Familia – ideea genială a lui Dumnezeu (I), de Mihaela Gheorghe

Viaţa noastră pe pământ, ca indivizi, este o scurtă călătorie pe care unii o parcurg singuri, iar alţii alături de partenerul de viaţă. Vechii greci susţineau că principalul scop al vieţii era ”Cunoaşte-te pe tine însuţi”.  Alţii cred că trebuie să-ţi focalizezi viaţa asupra a ceva important. Dar care ar fi principalul scop al existenţei noastre? Care este scopul lui Dumnezeu pentru noi şi familiile noastre? Şi de ce e atât de important să-l cunoaştem?

Cunoaşterea scopului lui Dumnezeu ne motivează viaţa , modul de gândire şi ne determină acţiunile. Scopul existenţei noastre umane este cunoaşterea lui Dumnezeu , a voii Sale, experimentarea dragostei divine şi reflectarea imaginii Sale.

Din  aceasta rezultă că noi am fost creaţi pentru Dumnezeu; suntem hristocentrici, Hristos trebuie să fie standardul la care să ne raportăm.

În Ps.139:15,16 vedem cum am fost creaţi de Stăpânul nostru, într-un mod tainic… fizicul nostru, temperamentul nostru, capacităţile noastre naturale,  toate au fost hotărâte de EL.

Iacov 1:18 ne defineşte ca fiind “o pârga a făpturilor Lui… născuţi prin Cuvântul Lui”… Noi am fost creaţi pentru Dumnezeu, ocrotiţi de Mâna Lui, răscumpăraţi de dragostea Lui pentru a ne bucura de prezenţa Sa şi a reflecta chipul Său în vieţile şi familiile noastre.

Cum putem noi, ca soţi şi soţii, să reflectăm chipul lui Dumnezeu în căsnicia noastră? Primul pas e să înveţi să reflecţi chipul minunat al Creatorului ca şi individ. Apoi va trebui să înveţi (şi aceasta implică un întreg proces) să reflecţi chipul lui Dumnezeu faţă de partenerul tău de viaţă. De cele mai multe ori e mai uşor să reflecţi chipul lui Dumnezeu faţă de un membru al bisericii, un prieten sau coleg de serviciu decât faţă de soţul sau soţia ta.

În limba ebraică se foloseau două cuvinte sinonime pentru a sublinia că noi am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. O traducere modernă ar suna cam aşa:”chiar după chipul lui Dumnezeu”. Omul a fost creat să poarte imaginea, chipul lui Dumnezeu. Inima femeii reflectă latura blândă, sensibilă a lui Dumnezeu, în timp ce inima bărbatului reflectă latura Sa puternică, războinică .Vedem că am fost făcuţi să ne completăm în relaţia de căsătorie, să îmbinăm latura tandră cu puterea, sensibilul cu agresivul.

Ceea ce-ţi lipseşte ţie,  Dumnezeu a pus în partenerul tău. Soţii şi soţiile creştine trebuie să reflecte structural (aceasta implică sfinţenia şi adevărul) chipul lui Dumnezeu cât şi sentimentele, emoţiile, voinţa Creatorului Lor. Domnul nostru este plin de milă şi înţelegere-aceasta va trebui să se reflecte în vieţile noastre. El este plin de dragoste-aceasta va trebui să dăruim şi noi celor din jur.

Voia lui Dumnezeu e ca toţi oamenii să fie mântuiţi-aceasta ar trebui să fie şi dorinţa noastră. Hristos a plâns cu cei ce plângeau şi s-a bucurat cu cei ce se bucurau-aşa trebuie să fie şi inima noastră, plină de empatie. Hristos a trăit în adevăr, reflectând imaginea Tatălui-aşa va trebui să trăim şi noi… Ca indivizi… dar cu atât mai mult faţă de partenerul nostru de viaţă!

Femeile şi bărbaţii au datoria de a reflecta chipul Creatorului lor unul faţă de celălalt. Atunci când partenerii aleg să păcătuiască unul faţă de altul, ei nu mai poartă chipul Creatorului .

Păcatul imprimă în ei chipul lumii(“sarx”,gr.) care nu este compatibil cu chipul lui Dumnezeu. Atunci când soţul este indiferent faţă de soţia sa (ca soţul Dariei din povestirea noastră), chipul lui Dumnezeu în viaţa lui păleşte. Domnul este sensibil la nevoile noastre şi se aşteaptă ca şi noi să facem la fel.

Să ne reamintim mereu cum se poartă Isus cu mireasa Sa. El ne îndeamnă la empatie, să plângem cu cei ce plâng şi să fim sensibili faţă de aproapele nostru. Şi cine este mai aproape de noi decât partenerul nostru de viaţă? Când o soţie nu-şi respectă soţul, ea nu mai poartă chipul lui Dumnezeu în inima şi atitudinea ei. Păcatul acesta se interpune între ea şi Dumnezeu dar şi între ea şi soţul ei. Comunicarea este întreruptă. Când chipul minunat al Creatorului ia din nou fiinţă în noi, atunci partenerii au puterea de a face ceva pentru a-şi reabilita relaţia de familie.

Biblia ne spune foarte clar cum putem noi avea şi reflecta chipul, imaginea Mântuitorului în vieţile noastre. Capitolul 3 din Coloseni  îndeamnă bărbaţii şi femeile creştine să umble după lucrurile de sus. E imperativ necesar ca ambii parteneri să aibă o viaţă spirituală bună. Aceasta va contribui mult la unitatea dintre ei. Rugăciunea împreună e de o importanţă majoră. Cei care se roagă împreună se apropie mai mult unul de celălalt şi amândoi de Dumnezeu. Cei care se roagă împreună, rămân împreună!

Apoi, următoarele versete ne arată că trebuie să căutam binele partenerului de viaţă, să iubim necondiţionat, să nu ne minţim, să nu ne înşelăm partenerul, să nu păstram mânia contra lui ci să manifestăm autocontrol şi respect. Recomandarea finală e să ne îmbrăcam cu omul cel nou, după chipul lui Dumnezeu. Hristos trebuie să fie totul în toţi-în soţi şi soţii-şi să ne împlinească nevoile de orice natură ar fi. Dacă nu avem în viaţa noastră aceste aspecte, în nici un caz nu reflectăm chipul lui Dumnezeu în viaţa noastră şi, cu atât mai puţin, în relaţia noastră de căsătorie.

În Proverbe ni se spune atât de sugestiv că “ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.”

Aici, termenul “bunatate”ar putea fi extins la“blândeţe”, ”autocontrol”, ”înfrânare”, ”milă”, ”respect”,  într-un cuvânt… chipul lui Dumnezeu reflectat în interiorul omului.

Biblia ne învaţă să avem o atitudine smerită faţă de partenerul nostru .Când nu avem o astfel de atitudine, suntem mândri şi nu mai reflectăm chipul divin în viaţa noastră. Mândria este “rugina”oricărei bune relaţii de căsătorie. Ea erodează cele mai nobile şi alese sentimente. Mândria te aşeazâ pe o treaptă mai sus faţă de partenerul tău. Atunci când te vezi mai sus decât soţul sau soţia ta, de fapt, tu îl desconsideri, îl tratezi ca fiindu-ţi inferior, ceea ce e o atitudine păcătoasă. Prin păcat, chipul lui Dumnezeu este afectat, nu se mai reflectă în noi. Relaţia ruptă dintre unul din soţi şi Dumnezeu determină şi deteriorarea relaţiei dintre cei doi parteneri.

Căsătoria arată ca o piramidă, având în vârf pe Dumnezeu iar la bază soţul şi soţia, fiecare de o parte. Cu cât cei doi se vor apropia mai mult de Creatorul lor, se vor apropia mai mult şi unul de celălalt.

Ascultarea de Stăpânul nostru are drept consecinţă reflectarea chipului Său în vieţile noastre. Noi nu suntem obligaţi de Hristos să purtăm chipul Lui. Am fost înzestraţi cu voinţă liberă, de aceea, e decizia noastră dacă alegem să purtăm sau nu chipul Sau.

A-i oferi soţului sau soţiei tale chipul lui Dumnezeu reflectat în tine, zilnic, la bine şi la greu, în sărăcie şi abundenţă , în sănătate şi în boală, e cel mai frumos şi mai special dar pe care poţi să îl aşezi în inima lui. Dacă unul din soţi va arăta celuilalt chipul divinităţii, aceasta îl va determina şi pe partener să-şi dorească să aibă chipul lui Hristos”săpat”în adâncul fiinţei sale. Ambii parteneri, având şi manifestând chipul şi imaginea lui Dumnezeu, rezultatul e o căsnicie după voia Sa.

Aşa cum luna ia toată lumina de la soare şi o reflectă, tot aşa şi noi luăm tot chipul de la Domnul Isus şi il reflectăm în vieţile noastre. Fără El, noi suntem în întuneric, suntem întunecaţi în interiorul nostru dar prin El şi alături de EL, suntem în lumina şi reflectăm lumina. Lumina Sa…

Dacă vrem să avem imaginea lui Hristos, trebuie să avem o dragoste aparte pentru partenerul noastru, o dragoste care să fie esenţa desăvârşirii, a perfecţiunii, motorul, forţa motrice a căsniciei noastre.

În 2 Corinteni 3:18 ni se spune că noi, soţii creştini, suntem schimbaţi în acelaşi chip ca al Lui, din slavă în slavă, prin puterea Domnului. Aşa că nu ne putem scuza spunând că nu putem manifesta chipul Sau faţă de partenerul nostru prea morocănos…sau taciturn…sau egoist…sau certăreţ…pentru că ni s-a dat deja toată puterea de a purta chipul lui Hristos în noi. Decizia de a ne însuşi această putere ne aparţine nouă, însă…

Manifestarea chipului divin poate avea loc doar prin puterea Duhului Sfânt.. Doar El poate reflecta imaginea lui Hristos în noi şi totodată rodi cele nouă roade ale sale în fiinţa noastră. Oglindirea chipului divin în adâncul fiinţei noastre e un întreg proces.

Modelarea noastră ca parteneri e un proces ce implică voinţa noastră, sentimentele, structura noastră interioară, dragostea care este esenţa, liantul căsniciei noastre. Dacă ne vom ruga ca imaginea lui Dumnezeu să se reflecte in vieţile noastre, El este credincios si drept ca să ne dea ajutorul Său!

Domnul nostru are gânduri de pace pentru căsniciile noastre, vrea să ne dea un viitor şi o nădejde, binecuvântare în familie, în toate aspectele ei, fizic, emoţional, spiritual, financiar. El vrea să binecuvânteze comunicarea dintre noi, dragostea noastră, intimitatea, timpul petrecut împreună, ca noi să putem experimenta toată bucuria, semnificaţia şi împlinirea căsătoriei.

Fiţi siguri că Dumnezeu vă va acorda tot sprijinul necesar pentru a vă revigora, reîmprospăta relaţia voastră de căsătorie. Faceţi-vă partea, fiind convinşi că Domnul întotdeauna şi-o face pe a Lui. Trăiţi-va viaţa de căsnicie la parametrii intenţionaţi de Dumnezeu înca de la inceput! Nu vă multumiţi cu mai puţin! Cereţi-i lui Dumnezeu tot ce are El mai bun pentru voi şi căsătoria voastră. Îndrăzniţi! Mai sunt multe alte binecuvântari pe care nu le-aţi revendicat încă!

Autor: Mihaela Gheorghe, scriitoare, consilier pentru femei, corespondent ŞtiriCreştine.ro în diaspora românească din Roma.