"Trăind prezentul în lumina viitorului" de Iosif Ţon.

Predici despre viitor scrise la timpul prezent

Există cărţi scrise pentru a-ţi delecta simţurile şi imaginaţia. Există cărţi alcătuite pentru a-l înălţa pe autor. Există cărţi scrise pentru a promova o ideologie. Însă există foarte puţine cărţi care să te conducă la izvoarele vieţii şi la o transformare deplină – adică la Dumnezeu. O astfel de carte este şi „Trăind prezentul în lumina viitorului”, realizată pe baza predicilor susţinute în perioada 2001-2002, de pastorul Iosif Ţon.

Iosif Ţon – un nume important al intelectualităţii noastre

„Pastorul Iosif Ţon, reprezentant de seamă nu numai al evanghelicilor români, dar şi al intelectualităţii noastre cu spirit cucernic” (Petru Dugulescu), s-a născut pe 30 septembrie 1934. Licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română din Cluj, acesta îşi continuă studiile la Seminarul Baptist din Bucureşti şi apoi, la Oxford University, în Anglia. Iosif Ţon este pastor mai întâi la Biserica Baptistă din Ploieşti, apoi la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea. Începând din 1973, de-a lungul a opt ani, Iosif Ţon este arestat de mai multe ori, astfel că în 1981, obligat fiind de autorităţile comuniste, acesta părăseşte împreună cu familia România, stabilindu-se în Wheaton, Illinois, SUA.

Iosif Ţon este de asemenea, autorul volumelor „Confruntări”, „Credinţa adevărată”, „Fiţi oameni”, „Trăind prezentul în lumina viitorului”, „Curs de viaţă spirituală” (vol. 1, 2 şi 3), „Oameni mari din Vechiul Testament”, „Viaţa de familie”, „Să ne cunoaştem crezul”, “Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt”.

Omul este o fiinţă interesată de viitor

„În tinereţe oamenii îşi fac visuri, îşi definesc idealuri, îşi fac planuri şi îşi fixează obiective pe care să le atingă. Omul este o fiinţă care nu este determinată numai de trecut sau de nevoile sale imediate. Omul este o fiinţă care se uită în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat şi aşteaptă ceva de la acest viitor. Mai mult, omul se pregăteşte pentru viitor şi caută să şi-l determine. Cu cât ştie mai bine să-şi pregătească viitorul şi să investească în el, cu atât realizează mai mult în viaţă. De asemenea, se poate spune că mărimea viselor şi a idealurilor determină mărimea acelei fiinţe umane.”

Prin urmare, suntem provocaţi să ne evaluăm viaţa pe care o trăim în prezent, luând în considerare viitorul pe care ni-l dorim sau îl intenţionăm. Nu este simplu să vorbeşti despre viitor trăind în mijlocul unei lumi ce se află într-o continuă schimbare. Nu este uşor să îţi fixezi ţinte când nu ştii ce îţi va aduce ziua de mâine. Şi cu toate acestea, este imposibil să trăieşti o viaţă deplină, dacă nu îţi propui ceva cu privire la viitor. Drept urmare, un creştin va lua tot timpul în calcul viitorul zugrăvit de Sfintele Scripturi, atunci când îşi trăieşte prezentul.

„Străin şi călător pe pământ”…

„Pentru un creştin, adevăratul viitor este acela care începe din clipa când trece din lumea aceasta şi intră în lumea spirituală a lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spunea că „cetăţenia noastră este în ceruri.” Mentalitatea adevăratului creştin este aceea de străin şi călător pe pământ.”

Diversitatea subiectelor din cuprinsul cărţii „Trăind prezentul în lumina viitorului” ne oferă posibilitatea unei lecturi adaptate satisfacerii anumitor nevoi pe care le putem avea atunci când mergem pe „calea credinţei”. Astfel, putem medita asupra scopului pe care Dumnezeu l-a avut atunci când a creat fiinţa umană pe pământ. Putem vedea bunătatea lui Dumnezeu manifestată faţă de noi. Putem înţelege ce înseamnă să ai o minte luminată de Duhul Sfânt şi deopotrivă, cum se produce schimbarea minţii. Avem ocazia de a înţelege cum se îmbină bunătatea şi judecata lui Dumnezeu, dar nu în ultimul rând, putem să înţelegem cât de provocator este idealul ce ne-a fost pus înainte – de a ne forma acum pentru eternitate.

„Dumnezeu este prea bun ca să ne lase aşa cum suntem”

„Cineva spunea: „Dumnezeu e aşa de bun, încât ne primeşte aşa cum suntrem, dar Dumnezeu este prea bun ca să ne lase aşa cum suntem.” Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult, încât doreşte să devenim ca El. Şi dacă suntem una cu Domnul Isus, una cu Duhul Sfânt şi una cu Tatăl şi dacă Ei locuiesc în noi şi dacă avem o astfel de comuniune, atunci dobândim deopotrivă inspiraţia şi puterea de a fi asemenea cu Dumnezeu.”

Toate învăţăturile Scripturilor converg către această ţintă a transformării lăuntrice prin comuniunea cu Dumnezeu. Întreaga Scriptură este inspirată, pentru a ne conduce la acest ideal. Iar în măsura în care ne lăsăm purtaţi de lumina ce se revarsă din Cuvânt, atunci vom descoperi cât de reale sunt promisiunile lui Dumnezeu şi cât de mari sunt planurile Sale pentru fiecare dintre noi.

„Împărăţia lui Dumnezeu”

„Când vorbim despre Împărăţia lui Dumnezeu, vorbim de fapt, despre viitorul nostru veşnic. Vorbim despre Împărăţia Cerurilor, vorbim despre ceea ce aşteptăm de la viitor, despre speranţa noastră şi aşteptarea noastră sigură. Dar Împărăţia lui Dumnezeu nu reprezintă ceva exterior, ci ea este legată de ceea ce se află înăuntrul nostru. Dacă vrem să o găsim, trebuie să o căutăm în viaţa noastră, deoarece Împărăţia lui Dumnezeu vine în primul rând, în cugetul şi inima noastră.”

Făgăduinţa venirii Împărăţiei lui Dumnezeu se materializează în primul rând, în experienţa transformării interioare, numită naştere din nou. Acest lucru i-a dezamăgit pe mulţi dintre ei care au avut privilegiul de a fi contemporani cu Domnul Isus. Şi cu siguranţă, mult mai mulţi au fost dezamăgiţi ulterior. Dar acest lucru nu scade în vreun fel valoarea celor pe care El le-a pregătit pentru noi. Şi din acest punct de vedere, cel mai de seamă dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu în Fiul Său, se referă la primirea Duhului Sfânt.

Ziua Cincizecimii

„Ceea ce a adus Ziua Cincizecimii a fost coborârea Duhului Sfânt în cei credincioşi, în cei care L-au primit pe Domnul Isus, în cei care trăiesc după învăţătura Domnului Isus, astfel încât El să rămână să locuiască pentru totdeauna în noi. Apostolul Pavel spunea: „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi?” Ce înseamnă practic aceasta? Înseamnă că eu nu mai trăiesc doar prin propria mea înţelepciune. Cine îmi dă înţelepciune? Cu siguranţă că Duhul Sfânt dă pricepere celui ce se încrede în Hristos.”

După cum Duhul Sfânt locuieşte într-adevăr în cel credincios, se produce o schimbare completă a perspectivei vieţii. Trăsături de caracter cu totul noi sunt date la iveală – în genul smereniei, bunătăţii, facerii de bine –, iar trăsăturile nefericite pe care le aveam – răutate, invidie, egoism – sunt date la o parte. Însă mai mult ca sigur că transformarea cea mai de seamă se realizează atunci când principiul lepădării de sine devine o notă dominantă a unei vieţi preschimbate prin Duhul Sfânt. Iar simbolul acestei experienţe se distinge lămurit în taina euharistiei cu trupul şi sângele Domnului Isus Hristos.

La Masa Domnului

„La Masa Domnului, dacă am realmente o întâlnire cu Domnul Isus, o reumplere cu Domnul Hristos, o nouă pocăinţă, o nouă curăţire, atunci când voi pleca din locaşul sfânt voi fi mai bun cu partenerul meu de viaţă, mai atent şi mai îndurător cu copiii mei, cu părinţii mei, mai îngăduitor cu fraţii şi surorile mele. Toate acestea îşi au explicaţia în faptul că am trăit experienţa transfigurării şi m-am umplut cu Domnul Isus. Aceasta este o experienţă pe care trebuie să o avem ori de câte ori ne apropiem de Masa Domnului.”

Iar dacă am ajuns să fim transfiguraţi prin experienţa primirii Duhului lui Dumnezeu şi a caracterului Domnului Isus Hristos, atunci nu va rămâne decât o aşteptare cu nădejde a unui viitor plin de slavă, iar prezentul ce se derulează înaintea noastră nu va fi altceva decât calea de a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu.

Comuniunea cu Persoanele Sfintei Treimi

„Trăind prezentul în lumina viitorului” reprezintă astfel, cheia de descifrare a realităţii în mijlocul căreia trăim cu scopul de a trece în lumea lui Dumnezeu. Iar paşii pe care îi facem în această direcţie vor întipări noi şi noi trăsături de caracter, asemnea lui Hristos şi deopotrivă, vor aduce lumină şi binecuvântare în lume.

„Ceea ce ne lipseşte multora dintre noi este să ştim că în cer vom avea activităţi inteligente, antrenante, captivante, ce vă vor cere responsabilitate şi credincioşie. Îmbinarea unor slujbe de felul acesta cu comuniunea Persoanelor Sfintei Treimi va forma mediul fericit în care vom trăi în eternitate. Dar pentru a ne califica cu acest fel de viaţă, şcoala trebuie începută aici, pe pământ.”

Prin urmare, a trăi prezentul în lumina viitorului înseamnă să a ne pregăti pentru împlinirea deplină a destinului nostru, individual şi colectiv, de a fi asemenea cu Dumnezeu şi împreună cu El, pentru totdeauna. Viitorul le aparţine doar celor care vor păşi pe această cale.

Recenzie realizată de Octavian Curpaş.