Beny şi Daniela – chemaţi pentru naţiuni.

Intro: Ce este mai scump decât viaţa pentru tine? Ce vrei să realizezi în această viaţă? Te-ai gândit să îţi laşi toate îngrijorările şi să Îl laşi pe Dumnezeu să te ducă unde vrea El? Ţi se pare o provocare prea grea, prea dificilă? Te invit să cunoşti o familie proaspăt căsătorită, care a reuşit în această viaţă scurtă să trăiască experienţe minunate cu Dumnezeu. În interviul ce urmează descoperă lucrarea minunată a lui Dumnezeu în viaţa lui Beny şi Daniela, care s-au dedicat în totalitate Lui.

D.B. Povestiţi-ne câteva date generale despre voi?

B. şi D. Suntem un cuplu tânăr, căsătoriţi de un an de zile. Ne-am cunoscut pe câmpul de misiune şi ne-am unit vieţile împreună pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Ne dorim ca prin viaţa noastră să îl onorăm pe Dumnezeu.

Benny: născut în Timişoara, am 25 de ani; student la  facultatea de Jurnalistică în anul II. Am crescut într-o familie de misionari.
Daniella: născută în Sibiu, am 25 de ani; voi absolvi în vară Masterul în Consiliere şi Psihoterapie.

D.B. Cum aţi primit chemarea pentru misiune?

B. şi D.

Benny: de mic am mers în tabere misionare şi acolo a fost şi momentul în care l-am primit pe Isus în inima mea. In această perioadă am început să mă îndrăgostesc de misiune.  Pe parcursul anilor am văzut tot mai mult cum Dumnezeu mă cheamă să fiu în misiune, şi ca familie ne dorim să rămânem în misiune pe termen lung.
Daniella: de mică visul meu era sa merg în misiune în Africa, la ceva triburi. In adolescenţă mergeam cu biserica mea în centrul oraşului pentru a face evanghelizare, aveam aşa o dorinţă mare să vorbesc cu oamenii de pe stradă şi să le spun despre dragostea lui Dumnezeu, dar am fost aşa de dezamăgită să văd alţi tineri care preferau să stea la poveşti. M-am întristat şi mă gândeam că poate nici eu nu-s chemată să fac asta, şi am decis în inima mea să fac şi eu ce fac ceilalţi tineri. Am rămas uimită să văd că dacă eu nu mai merg să abordez oamenii pe stradă, Dumnezeu trimitea oamenii la mine, să îmi pună întrebări. Atunci am simţit în inima mea că Dumnezeu mă cheamă cu adevărat la aceasta lucrare. Au mai fost pe parcurs şi alte confirmări care le-am primit că fac ceea ce El m-a chemat să fac. Acum 2 ani, i-am spus lui Dumnezeu că Îl pun la încercare pentru un an de zile, că rămân în misiune dacă El îmi va purta de grijă, din toate punctele de vedere, apoi am fost în misiune în Africa, şi acolo inima mea a fost zdrobită să văd nevoia oamenilor de acolo, să văd cum oamenii mor fără ca să îl cunoască pe El, şi atunci am plâns şi mi-am cerut iertare lui Dumnezeu, pentru că am pus condiţii ca să îl slujesc pe El.

D.B. Povestiţi-ne câteva experienţe de pe câmpul de misiune?

B. şi D.

Benny: Am avut foarte multe experienţe în care l-am văzut pe Dumnezeu la lucru. O experienţă care m-a atins foarte mult a fost în 2002 când am fost în Israel, şi aveam nevoie de viza. Eram 18 persoane din România care trebuiau să mergem în această misiune. Oficialităţile de la Bucureşti ne spuneau că nu este nici o posibilitate de a primi viza. Cei din guvernul Israelului ne spuneau că cei din Bucureşti sunt responsabili cu sistemul de vize pentru turişti. Ca şi grup ne-am adunat şi am ţinut post şi rugăciune 7 luni, în care l-am rugat pe Dumnezeu să intervină pentru a face posibilă această călătorie în Israel. Pe lângă nevoia de viza aveam şi o mare lipsă financiară. Erau foarte multe persoane care ne descurajau, ne spuneau că este extrem de periculos, că suntem nebuni că mergem într-o ţara ca Israelul. Anul 2002 a fost anul cu cele mai multe atentate, cu o luna inainte de a merge noi acolo, 3 romani au murit intr-un atentat. Din punct de vedere uman parea imposibil ca sa ajungem in Israel. Dar Dumnezeu continua sa ne vorbeasca si sa ne arate ca El ne vrea acolo in acea perioada. Pana in ziua plecarii am avut toate finantele, dar totusi viza ne lipsea. Cu doua zile inainte de ziua plecarii ne-am adunat ca si grup si am avut o noapte de post si rugaciune in care din nou am auzit vocea lui Dumnezeu ca trebuie sa mergem si ca locul nostru pentru acel timp este sa mergem in Israel. Dimineata am primit un fax care era in limba Ebraica care pana nici in ziua de astazi nu stim ce era, asa ca am decis ca echipa sa mergem toti impreuna la Bucuresti si sa aplicam pentru viza. Multi nu mai aveam bani de intoarcere din Bucuresti inapoi la Timisoara, a fost un pas mare in credinta. In acea zi cu acel fax am primit viza pe loc si am gasit cele mai ieftine bilete care puteau exista pentru urmatoarea zi.

Daniella: In misiune pot sa spun ca am crescut cel mai mult in credinta. De multe ori mi-a fost pusa credinta mea la incercare, si mandria mea zdrobita. Urma sa merg in India in misiune pentru 3 luni. Nu aveam bani deloc, echipa cu care trebuia sa merg aveau deja biletele cumparate. Am mers prin credinta sa aplic pentru viza, toti ceilalti au primit viza, mie mi-au trimis actele inapoi cu cateva intrebari extra. Atunci puteam sa ma descurajez si sa zic ca poate voia lui Dumnezeu este ca sa nu merg in acea calatorie misionara, dar Dumnezeu continua sa imi vorbeasca, si stiam ca El imi modeleaza caracterul si imi intareste credinta mea, ca sa pot sa raman in misiune pe termen lung. Ca sa scurtez povestea, Dumnezeu mi-a dat banii pentru biletul de avion, nu stiu nici in ziua de azi de la cine, gaseam bani in Biblie, am primit multi bani de la persoane anonime, si viza am primit-o cu cateva ore inainte de plecare, dupa ce am aplicat de 3 ori. In India mai aveam nevoie de niste bani, pentru a achita toata suma de care era nevoie, si intr-o zi mi s-a spus ca daca nu voi da banii acestia echipa nu va mai avea ce manca. Cineva mi-a pus banii de care aveam nevoie pe card, dar cand am incercat sa ii scot bancomatul mi-a retinut cardul. Cei de la banca mi-au spus ca a fost distrus automat. Nu mi-a fost deloc usor, dar in momentele astea de criza, Dumnezeu m-a invatat sa depind in totalitate de El si mi-a purtat de grija.

O alta experienta in care Dumnezeu mi-a aratat ca imi poarta de grija si de cele mai mici nevoie, a fost cand am mers in Slovacia. Trebuia sa merg la o conferinta de misiune acolo, imi mai lipsea o suma mica de bani din ceea ce era necesar pentru aceasta calatorie. Am luat trenul din orasul meu pentru a ma intalni cu ceilalti tineri cu care urmam sa mergem. Pe tren ma gandeam la lucrurile care le-am impachetat pentru drum, si am realizat ca mi-am uitat periuta si pasta de dinti acasa.  O periuta de dinti nu ii foarte scumpa, dar in situatia in care eram cand imi lipseau bani, nu era foarte usor ca sa mai dau banii si pe asta. Pe tren am stat langa o tanara, care am aflat mai apoi ca era crestina. Cand am ajuns la destinatie ii spuneam ca merg pana la magazin sa imi cumpar o periuta de dinti ca mi-am uitat-o acasa. La care tanara foarte uimita ma intreaba Seriossss? M-a uimit putin seriosssulll ei , pentru ca se mai intampla sa mai uiti ceva acasa. Cu o satisfactie mare isi deschide geanta si scoate o periuta de dinti pe care mi-o inmaneaza, apoi imi explica ca in aceea dimineata, i-a cerut lui Dumnezeu un semn, sa ii arate ca El exista cu adevarat. Si cand a fost la cumparaturi a simtit in inima ei sa cumpere o periuta de dinti, desi zicea ca mai are destule acasa si chiar nu are nevoie, si cand i-am povestit ca eu mi-am uitat periuta acasa a inteles ca periuta care a cumparat-o a fost de fapt pentru mine. Poate pare o experienta banala, dar Dumnezeu ne-a intarit la amandoua credinta, ei i-a aratat ca exista cu adevarat si El vrea sa comunice cu ea, si mie mi-a aratat ca imi poarta de grija chiar si de cele mai mici nevoi, ce Dumnezeu minunat avem!

D.B. Care este viziunea şi planurile dvs de viitor în misiune?

B. şi D. Lucram cu „Tineri pentru Misiune”, in vara vom conduce impreuna Festivalul ProMisiune cu misiuni in: Haiti, India, Mexic, Israel, Oltenia, Rep. Moldova, Serbia şi Kenia.
In Septembrie dorim sa participam la un curs de 3 luni care va avea loc in Mexic, pentru a ne pregati in domeniul conducerii.

D.B. Nevoile de rugăciune?

B. şi D.

1. Pentru examenele care le vom avea la facultate/master;
2. Pentru intelepciune si calauzire in pregatirea Festivalului ProMisiune;
3. Pentru finante ca sa putem merge in Mexic si viza de tranzit de care avem nevoie;
4. Pentru finantele de care avem nevoie in proiectele in care suntem implicati in cadrul organizatiei Tineri pentru Misiune.

Pentru detalii puteti sa ne scrieti la adresa de email: benjamin.daniela (@) gmail.com

interviu realizat de Doina Bejenaru