Enoh a umblat cu Dumnezeu pe pământ; cei trei prieteni ai lui Daniel au intrat cu Dumnezeu în cuptorul supraîncălzit al lui Nebucadneţar, pastorul Richard Wurmbrand a slujit Biserica subterană şi a trăit cu Dumnezeu în celula subterană. Prin lectura cărţii, cititorul va pătrunde împreună cu autorul în amândouă aceste lumi.
Sunt ele feţele aceleiaşi monede? Avem de-a face cu o confruntare deschisă între bine şi rău, între creştinism şi ateism, sub forma comunismului militant? Oricum, cartea este o mărturie în plus că Dumnezeu are primul şi ultimul cuvânt.
Sunt pagini de un dramatism zguduitor, dar şi de o frumuseţe inegalabilă, având un famec ce rezidă tocmai în prezenţa lui Dumnezeu. Cu El, chiar şi iadul suferinţei se preschimbă în raiul bucuriei sublime.
„Anii de închisoare nu mi s-au părut prea îndelungaţi, deoarece, singur în celula mea, am descoperit că, dincolo de redinţă şi iubire, există bucuria întru Domnul: un adânc, extraordinar extaz de fericire, fără seamăn în lumea aceasta. Iar când am ieşit din puşcărie eram asemenea celui care coboară de pe creştetul muntelui, de unde a cuprins până departe cu ochii pacea şi frumuseţea unui întreg ţinut, ca să revină în câmpie.
Să fi stat cu anii în închisoare nu este o nenorocire. Dar este o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare şi să nu fi învăţat din asta. Eu am învăţat. Am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu mult, chiar când trec prin suferinţă şi să-i iubesc pe toţi oamenii.
De aceea, nu am scris ca un istoric care relatează pur şi simplu faptele. Faptele rele au fost săvârşite de oameni. Unii dintre ei nu mai sunt azi ce au fost acum zece ani. Unii criminali s-au îndreptat, au devenit oamani buni, ba unii au devenit copii ai lui Dumnezeu. Ei pot povesti cum au păcătuit odinioară. Eu nu sunt chemat să fac publice păcatele pe care Domnul Isus li le-a iertat şi le-a spălat cu sfânt sângele său.
Alţii au murit. Un vechi proverb latin ne învaţă: „Despre morţi să nu vorbeşti decât de bine”. Proverbul nu este întru totul drept. Unele fapte foarte rele ale morţilor trebuiesc spuse nu ca să-ţi verşi mânia ep vinovaţi, ci pentru ca din cunoaşterea lor să se tragă învăţăminte, ca asemenea catastrofe să nu se mai întâmple în viitor. Dar, pe cât posibil, unde-i vorba de păcate săvârşite de mulţi, e bine să nu le atribui unor persoane.
Principalul motiv pentru care public cartea în româneşte este că am întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumuseţe spirituală. Pe aceştia vreau să-i fac cunoscuţi.” Cu Dumnezeu în subterană, Richard Wurmbrand.
pentru ŞtiriCreştine.ro, Tatiana Negru, redactor şef-adjunct a Ziarului Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice din Republica Moldova “Cuvântul Adevărului”.
