Cum pot eu, ca şi femeie, să influenţez lumea înconjurătoare, care este rolul meu? Ce gândeşte Dumnezeu despre toate acestea? Oare influenţez eu pozitiv asupra mediului în care sunt sau, pur şi simplu, distrug totul? Cum pot eu distruge totul, în timp ce sunt copil de Dumnezeu? Dar acest lucru este foarte uşor de făcut, deoarece eu nu sunt decât un om, sunt o femeie, care nu este desăvârşită.
Fiind o femeie şi o soţie creştină, eu fie că zidesc sau îmi distrug familia mea, pe soţul meu, pe copiii mei, pe prietenele mele, pe surorile şi fraţii din biserică ş.a.m.d.
Poate te întrebi cum poţi să-l distrugi pe fratele sau sora ta? Aceasta este foarte uşor şi simplu. Doar discutând despre slăbiciunile ei sau bârfind despre înfăţişarea sau spusele persoanei respective. Cum putem să ne debarasăm de aceasta, atâta timp cât noi suntem obişnuiţi cu un astfel mod de viaţă, şi anume, să-i împroşcăm pe toţi cu noroi atunci când aceştia nu sunt prezenţi? Acest lucru poate fi schimbat doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă o anumită persoană nu este prezentă, puteţi discuta despre ea numai lucruri bune, dar tot ce gândeşti rău faţă de acest om, pur şi simplu, să-l rogi pe Dumnezeu să schimbe în acea persoană.
Nu trebuie să avem impresia despre noi că suntem dumnezeu, ci trebuie să avem gânduri bune faţă de semenii noştri. În acest mod, eu, ca şi femeie, în primul rând, îmi zidesc caracterul meu, apoi familia mea, pe soţul şi pe copiii mei. Ca şi femei şi ca şi mame, sunteţi în stare să zidiţi sau să distrugeţi societatea în care locuiţi.
În al doilea rând, noi trebuie să fim sincere cu noi înşine. Nu trebuie să ne minţim pe noi şi pe cei din jurul nostru, dar, pur şi simplu, să păstrăm armonie în interiorul nostru şi s-o dăruim şi celor din jur.
Trebuie să ne îndreptăm rugăciunile noastre către Dumnezeu şi să ne încredem în El pe deplin şi în toate lucrurile. Un lucru care poate să ducă la distrugere poate să fie stresul prin care trece fiecare femeie. Acesta este un lucru care o opreşte şi din cauza căruia ea nu poate să înflorească. Ea întratât devine de obosită, încât ea are nevoie să schimbe ceva, pentru ca să poată merge înainte. Stresul şi oricare altă îngrijorare poate să schimbe foarte multe lucruri în noi, ca şi femei, încât nu mai doreşti să mai faci vreun lucru sau să discuţi cu cineva. Nu poţi discuta cu toată lumea despre încercarea prin care treci, deoarece nu toţi vor înţelege, dar, uneori, nu vrei să dicuţi nici măcar cu Dumnezeu, doar I-ai vorbit atât de mult deja, încât nu mai doreşti să-L deranjezi. Ieşire din impas este întotdeauna, deoarece noi Îl avem pe Dumnezeu, care ne dă tot ceea de ce avem noi nevoie. El se îngrijeşte de toate lucrurile!
Un alt mod prin care ne distrugem pe noi şi pe cei din jur este să ne gândim numai la noi: „la mine totul este rău, şi înspre bine nu va fi”.
Atunci când ne concentrăm atenţia doar la noi înşine, nu putem să ne gândim la ceilalţi, pur şi simplu ne închidem în sine şi nu le permitem celorlalţi să ajungă la noi. În acest caz, ai putea să împărtăşeşti gândurile tale uneia dintre prietenele apropiate, care te va ajuta să ieşi din această stare şi să continui să vorbeşti cu Dumnezeu.
S-ar putea, de asemenea, să te distrugi având o părăre prea înaltă despre sine, aceasta se întâmplă atunci când noi începem să ne lăudăm şi să ne mândrim cu ceea ce a făcut Însuşi Dumnezeu în viaţa noastră.
Ana Cozonac, reporter a Ziarului Uniunii Baptiste din Republica Moldova “Cuvântul Adevărului”.
