V-am rămas datoare cu ultima săptămână în Cambogia: pot să spun că a fost cea mai frumoasă, de obicei aşa este în misiunea pe termen scurt, pe când ajungi să îţi faci prieteni, să te adaptezi culturii, să te bucuri de diferenţe… trebuie să pleci. Oricum las în urmă amintiri plăcute: mergând pe motocicletă prin ploaie pentru a ajunge la întâlnirile de pe sate unde împărtăşeam mărturii sau răspundeam întrebărilor pe care sătenii proaspăt întorşi la Isus le aveau, timpul petrecut în fiecare seară predând coregrafie adolescentelor de la biserica cambogiană… O să le ducem dorul şi copiilor de la grădiniţă, ne-am ataşat mult de ei chiar daca energia şi curiozitatea lor ne-a întins răbdarea la maxim cateodată.
Acum suntem înapoi în Thailanda, am stat câteva zile la baza TPM din Bangkok şi am reuşit să ne întâlnim cu echipa DTS de la Nashville. M-am bucurat enorm de mult să îi văd pe Alin, Manu şi Emi şi am petrecut un timp românesc extraordinar pe acoperişul blocului, povestind păţanii şi împărtăşindu-ne suferinţele din misiune. Ei au plecat cu echipa spre Asia de est, fie ca Domnul să-i protejeze şi să fie cu ei în tot ce fac!
Inainte de a pleca, i-am însoţit la un marş de rugăciune în zona cea mai afectată de prostituţie şi trafic uman, numită “Red Light District”… o stradă pe care fiecare casă este bordel, în faţa fiecărei uşi erau cate 6-7 fete care te invitau să intri la ele şi îşi făceau reclama clubului lor. Pe feţele lor era evidentă tristeţea şi goliciunea vieţii pe care o duc, majoritatea dintre ele fiind forţate să facă ceea ce fac şi păzite să nu fugă.
M-am scârbit de ceea ce am văzut, în special văzând că mulţi bărbaţi albi vin aici doar pentru asta şi profită de bietele fete fără să se gândească că fiecare dintre ele are o inimă cu dorinţa de libertate, cu vise neîmplinite…
Am încercat să le privesc prin ochii lui Dumnezeu… şi peisajul s-a schimbat total!
Acum ne aflam într-un sat lângă Bangkok, slujim o biserica tailandeză şi îi ajutăm în programele pe care le au cu copiii, predăm engleza, împărţim tractate creştine în şcoli şi pe străzi, vizităm familii din biserică şi îi ajutăm la munca lor practică: am săpat grădina unui frate, am ajutat o soră care confecţionează periniţe din materiale textile pe care le colectează din groapa de gunoi, am strâns gunoaie de pe străzi şi am slujit la programele bisericii de duminică.
Incercăm să supravieţuim căldurii extreme din cauza căreia nu prea reuşim să ne odihnim nopţile şi ţânţarilor care în ciuda măsurilor de protecţie reuşesc să ne lase urme peste tot.
Duminică ne vom întoarce la baza din Bangkok şi colegii mei vor pleca la graniţa cu Cambodia pentru a-şi reînoi vizele…
Pentru ultimele zile în Tailanda, vom sluji prin mijlocire şi închinare lucrarea pe care ei o au cu campusul universităţii.
In legătura cu revoltele care au loc în Bangkok … nu vă faceţi griji pentru noi, suntem departe de ei şi în ciuda faptului că se agravează tot mai mult în fiecare zi, ne rugăm să nu se ajungă atât de grav încât să închidă aeropoartele pe când trebuie să plecăm 🙂
Nu uitaţi: Domnul e bun, orişicând! Chiar şi când trecem prin greutăţi, chiar şi când nu înţelegem sau nu Il simţim aproape de noi… El rămâne credincios şi Cuvântul Lui dăinuieşte pe vecie! E valabil şi puternic azi ca şi atunci când a fost rostit! Vă încurajez să vă adânciţi în cuvintele Scripturii şi să vă ţineţi strâns de promisiunile Lui…
Psalmul 33
Poze din Cambogia găsiţi pe www.missiondiary.wordpress.com
Poze din Tailanda : curând 😉 !
In slujba Regelui, Andreea Coroian.
