Ultima zi a săptămânii, dedicată odinioară pioşeniei şi odihnei, a fost desacralizată în Epoca de Aur prin chemarea la muncă patriotică. Nici în democraţie nu s-a revenit la sensul ei iniţial.
În multe familii, masa de duminică e singurul prilej de vorbă și confesiuniSursa: HEPTA
Dimineţile de duminică îi găseau pe strămoşii noştri în genunchi, la biserică, iar după-amiezele învârtind hora în mijlocul satului. Era zi sfântă, aşa că gospodinele nu îndrăzneau nici măcar să măture praful din faţa porţii ori să bage aţa-n ac.
A venit apoi comunismul, care a desacralizat cât a putut ziua de duminică, chemând lumea la muncă patriotică sau la diverse alte activităţi, exact în orele în care băteau clopotele bisericilor.
Democraţia a venit cu libertatea de a alege, iar astăzi, fiecare se raportează cum vrea la ultima zi a săptămânii: unii i-o dedică relaţiei cu Dumnezeu ori cu familia, alţii o sacrifică în birou de dragul carierei şi, foarte mulţi, aleg să îngroaşe audienţele televiziunilor.
Între slujba de birou şi cea din biserică
Călin şi Roxana sunt doi tineri clujeni, căsătoriţi, care lucrează câte zece ore pe zi, şi nu de puţine ori sfârşitul de săptămână îi prinde în faţa calculatoarelor făcând rapoarte pentru firma la care sunt angajaţi. Deşi au crescut amândoi în familii în care participarea la slujba de duminică era lege, nu au mai călcat pragul bisericii din ziua în care şi-au pus pirostriile.
“Am renunţat la mersul la biserică, însă un lucru mi-a rămas clar întipărit din copilărie: interdicţia de a munci. Mama îmi dădea peste degete când făceam treabă duminica şi mă ameninţa că mă bate Dumnezeu”, îşi aminteşte fata.
Pentru a scăpa de mânia Celui de Sus, Roxana munceşte sâmbăta, atât pentru casă, cât şi pentru serviciu. “Duminica nu mai am energie să fac nimic. Chiar şi să ies la un film e un efort prea mare.”
Comunismul a ciuntit din sacralitate
Ziua de duminică a căpătat chipul şi valorile vremurilor istorice traversate. Sociologul Cristina Tîrhaş spune că putem vorbi de trei etape semnificative: societatea tradiţională – creştină, comunismul şi democraţia actuală. În prima perioadă menţionată, a merge la biserică şi a lăsa la o parte lucrul erau norme nediscutabile. Tot atunci, ultima zi a săptămânii avea o funcţie puternică de socializare.
“În perioada comunistă s-a petrecut desacralizarea şi trivializarea zilei de duminică, prin prisma sistemului de muncă: dacă se munceau şase zile la serviciu, cea de-a şaptea era dedictată muncii acasă: curăţenie, mâncare şi tot ce era de făcut în casă. În plus, o treime din totalul duminicilor dintr-un an erau alocate muncii patriotice”, spune sociologul.
În vremurile respective, oamenii au început să se raporteze la zilele săptămânii total altfel faţă de cum o făcuseră până în comunism: zilele de lucru se bucurau de mare preţuire socială, în vreme ce forţa religioasă a duminicii pierdea din intensitate.
Odată cu instaurarea democraţiei, unii au redescoperit sacralitatea duminicii, poate nu cu aceeaşi intensitate ca în trecut. Alţii, o văd pur şi simplu ca pe un prilej de relaxare, de distracţii.
Ziua care te înnobilează
Preotul Titus Dumitrică spune că duminica este Ziua Domnului, aşa că un bun creştin trebuie să o dedice în primul rând relaţiei cu Dumnezeu: “Aşa cum a zis Sfântul Ioan Gură de Aur, Dumnezeu i-a lăsat omului şase zile şi una singură a oprit-o pentru el. Nu este o zi pe care Divinitatea i-o confiscă omului, ci o zi în care îl înnobilează”
Preotul precizează că a participa la slujba de duminică nu este suficient: “Se cer o atitudine mai tolerantă în familie, milostenie faţă de semeni şi activităţi care să îmbogăţească spiritual”.
Să redăm duminica familiei!
Pe considerentul că sfârşitul de săptămână trebuie petrecut în familie, multe state din Europa şi din Statele Unite încurajează activităţile de familie.
Deputatul Marius Dugulescu pregăteşte un proiect de lege prin care, spune el, să redea ziua de duminică familiei şi Bisericii: “Încă există angajatori în România cărora nu le poţi spune că nu poţi merge duminica la serviciu pentru că vrei să participi la slujba de la biserică şi să stai cu familia. Proiectul meu este unul de «însănătoşire morală». Am locuit câţiva ani în SUA, iar în zona în care am stat, magazinele erau închise până după ora 13.00, oră la care ieşea lumea de la biserică. De asemenea, există state în care duminica se interzice comercializarea alcoolului”.
Deputatul nu ştie încă ce măsuri legislative concrete va propune, însă ar putea fi vorba de interzicerea muncii în sectoarele în care nu e nevoie de “foc continuu” şi chiar închiderea magazinelor.
“În comunism s-a desacralizat ziua de duminică: dacă se munceau 6 zile la serviciu, a şaptea era dedicată muncii acasă.”
Cristina Tîrhaş, sociolog
OBICEIURI
Oamenii cu carte nu se uită la televizor
Studiile sociologice arată că o mare parte dintre români îşi petrec timpul liber, implicit duminica, în faţa televizorului. Sociologul Cristina Tîrhaş spune că peste 60% dintre români aleg această metodă de relaxare, dar că interesul pentru televizor scade pe măsură ce cresc veniturile şi nivelul de educaţie.
Un studiu realizat în 2009 de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii arată că persoanele cu studii superioare preferă să-şi petreacă timpul liber în afară, să meargă la teatru, la film sau să citească o carte, decât să stea cu mâna pe telecomandă.
Cât despre mersul la biserică, potrivit unei cercetări a Centrului de Studii Sociocomportamentale “Avangarde”, 20% dintre români merg săptămânal la slujba religioasă.
pentru ŞtiriCreştine.ro, de Marius C. Dugulescu.
Sursa: Evenimentul Zilei.ro
