“Să ai inima Mariei într-o lume a Martei. Găsirea intimităţii cu Dumnezeu în ritmul unei vieţi ocupate” de Joanna Weaver.

Ritmul vieţii…

Joanna Weaver, Having a Mary Heart in a Martha World: Finding Intimacy With God In the Busyness of Life, Waterbook Press, 2005. [Să ai inima Mariei într-o lume a Martei. Găsirea intimităţii cu Dumnezeu în ritmul unei vieţi ocupate]

Cartea nu este tradusă încă în limba română, însă ar merita efortul, datorită conţinutului plin de înţelepciune şi ancorat în cotidianul femeii, nu doar al secolului Noului Testament, ci şi al nostru. Scrisă într-un limbaj accesibil, adesea plin de umor, cartea este presărată cu poveşti adevărate din viaţa personală a autoarei sau din viaţa altora, poveşti ce pun în lumină principiile spirituale descrise.

După cum însuşi titlul o sugerează, această scriere este despre femei şi pentru femei. Cu toate acestea, orice bărbat suficient de curajos să treacă peste gânduri de genul: „asta-i carte de femei, nu e de bărbaţi”, ar putea găsi şi el adevărate comori de spiritualitate în paginile ei.

Bazându-şi reflecţiile pe textul din Luca 10: 38-42, în care ni se relatează o vizită a lui Isus în casa celor două surori, Maria şi Marta, Weaver abordează un conflict. Este vorba despre un conflict interior pe care îl trăieşte femeia căutătoare de Dumnezeu. Această femeie identifică în adâncul ei o sete profundă, o chemare la o cunoaştere de la inimă la inimă, de Dumnezeu. Aceeaşi femeie însă este şi foarte ocupată, foarte prinsă de nenumăratele ei treburi şi, de cele mai multe ori, cu greu găseşte timp pentru viaţa spirituală. Exprimat într-o frază, acest conflict sună aşa: We want to worship like Mary, but the Martha inside keeps bossing us around. Dorim să ne închinăm ca Maria, dar Marta din noi mereu ne dă ordine.

Mai toţi cei care aleg să cultive o relaţie intimă Dumnezeu se confruntă cu aceeaşi dilemă: să munceşti sau să te închini, după cum constată autoarea chiar şi în propria-i viaţă (pg. 5). Fiecare din noi suntem şi Marta şi Maria în acelaşi timp. Parte din mine este o Marta, care vede toate lucrurile ce trebuie făcute urgent… imediat… chiar acum; parte din mine este o Maria, care tânjeşte să stea în prezenţa Domnului vieţii ca să înveţe de la El. Un adevărat conflict… o frământare care, cu siguranţă, merită osteneala căutăriii unui răspuns.

Ce înseamnă o inimă de Maria? Ce înseamnă o lume a Martei? Marta are de administrat o casă întreagă, ea este o femeie „împărţită cu multă slujire”, după cum o descrie evanghelistul la momentul în care o suprinde. În timp ce Marta este ocupată până peste cap, sora ei pare să nici nu observe cât de mare nevoie este de ea… Câtă insensibilitate! Mai ales când Marele Învăţător a binevoit să le viziteze casa. Ea stă, pur şi simplu, la picioarele Lui şi Îi ascultă cuvintele. Oare în momentele acestea nu ar fi fost mai bine să se preocupe şi ea ca musafirii să fie serviţi regeşte, conform obiceiului casei renumite pentru ospitalitatea ei, fără să întârzie nici o secundă? La urma urmei, nu în fiecare zi ai şansa să primeşti un Maestru şi să-L serveşti la masa ta, nu

Dar oare ce zice El despre asta? Ca toate răspunsurile Lui, şi acesta este unul… cel puţin neaşteptat, dacă nu chiar şocant: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” Partea cea bună… Ce vrea să spună Isus cu asta? Ce ar trebui să facă Marta? Sau ce altceva ar trebui să mai facă? Sau ce să nu facă? Ce să nu mai facă? Vrea oare Isus să spună că e de preferat să fii Maria? Vrea oare El să sugereze că a fi o Marta nu e de dorit? Ce vrea să-i transmită El Martei? Dar Mariei? Ce vrea El ca noi, cei din secolul 21, să înţelegem din acest textuleţ de câteva versete, peste care ai putea trece destul de repede, la urma urmei?

Weaver observă că Isus nu îi spune Martei: „De ce nu poţi fi şi tu ca Maria?” Ci El spune doar atât: „Maria şi-a ales partea cea bună.” În alte cuvinte, Marta să fie Marta, iar Maria să fie Maria. Fiecare este chemat să fie cel care trebuie să fie, diferit de cel de lângă el. Însă e vremea ca Marta să înveţe un adevăr. La fel şi Maria. Poate e vremea ca noi să învăţăm un adevăr.

Acest mic pasaj, constată autoarea, este aşezat între altele două, la fel de interesante.

Înainte se află Luca 10:30-37 ce prezintă povestea Bunului Samaritean, în care se dărâmă zidul ce desparte două culturi în momentul în care Samariteanul îi oferă ajutor celui căzut. După, se află Luca 11:1-4, în care Isus ne învaţă cum să ne rugăm, prin care se dărâmă zidul ce desparte omenirea de Dumnezeu (pg. 175). În mijloc se află Luca 10:38-42, în care aflăm secretul echilibrului dintre slujire şi închinare. Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele… nu există una fără cealaltă (Ioan 13:35). Să petreci timp atât în Bucătărie cât şi în Camera de Zi: slujind şi închinându-te, iubind oamenii şi iubindu-L pe Dumnezeu.

Am fost creaţi pentru părtăşia intimă cu Dumnezeu, întâi şi întâi, şi de aici decurge puterea şi înţelepciunea de a împlini „faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10b). Da, am fost creaţi să răspundem pozitiv chemării lui Dumnezeu la a ne închina şi la a sluji. Acel simplu „da” al nostru ne deschide o uşă prin care intră puterea, tăria, bucuria şi energia de a face ceea ce suntem chemaţi să facem. Asta nu înseamnă să spui „da” tuturor provocărilor vieţii. Weaver o citează pe Jill Briscoe, care vorbeşte despre secretul de a face totul. Secretul nu stă neapărat în a face totul, ci mai degrabă în descoperirea acelei părţi pe care suntem chemate să o facem noi. (pg. 180)

Echilibrul perfect dintre slujire şi închinare implică aflarea ritmului potrivit pentru vieţile noastre (p. 181). Joanna Weaver foloseşte imaginea balansoarului, pe care, copil fiind, se dădea împreună cu sora şi cu vărul ei. Amintirile de neuitat ale pendulării între cer şi pământ au învăţat-o un adevăr spiritual: sus-jos, închinare-slujire, studiu şi rugăciune-îndeplinirea responsabilităţilor cotidiene. Când le faci pe fiecare? Îţi subordonezi viaţa în mâna Domnului, care va fi cel mai aproape de tine ca să te ghideze în acel ritm de sus-jos, închinare-slujire al vieţii tale.

Care este secretul găsirii unui ritm potrivit pentru viaţa noastră? Îl afli în acea relaţie intimă cu Dumnezeu, posibilă prin Isus Christos. E adevărat că Dumnezeu a câştigat mântuirea pentru noi prin sacrificiul lui Christos, dar tot atât de adevărat este şi faptul că mi se cere prezenţa activă, nu fără sacrificii, în trăirea zilnică a acestei mântuiri. Asta presupune perseverenţă şi răbdare şi presupune să trăieşti doar câte o zi în fiecare zi. „Ajunge zilei necazul ei” a spus Mântuitorul.

recenzie de Ioana Nandrean, sursa: Cuvântul Scris

Comanda “O inima ca a Mariei intr-o lume ca a Martei” la Libraria Kairos – www.editurakairos.ro