LONDRA – Unul dintre cei mai faimoși jurnaliști și ateist al Britaniei, Peter Hitchens devine creștin. (CBN)
Credința lui nouă a dus la o dezbatere publică cu fratele său mai mare Christopher, care nu împărtașește credința fratelui său în Dumnezeu.
Christopher, este un ateist înrăit și cetățean al Americii care a scris cartea Dumnezeu nu este Măreț: Cum religia înveninează totul.
Drept răspuns, Peter, scriitor la ziarul London Mail și un fost ateist, cît și un revoluționist Marxist, de curînd a finisat de scris cartea Supărarea contra lui Dumnezeu: Cum Ateismul ma condus la Credință.
Lupta fraților Hitchens
Cei doi frați provin dintr-o familie cu trecut creștin. Bunelul lor era un Baptist devotat.
Peter a spus către CBN News ”El era un Baptist foarte strict. Soția sa, bunica mea pe care eu niciodată nu am cunoscut-o a fost Anglicană de tip Protestant. A fost un cămin religios.”
Peter a spus că relațiile dintre frați sunt ok. Acest interviu a avut loc înainte de anunțul că Christopher are cancer.
Peter a spus ”Eu cred că relația noastră frate mai mic – mai mare este ceva special. Nu ne înțelegem foarte bine.” El a mai adăugat că în el și Christopher se certau des în copilărie.
Din cauza tuturor confruntărilor publice, ei nu au reușit să vorbească despre credință în privat.
Peter a declarat ”Eu nu sunt contra discuțiilor noastre în privat cu fratele meu, dacă sincer, eu totuși nu cred că aș spune ceva diferit decît am spus în public.”
”În cartea mea îmi exprim speranța ca el să se oprească din gîndirea că religia otrăvește totul și că toți care cred în Dumnezeu sunt proști. Acesta este unul lucru care îl cer nimic mai mult.”
Viața ca Ateist
Peter a declarat către CBN News că în timp ce a fost ateist, foarte puține ori a avut îndoili cu privire la necredința sa.
El explică ”Nu pentru mult timp. Noi eram înărmați contra. Eram plini de draptatea proprie, Știam ce era correct. Știam că noi aveam dreptate. Știam că noi eram buni. Noi singuri defineam bunătatea proprie.”
Prea tîrziu pentru Marea Britanie?
Deși Peter s-a întors la Cristos, Marea Britanie în mare este încă departe. Puțini oameni vin la Biserică și ateiștii au organizat campanii publice contra credinței. Peter a spus că poate fi prea tîrziu pentru o renaștere a Creștinătății în Britania.
El a adăugat ”Eu nu am dreptul să disper, dar dacă aș avea, aș dispera. Sunt prea departe, Creștinismul a fost foarte tare distrus aici.”
”Mulți oameni nu știu nimic despre credință, cei care nu știu istoriile din Biblie, cei care nicodată nu au deschis Biblia, care nu știu Biblia, nu au fost într-o Biserică, nu au nici o idee despre Creștinism sau ce înseamnă,” spune el.
Deci cum se simte acum acel om al credinței care a condus pe alții la ateism?
”Evident, te uiți înapoi și te gîndești ”Bine, eu mi-am schimbat gîndirea, dar toți cei pe care iam influențat, au viața lor și gîndurile lor care iau condus la modul lor de viață. Dar în final din cauza mea și a faptului că eu iam încurajat, este vina mea. Este unul dintre lucrurile care nu au cale întoarsă.””
Călătoria către Credință a lui Peter
În cartea sa, Peter spune că întoarcerea lui către creștinism a fost un proces de mai mulți ani. El scrie despre un moment în călătoria sa spre credință pe cînd era ateist, lui îi era foarte frică de Dumnezeu.
S-a întimplat asta cînd el privea pictura lui Rogier van der Weyden “The Last Judgment,” (Ultima Judecată) care arată teroarea pe fețele celor condamnați la Iad.
”Cu siguranță ei au auzit trompeta, și unul dintre ei chiar vomita frică,” spune Peter.
”Și atunci mi-a venit gîndul că eu pot fi judecat. Și eram speriat. Și încă sunt. Unul dintre motivele schimbării mele este că sunt speriat. Dar iarăși ”Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.,” a mărturisit Peter.
Ana Ciolan, echipa Stiri Crestine
4 comentarii
Pe ce drept numiti pe Peter un crestin? Spune-ti ca el spune ca este crestin. Astfel se face un reportaj.
Un crestin lumesc continua sa fie speriat. Este o frica legala, nascuta din faptul ca legea ii aduce aminte de pacatul facut.
Un copil al lui Dumnezeu, numai este speriat, dar plin de bucurie si incredere fara o inima speriata in fata pacatului din trecut sau a judecatii viitoare.
Un copil al lui Dumnezeu a descoperit iertarea data fara plata in Christ Isus. Descoperirea bunatatii nemeritate aduce eliberare si liniste.
Frica biblica si corecta care este inceputul inteleptciunii, este o calcare cu grija in viata pentru a nu supara pe Cineva respectat si iubit.
Bucuria imple inima credinciosului in fata mortii. El stie ca a trecut de la moarte la viata si nu mai trece la judecata. Amintirea pacatului aduce tristete adinca impletita cu bucuria iertarii si intareste si mai mult alipirea de Isus.
As avea grija in viitor so nu atribui cuvintul de crestin cu usurinta.
Cred ca ar trebui sa aveti o atitudine de bucurie pentru acest fapt. La fel si fiul ratacitor din pilda nu a meritat sa fie numit FIU, si totusi a fost numit de tatal lui. Dvs. aveti acum atitudinea fiul cel mare din pilda, care dupa parerea mea si el a gresit la fel.
Vio,
Nicidecum. Eu doar sunt gelos pentru definitia de crestin.
Am gasit pagina urmatoare in care Peter marturisete in parte intoarcerea lui la credinta:
http://hitchensblog.mailonsunday.co.uk/2010/03/how-i-found-god-and-peace-with-my-atheist-brother.html
Nici unul din articole nu ma ajuta sa clarific daca intr-adevar Peter s-a intilnit cu Christos.
Eu nu zic ca el nu este adevarat crestin, am zis doar sa ramanem rezervati pina avem dovezi mai clare.
Un cititor superficial al articolului, sau un suflet confuz cu privire la intoarcerea la Dumnezeu, este dus in eroare crezing ca este normal ca un crestin sa fie speriat in fata judecatii.
Intoarcerea la Dumnezeu aduce mare bucurie atit pentru persoana pocaita cit si pentru Biserica. Adevarata pocainta este mult mai bogata decit un sentiment de frica.
Si noi daca cunoastem ce minunat este sa fii copil al lui Dumnezeu, sa stirbim noi defnitia de crestin doar ca sa facem loc multora in graba?
Cititorule, a fi crestin inseamna sa inima plina de “pace, bucurie si neprihanire in Duhul Sfint”. Daca iti lipsete pacea si bucuria si esti inca speriat, vin-o la Isus si vara-ti pacatul inaintea Lui, asteptind cu rabdare ca El sa-ti arate usa ce duce la Tatal ceresc.
In modul asta putini am fi indreptatiti sa ne numim crestini, dar pana la urma nu numele e ceea ce ne defineste si viata pe care o traim.