, nădejdea, prorociile, vorbirea în alte limbi, cunoştinţa dar ea va rămâne. Iată de ce era un sigur rău pentru că dragostea e singura ce trebuie să fie ca o regină în familiile noastre, ea începe cu Dumnezeu, a fost dăruită oamenilor şi apoi ea se va întoarce la Cel ce a dăruit-o.
Fără dragoste în familie, viaţa este secetoasă, ca un rău fără apă, ca un pământ uscat şi fără viaţa. Dragostea e cea mai frumoasă pentru că ea ne inspiră la vorbe şi la fapte măreţe. Ea a inspirat poeţii, muzicienii, scriitorii, compozitori de-a lungul secolelor… Tot ea este în stare să biruiască până şi moartea, ea este cea mai puternică forţă din univers, nimic nu e prea greu pentru ea. “Dragostea este mai tare decât moartea”. De aceea, într-o familie e nevoie de dragoste. Prin iubire orice familie poate birui obstacole, probleme, slăbiciuni chiar şi greşelile partenerului de viaţă. Ea este răul care curge în grădina-familie. Dragostea este egală DUMNEZEU. EL trebuie să fie în mijlocul familiei. Atunci când însetăm trebuie să mergem la “Râu”, când am obosit trebuie să mergem la “Râu” să ne odihnim, El este pacea noastră, odihna, Domnul Savaot. Iată Râul Lui Dumnezeu care satură fiinţa noastră interioară.
Acest râu avea patru braţe, dacă nu era râul nu erau cele patru braţe, numai dragostea poate aduce împlinirea afectivă în cadrul familiei, împlinire sexuală, unitatea şi bucuria. Iată de ce aşteptările unui bărbat se pot realiza numai prin dragostea pe care o găseşte în sânul familiei. Se poate spune că sufletul său este însetat după iubire din partea soţiei sale.
Implinirea nevoilor afective.
Vă rog să priviţi la afirmaţia pe care o face Dumnezeu despre Adam: ”Nu este bine ca omul să fie singur, am să-I fac un ajutor potrivit pentru el”(Gen.2:18). Două precizări pe care le observăm: una, omul nu e bine să fie singur. De ce? În primul rând Dumnezeu a spus-o şi trebuie să–L credem, aşa că, cei necăsătoriţi, ce mai aşteptaţi? Iar pentru cei căsătoriţi (bărbaţi) aţi experimentat pe propria piele că e greu fără soţie .
De unul singur ne simţim ca şi Adam printre toate perechile de animale care veneau la el să le dea un nume. El se vedea stingher, simţea că îi lipseşte partenera de viaţă şi nu era împlinit. Iată ce–mi spunea un fost coleg de la teologie care încă nu era în slujire: “Cred că nu e bine să fiu ordinat în lucrare pentru că nu sunt căsătorit şi simt că nu am o stabilitate, sunt vulnerabil “Probabil că aşa se simţea şi străbunicul nostru Adam, fără stabilitate. E clar că avea o nevoie pe care trebuia s-o împlinească cineva şi acea persoană era numai soţia lui. Oare de ce nu a adus-o Domnul imediat pe Eva la Adam? A trebuit ca întâi să-i aducă animalele? Iată ce zice, Scriptura: “Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească” ( GEN 2:20).
Personal cred că Dumnezeu a luat o pauză după ce l-a creat pe om şi a adus în faţa lui animalele ca s-o aprecieze pe EVA ca fiinţă umană, pentru că nu s-a găsit niciun ajutor printre reptile, păsări şi animale. Femeia era persoana care trebuia să-l împlinească, acea persoană care era egală cu el, întrucât era luată din el, din coasta lui. Chiar de lângă inimă, de lângă centrul personalităţii sale. Şi acum ajungem la cea de a doua afirmaţie pe care o face Dumnezeu că “ea este un ajutor potrivit”.
Soţiile pe care Dumnezeu ni le-a dat au menirea să ne fie un ajutor, nu o povară, nu o cruce grea, nu streaşină care picură fără să se mai oprească, ci să îndeplinească rolul divin pe care l-a scris Domnul pentru soţii de a fi o binecuvântare, un sprijin. Ea este acea persoană care răspunde la telefonul de urgenţă 911 când omul caută ajutor. Aşa sunt soţiile dedicate, întodeauna disponibile pentru soţii lor, indiferent de oră, indiferent de situaţie ele sunt totdeauna alături de soţi lor pentru că au menirea de a fi un ajutor.
Iată cum o soţie a ştiut să–şi apere soţul când acesta lucra ca administrator la un împărat. Soţul a fost prins cu ceva nereguli, iar pedeapsa pentru vina lui era foarte aspră. La ora opt, când va bate clopotul, omul urma să fie executat. Soţia lui s-a dus la împărat şi a implorat pentitenţa însă în zadar. La ora opt împăratul şi supuşii aşteptau să bată clopotul însă acesta nu se auzea. Au verificat dacă clopotarul este acolo şi era. Totuşi nu se auzea clopotul. Au urcat în clopotniţă şi au văzut, cu uimire că soţia era agăţată de limba clopotului şi în timp ce clopotarul trăgea sfoara cu putere pentru a începe executarea vinovatului, mâinile soţiei se zdrobeau cu fiecare lovitură pe care o primea. Preţ de câteva minute a răbdat şi a suferit zdrobirea oaselor datorită iubirii. Impăratul a rămas uimit de fapta soţiei şi a ordonat să fie eliberat vinovatul îndată. O soţie ce şi- a înţeles menirea să împărtăşească durerea şi suferinţa împreună cu soţul ei.
“Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine şi nu rău în toate zilele vieţii sale” (Prov. 31:10-12).
În cadrul familiei, soţul are nevoie de soţia lui. Ea este mai scumpă decât mărgăritarul de o valoare inestimabilă. Cine are mărgăritare este un om bogat, dar cine are o soţie în care îşi găseşte încrederea este cel mai bogat om din lume. Priviţi cum este privit el, ce reputaţie bună are în societate datorită ei: “Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când stă cu bătrânii cetăţii” (Prov.31:23). Bătrânii cetăţii erau în antichitate oamenii înţelepţi ai oraşelor, ei luau hotărârile importante privitoare la legislaţia cetăţii. Ei erau cei care conduceau oraşul, cetatea din toate punctele de vedere.
Iată ce zice, Biblia: “Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul” (Prov.22:1). Numele bun şi-l capătă datorită soţiei sale pentru că ştie să–şi preţuiască soţul. Iar el se simte iubit şi aceasta este o mai mare bogăţie pentru el decât aurul şi argintul pe care–l caută omenirea. Soţul tău este fericit când îl iubeşti, soţul tău este apreciat de alţii când îl iubeşti. Iată de ce tu eşti un ajutor potrivit pentru soţul tău ca să-l iubeşti şi să găsească în tine cea mai mare comoară din lumea aceasta. Tu eşti cea mai mare comoară pentru că porţi în pieptul tău dragostea. Soţul când se scoală de dimineaţă va zice: “Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate” (Prov.31:29). În ochii lui, tu vei fi unică, deosebită, specială. Vei fi ca una ce a căpătat pace, graţie, asemenea Sunamitei.
autor: Mihaela Gheorghe, corespondent ŞtiriCreştine.ro în Italia.
Va urma…
