Emil M. Cioran este profesorul extrem al operei filosfice moderne, renumit fiind de limbajul agresiv si rafinant in criticarea si dezbinarea oricarui concept care informa populatia umana ca dincolo de orice suferinta sau decadenta, exista speranta.
`Exista inimi in care Dumnezeu nu poate privi fara sa-si piarda inocenta` Emil M. Cioran
Afirmatia lui Cioran (exista inimi in care Dumnezeu nu poate privi) ar fi putut sa se opreasca la nivelul recunoasteri ca omul este o fiinta care si-a pierdut inocenta atunci cand a ales sa se departeze de Dumnezeu. Fie suntem disponibili sa sustinem ca Dumnezeu este sfant, iar ca si rezultat omul este ne-sfant, sau reversam aceasta formula prin a schimba pozitia argumentului impotriva lui Dumnezeu. Cioran este exepertul operelor de acest gen. In cartile sale, Cioran recunoaste ca omul este o fiinta decadenta. Totusi, nemultumit fiind de aceasta conjuctura, autorul paseste dincolo de realitate, afirmand ca omul trebuie sa-si insuseasca un stil de negare a realitatii si a existentei umane. Mai mult, reusind (in disperare) sa manipuleze identitate umana, Ciran isi directioneaza acuzatiile nemuritoare spre Dumnezeu, facand-ul pe Acesta nu doar un terorist al inocentei umane dar si un Dumnezeu care este culminat de idea favoritismul si al selectarii umane (`Exista inimi` – adica un grup de oameni). A afirma ca Dumnezeu nu poate privi asupra unor oameni este insusi o afirmatie incorecta. Dumnezeu este capabil nu sa patrunda in inima omului (deoarece El este Creatorul acestor fiinte) dar sa si priveasca la decadenta acestei fiinte. In Scriptura (Psalmi, Iov, Isaia), Dumnezeu este alaturi de creatia Sa. A sustine ca Dumnezeu isi pierde inocenta este cea mai mare erezie a omului care s-a departat de Dumnezeul Creator. Un om care isi recunoaste decadenta ar trebui sa sustina ca Dumnezeu poate privi in inima omului fara sa-si piarda inocenta, caci aceasta nu poate fi pierduta datorita identitatii Sale (Eu sunt un Dumnezeu sfant!).
Scris de Cosmin Pascu
bisericata.com
