De multe ori am spus lucruri pe care apoi le-am regretat. De multe ori aş fi vrut să nu fi deschis gura şi să scap unele cuvinte. E atât de greu să înfrânezi un mădular care te caracterizează! Rănim persoanele pe care le iubim doar pentru că ne lăsăm prea duşi de val şi uităm că sunt unele momente în care să taci e mai înţelept. Uităm că o vorbă spusă e ca o piatră aruncată. Nu mai poate fi luată niciodată înapoi.
Criticăm, bârfim, ne lăudăm, ţipăm, cicălim, comentăm…toate acestea doar cu limba. De multe ori îi facem pe cei din jurul nostru să se simtă inferiori, să se simtă ameninţaţi sau să se simtă pur şi simplu mizerabili. Avem un dar de a intimida oamenii şi de a povesti mult şi prost. Dar…când trebuie recunoascută o greşeală, nimeni nu o face. Când trebuie cerută iertare, nu are cine. Când trebuie să încurajăm, uităm cum se face.
Doamne, astăzi mă proştern în faţa Ta şi nu vreau decât să-Ţi cer iertare. Să-Ţi cer iertare pentru că de multe ori am folosit limba ca pe un bici, să-Ţi cer iertare că de multe ori în loc să Te laud, Te-am criticat. Până acum nu am realizat cât de important este acest mădular al meu primit de la Tine şi aş vrea să-L folosesc doar spre slava Ta şi spre onoarea Ta. Lasă Duhul Tău cel Sfânt să lucreze în mine şi pentru mine, ca de acum înainte să nu mai păcătuiesc şi să te fac pe Tine să te ruşinezi. Iartă-mă şi ajută-mă să-mi recunosc greşelile ca să le pot corecta.
A Ta pentru totdeauna,
persoana care se luptă cu înfrânarea limbii.
