Video: Binecuvântările şi nevoile slujirii din India.

Am ajuns deja de o lună în India. La început am fost cu o echipa de 6 tineri formată la Festivalul ProMisiune al TPM Mediaş cu care am slujit 3 săptămâni în statul Bihar.

A fost un timp binecuvântat! Am avut foarte multe oportunităţi de a împărtăşi Evanghelia într-un sat izolat de peste Gange, în biserici locale, grupuri de casă, grupuri de copii şi de femei, în 2 şcoli şi un orfelinat.

Am slujit şi practic într-o mahala acordând prim ajutor şi tunzând, spălând copiii. De asemenea am fost în marşuri de rugăciune şi am încurajat şi ne-am rugat pentru lucrători locali şi misionari. Am văzut peste tot mâna Domnului, oameni atinşi de El şi chiar câţiva acceptându-l ca Domn.

Echipa a plecat pe 27 august spre România, mulţi cu gândul de a se mai întoarce în India, poate chiar pe termen lung.

Mulţumesc mult de rugăciuni, chiar am văzut protecţia Cerului în toate! Inafara de o durere de măsea şi un picior scrântit, Domnul ne-a păzit sănătoşi şi în siguranţă deşi a fost extrem de umed şi de cald cât am fost acolo, am mâncat în multe locuri nu tocmai curate, iar mizeria, aglomeraţia şi traficul periculos erau la ele acasă.

Intr-un loc nou cu oportunităţi noi

Eu am rămas în continuare înca 2 luni în India (cât îmi permite viza de turist) şi am călătorit 2 zile cu trenul spre vestul ţării, în oraşul Pune, statul Maharajstra. Am sosit aici cu dorinţa de a sluji Domnului prin intermediul Mass-Media şi în lucrări locale dar şi de a găsi o solutie pentru viza pe termen lung în India.

Este un oraş frumos în care s-a investit mult spiritual dar sub 1% sunt creştini localnici. Locuiesc într-un cartier de Musulmani şi este dureros pentru mine să văd cât de mare este acest fenomen aici. Mă simt ca în Orientul mijlociu, cu moscheia din care se strigă rugăciuni de 5 ori pe zi sub fereastră, cu femei în negru acoperite de li se văd doar ochii, bărbaţi cu bărbi şi cu capişoane albe de musulmani (sau cum le zice). Am vizitat o lucrare care încearcă să atingă cu Evanghelia această comunitate şi chiar am participat la o întâlnire de câteva fete care au invitat o femeie musulmancă din vecini. Am discutat şi ne-am rugat pentru ea la final. Este foarte important să investeşti în prietenii cu ei şi apoi să le spui despre Isus.

Câteva sute de metri mai încolo este un templu hindus şi se vând idoli din plastic sau din alte materiale peste tot. Vecinul de desubt are în fiecare zi gravate semne hinduse ciudate în faţa uşii. E o continuă provocare spirituală să locuieşti într-un loc cu atâta încărcătură păgână, să călătoreşti cu vehicole pe care ei le închină zeilor în fiecare seară, aşa că rugaţi-vă pentru protecţia mea fizică şi spirituală cât stau aici.

Am cunoscut multe lucrări şi câteva biserici iar săptămâna asta particip la un curs despre Educaţia pentru Sănătate şi Evanghelizarea comunităţilor indiene. Este un camp imens de misiune, aşa că am nevoie de ghidare de sus pentru a alege unde să mă implic să fiu eficientă. Am început să practic mai mult şi editarea video şi mă bucur că am găsit aici specialişti. Vreau mult să pot folosi asta cât mai bine pentru Domnul, mai ales că indienii sunt foarte deschişi la tot ce este audio, video, televiziune.

Deşi este un loc cu mai mulţi străini, cu studenţi internaţionali şi aparent cu mai multe posibilităţi de viză, în realitate văd ca s-au pus multe condiţii şi restricţii şi mulţi lucrători au primit refuzul prelungirii vizei şi au plecat, sau trebuie să găsească alte soluţii. O să mai fac ceva cercetări pentru a încerca mai multe variante dar am nevoie de multe rugăciuni! La final de octombrie trebuie să ştiu clar ce merge şi spre ce să mă îndrept pentru a obţine viza pe termen lung pentru anul viitor. Vă rog să fiţi alături de mine pentru acest motiv foarte important!

Vă salut şi Parmeshuar ashishi de! (Dumnezeu să vă binecuvânteze în Hindi)

Dana din India.