E uşor să îl iubeşti pe cel care îţi seamănă. E uşor să-l iubeşti pe omul care are aceleaşi convingeri ca tine, aceleaşi idei, acelaşi mod de a trăi. Asta e uşor. E uşor să-l iubeşti pe cel care te iubeşte. Dar, cât iubim, noi ca oameni şi noi ca şi biserică, diferenţele? Cât îi iubim pe cei care sunt diferiţi, care au alte convingeri şi care trăiesc alt stil de viaţă? Nu prea îi iubim, vă spun eu.
Dar eu îmi amintesc că în Biblie nu scrie ’’Să-l iubeşti pe cel care îţi seamănă, pe cel care are aceleaşi convingeri ca şi tine, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău’’. Ne-ar place nouă să scrie aşa, dar nu scrie. În Biblie scrie ’’Să-l iubeşti pe APROAPELE tău.’’ Cine este aproapele tău? Nu doar familia ta, nu doar prietenii tăi. Trebuie să-i iubim pe toţi. Şi ce dacă nu-ţi place că cel de lângă tine poartă cravată şi tu ai convingerea că e păcat? Asta nu înseamnă că aşa cum spune el sau cum spui tu e bine, ci înseamnă că trebuie să-l iubeşti INDIFERENT că e negru, alb sau portocaliu.
Noi, creştinii, avem obiceiul ca atunci când intră cineva străin în biserica noastră să ne uităm suspicios. Şi după ce ne-am uitat lung şi urât la acea persoană, să începem să şuşotim. Nu suntem mai deloc primitori de oaspeţi. Îmi amintesc şi acum când cu ocazia botezului meu în apă a venit o prietenă ortodoxă invitată de mine la biserică. Când s-a terminat totul, mi-a zis că nu mai intră niciodată în biserică la penticostali pentru că toţi comentează şi critică. Că pe perioada cât a stat în biserică, s-au uitat la ea non-stop tineri şi comentau şi râdeau. Oare la asta am fost chemaţi?
Nu-i primim în biserică pentru că au cercei, piercing-uri, că se îmbracă ciudaţi şi chiar i-am catalogat drept ciudaţi. Îi privim cu multă ură şi îi analizăm din cap până în picioare. Le-am pus eticheta de ’’respins’’ şi facem tot posibilul să se simtă cât mai prost atunci când se aşează lângă noi. Înainte de a mai judeca şi de a lipi etichete, te-ai gândit puţin înainte? Cu ce ochi priveşti la cel de lângă tine? Cu ai tăi sau cu ai lui Dumnezeu? Ai vrea să-ţi spun că Dumnezeu cheamă la El doar pe cei ca tine. Dar nu am să-ţi spun asta. Dumnezeu cheamă la El şi pe cei care sunt diferiţi. Pe cei care sunt altfel şi poate că au inima mai devodată pentru El decât mulţi alţii aşa zişi creştini. Cât iubeşti tu diferenţele? Cât respecţi tu personalitatea şi convingerile celui de lângă tine?
2 comentarii
Foarte bun mesajul.Pot sa zic ca este prea indulgent fata de ipocrizia si critica ce domneste în bisericile noastre. TREBUIE VORBIT MAI MULT DESPRE ACEST SUBIECT PîNA NE INTRA LA TOTI îN CAP SI îN INIMA CUM TREBUIE SA PRIMIM PE CEI CE NU CUNOSC PE DUMNEZEU. Daca nu ne vom ocupa de ei si nu le vom arata iubirea primindu-i asa cum sînt, ei vor pleca din biserica înapoi în barurile de noapte si discoteci si în toate locurile întunecoase unde diavolul stie sa-i primeasca prin fosti lor priteni ce zac sub puterea celui rau iar noi vom raspunde inaintea lui DUMNEZEU. Sa ne trezim dragi pastori, responsabili, frati si surori. DUMNEZEU SA NE AJUTE SA IUBIM CU ADEVARAT PE APROAPELE NOSTRU. Nu mai vorbesc de frati ca daca nu-i iubim pe ei pe care îi vedem cum o sa putem iubi pe DUMNEZEU pe care nu putem sa-l vedem. Ar fi foarte bine ca mesaje ca cel de mai sus sa fie trimise pe toate siturile crestine ca poate astfel vom putea sa ne iubim întîi unii pe alti si mai ales pe aproapele nostru nemîntuit.
cit de adevarata este aceasta gindire a noastra trist dar adevarat Domnul sa ne dea putere si intelepciune in a putea sa ne eliberam de asemenea principii