Pe 23 septembrie Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subminat în mod grosolan libertatea religioasă în tot Consiliul Europei. A emis o decizie prin care afirma că Biserica Catolică germană a violat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului concediind organistul unei biserici catolice pentru adulter. Organistul semnase un contract cu Biserica obligându-se ca atâta timp cât va fi angajatul ei va respecta valorile morale ale Bisericii. In 1997 a început o relaţie de adulter care i-a cauzat concedierea. CEDO a decis că Biserica a “eşuat în privinţa obligaţiei ei de a cântări drepturile” organistului, conferite lui de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în raport cu libertatea Bisericii de a-şi alege angajaţi compatibli cu învăţăturile şi practica Bisericii. In linkul alăturat aflaţi un comentariu despre decizie http://www.ekklesia.co.uk/node/13200 iar aici textul deciziei (în engleză) http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/viewhbkm.asp?sessionId=59570409&sk…
Înţelegem astfel că CEDO proclamă existenţa, în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a unui “drept la adulter” căruia i se acorda prioritate în raport cu libertatea religioasă. Un drept care decurge, se presupune, din Articolul 8 al Convenţiei care garantează europenilor dreptul la viaţă intimă şi privată. Este o decizie pe care o găsim în întregime eronată şi de mare pericol pentru Biserica Creştină în tot Consiliul Europei. Ne preocupă în plus afirmaţia Curţii ca relaţiile de adulter în fapt ar putea fi interpretate ca fiind echivalentul unei “familii de facto.” Prin extensie, Curtea denotă deschiderea posiblităţii afirmării oricăror relaţii între adulţi, inclusiv al concubinajului de acelaşi sex sau de sex opus, ca fiind sau constituind “familii de facto” protejate de Convenţia Europeană. Consecinţele unei astfel de interpretări vor fi nefaste pentru practica şi învăţătura creştină.
Tocmai la situaţii şi decizii radicale de genul acestea ne refeream acum 2 săptămâni în comentariul despre periclitarea libertăţii noastre de conştiinţă. Declaraţia de la Timişoara atrage atenţia asupra acestor pericole şi afirmă, dimpotrivă, primordialitatea libertăţii religioase şi a libertăţii de conştiinţă în societate. Şi tocmai de aceea am acordat un loc special libertăţii religioase, afirmând, în paragraful (i) că “Libertatea religioasă şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi fundamentale şi istorice” care dorim să fie protejate şi ţinute la loc de cinste în societatea română. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dacă sunteţi de acord cu aceste principii sacrosante, vă rugăm semnaţi Declaraţia şi daţi-o mai departe.
Sursa: Buletinul AFR.
