”Pune-ţi pe inima aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” – 1 Timotei 4v15
Fiecare mişcare a roţilor trenului făceau ca trupul micuţei femei vietnameze să se zguduie pe banca tare de lemn. Dar ea avea o misiune de îndeplinit, şi asta era tot ce conta.
Avea nevoie de a aduce hrană spirituală creştinilor din Nordul Vietnamului. Cele trei congregaţii de oameni se rugau ca ea să poată să se întoarcă în siguranţă în mijlocul lor şi să le aducă nişte copii preţioase ale unor Biblii.
Munca, acolo acasă, era foarte grea pentru ea. Această femeie era singurul creştin matur din zona şi ea fusese cea care plantase trei biserici, câştigând pe rând pentru Cristos câte o persoană, prin mărturia personală. Nu avea vreo maşină sau vreo bicicletă, aşa că mergea de cele mai multe ori pe jos sau cu barca la întâlnirile bisericilor pe care ea le începuse.
A avut de-a face cu ameninţări şi abuzuri din partea poliţiei şi şi-a atras asupra ei dispreţul şi împotrivirea părinţilor ei budişti, din cauza credinţei ei în Isus. Acum călătorea cu trenul, străbătând în trei zile aproape 1300 de kilometri, în căutarea unui credincios care să o ajute. Intr-un final a ajuns în oraşul Ho Chi Minh.
Acolo i-a vizitat pe câţiva creştini din Occident, care i-au dat Biblii pentru creştinii din nord. De asemenea, i-au dăruit o bicicletă, pentru a-i fi de folos în slujba ei faţă de cele trei biserici cărora le purta de grijă. Inainte de a pleca, ei s-au rugat pentru ea, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu peste ea, călătoria ei şi misiunea ei.
Chiar când se pregătea să plece, unul din acei creştini a întrebat-o: „Câţi ani ai?”
Micuţa femeie a şoptit: „ Am douăzeci şi doi de ani.”
Copiii precoce au abilităţi speciale, care depăşesc vârsta lor normală. S-ar putea chiar ca unii dintre noi să fi auzit de cineva care a terminat facultatea la 15 ani sau care a scris o simfonie celebră înainte de a împlini 12 ani sau de cineva care a excelat în sport la vârsta de 16 ani.
Uneori, când auzim de astfel de persoane, simţim un pic de gelozie: am vrea ca şi noi să facem ceva măreţ în tinereţea noastră şi să fim recunoscuţi pentru asta.
Ceva asemănător a făcut şi tânăra femeie vietnameză, dar e foarte probabil că ea nu a avut abilităţi speciale sau talente deosebite. Totuşi, ea avea o dorinţă extraordinară de a-L urma pe Isus şi să-l facă pe El cunoscut oamenilor din poporul ei.
Isus te cheamă şi pe tine să fii plin de râvnă pentru El. A povesti şi altora despre dragostea lui Dumnezeu şi a le-o arată în mod practic este un lucru simplu, care nu cere abilităţi speciale – doar disponibilitatea ta.
Traducere din “Extreme Devotion” – The Voice of the Martyrs,
Mihaela Adam / mihaela.adam@gmail.com
