Ioan Ciobota, reporter:
Pastorul Pitt Popovici, invitatul emisiunii “Vieţi transformate”, este una dintre vocile cele mai respectate, iubite şi cunoscute de românii neoprotestanţi de pe întreg mapamondul.
S-a născut în 1918 în Statele Unite, din părinţi români emigraţi acolo, dar în 1921 a revenit în ţară, împreună cu întreaga familie. Tânăr copil fiind, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu şi a intrat cu toată energia în lucrarea de predicare a Evangheliei.
Pe vremea comunismului, fiind silit să plece în Statele Unite, a tradus 7 cărţi şi a scris alte 27 de cărţi. A predicat la 6 staţii de radio din lumea întreagă şi mulţi oameni au fost atinşi în inima şi în suflet de mesajele acestui om – micuţ de statura, dar mare în ochii lui Dumnezeu şi cu o inima după voia lui Dumnezeu.
Pitt Popovici:
Domnul să binecuvânteze pe toţi cei ce citesc acest interviu. Domnul a făcut lucruri mari şi face lucruri mari – în viaţa mea şi prin viaţa mea. Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea Sa. Nu eu am făcut-o, ci El a făcut-o.
I.C. Cum a început lucrarea lui Dumnezeu în viaţa dumneavoastră, când aţi simţit prima dată chemarea lui Dumnezeu şi dorinţa de a vă întoarce de pe căile lumii?
Pitt Popovici:
Am fost crescut în familie de credincioşi baptişti. Tata a fost primul în familie şi primul în comuna, în Firiteaz. Ne-am întors din America în anul 1921 şi în 1930, la vârsta de 12 ani m-am predat Domnului.
N-a stăruit tata, n-a fost nimeni acasă, eram eu şi cu Domnul. Am citit Cuvântul Domnului şi Cuvântul Domnului a apelat la sufletul meu şi am îngenuncheat lângă o laviţă veche din casa părintească şi I-am predat Domnului viaţa mea.
Astăzi sunt în vârstă de 86 de ani – moş – dar Ii mulţumesc Domnului că la vârsta aceea fragedă mi-am predat Domnului viaţa şi am fost scutit de atâtea şi atâtea alte păcate şi înfrângeri în viaţă.
I.C.: De la 12 ani la 86 de ani înseamnă 74 de umblare cu Domnul. Cum aţi putea descrie această călătorie fascinantă de umblare cu Domnul prin groapa deşertăciunii?
Pitt Popovici:
Bunyan, în cartea lui “Călătoria creştinului” spune că creştinul şi cel credincios au trecut fără ca să aculte glasurile şi chemările celorlalţi. Aşa am făcut şi eu. Am trecut prin “Bâlciul deşertăciunilor” aici în România şi am trecut prin “Bâlciul deşertăciunilor” din Statele Unite, dar am mers înainte, nu m-am oprit la tarabele cu chemările păcătoase.
I.C.:V-aţi implicat activ în lucrarea Domnului. A fost un alt moment când aţi simţit chemarea de a deveni lucrător pentru Domnul?
Pitt Popovici:
La vârsta de 12 ani, când am primit chemarea Domnului, am primit-o pentru lucrarea sfântă. Atunci am îngenuncheat şi atunci i-am predat Domnului viaţa mea pentru lucrarea Lui. El a şters toată vina mea şi m-a făcut slujitor al Lui şi nu-I pot mulţumi.
I.C.: Până la 12 ani n-a fost tocmai o perioadă foarte lungă. Care au fost păcatele de care Dumnezeu v-a iertat şi v-a eliberat? Ce-aţi simţit în momentul în care L-aţi primit pe Domnul Isus Cristos în mod absolut personal în viaţa dumneavoastră?
Pitt Popovici:
Când e vorba de păcat, oamenii consideră păcat numai crimele, minciuna, desfrâul şi nu considera şi minciuna şi micile neascultări de Domnul. Totul e păcat când nu ne încadrăm în voia lui Dumnezeu. Sunt păcate de comitere şi sunt păcate de omitere – adică lăsăm neîmplinit ceea ce vrea Dumnezeu. Fiecare e vinovat şi de o latură a păcătoşeniei şi de cealaltă, aşa că nu se pune în discuţie chestiunea că la 12 ani nu eşti păcătos.
Toţi copiii ajung să-şi dea seama, dacă vor, că sunt păcătoşi, vinovaţi. Şi eu mi-am dat seama de aceasta.
I.C.: După ce aţi ajuns în America, aţi continuat să lucraţi. In România aţi fost timp de ani de zile pastor la Biserica Baptistă nr.1 din Timişoara şi apoi în America aţi început să traduceţi cărţi. Care a fost prima carte tradusă?
Pitt Popovici:
Am fost pastor la Timisoara 14 ani. Regimul comunist nu s-a împăcat cu mine, nu ne puteam înţelege. M-au destituit pentru 4 ani şi jumătate. Atunci, fiindcă aveam cetăţenie americană, Dumnezeu i-a folosit pe comunişti să mă trimită în America. Comuniştii au închis gura mea pentru Timişoara, dar Dumnezeu mi-a deschis o gură largă în Statele Unite. In 1967 am plecat în Statele Unite, în 1968 am început lucrarea prin staţii de radio, am vestit Cuvântul Evangheliei prin 6 staţii de radio şi am avut material pentru tipărit cărţi.
Am ţinut un studiu la Timişoara: “Biblia este totuşi adevărată”. Am putut strecura acel studiu în afara graniţelor – pe vremea aceea era foarte periculos aşa ceva – dar Dumnezeu m-a ajută şi am reuşit acolo să tipăresc lucrarea aceasta. Şi apoi alte şi alte cărţi.
Dumnezeu a binecuvantat lucrarea aceasta prin literatura. Am lucrat 34 de carti, le-am tiparit, n-am avut eu banii, dar Dumnezeu s-a ingrijit si de bani si am facut 7 carti traducere.
Domnul fie binecuvantat pentru toate aceste oportunitati.
I.C.:In 1968, cand dumneavoastra ati inceput deja lucrarea dincolo, eu atunci ma nasteam. Imi amintesc cum ascultam impreuna cu tata la radio, la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco, predici cu Pitt Popovici. Care au fost sentimentele dumneavoastra atunci cand vorbeati in fata unui microfon, probabil ascuns intr-o bucatarie – banuiesc ca nu aveati un studio profesional – inregistrati benzile si le transmiteati in toata Romania? Ce sentimente ati avut atunci?
Pitt Popovici:
Nu e usor sa predici la radio. E una sa predici in fata poporului si e alta sa nu ai pe nimeni in fata. A fost putin cam greu la inceput, insa Domnul m-a ajutat si am trecut peste “hopul” acesta.
Nu am avut studio de radio. In 1968 s-a format Societatea Misionara Romana si la societatea aceasta idealurile au fost sa transmita mesajul Evangheliei pe calea undelor si prin literatura.
Societatea Misionara Romana a intrat in legatura cu statia HCJB din Quito – Ecuador. Fiindca nu a fost un altul, fratele Truta, care era presedintele Societatii Misionare a cautat un inginer de sunet, dar nu a gasit. A gasit un singur frate – de origine germana – care nu putea sa lucreze programele in limba romana, pentru ca nu stia care este rugaciune si care este predica.
In Aprilie 1968 am avut o consfatuire si fratele Truta a fost foarte necajit si spunea: “Ce ne facem?”. Statia din Quito ne cerea programele si noi nu le aveam. Aveam aparatura electronica pentru inregistrare, dar nu era cine sa inregistreze. N-a gasit inginer de sunet.
Dupa ce si-a manifestat durerea ca nu are inginer de sunet, eu am spus ca pot sa lucrez, fiindca am lucrat cu mai multe tipuri de aparate de inregistrare aici in Romania, pot sa fac lucrarea aceasta.
Dumnezeu m-a invrednicit asa incat de la 1 Mai 1968 am organizat studioul de radio si am lucrat programe pentru statia de radio Quito – Ecuador, apoi pentru IBRA Radio si pentru alte statii.
In 1971 ne-am mutat in California. Acolo nu am avut studio de radio, trebuia sa lucrez programele de radio intr-un dulap cu haine, ca sa nu se auda zgomotele de afara. Dar Dumnezeu m-a ajutat si am facut lucrarea aceasta.
I.C.:Nu stiu daca dumneavoastra ati simtit sau ati inteles ce insemnau acele mesaje transmise de la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco pentru romani. Era ca cineva aflat intr-o camera neagra in intunerec si vede o raza de lumina afara. Era in primul rand Cuvantul lui Dumnezeu si in al doilea rand era o alta lume. Aveti reactii de la cei care v-au ascultat sau cei care au citit carti scrise sau traduse de dumneavoastra? Pentru ca scopul final este intoarcerea oamenilor la Dumnezeu.
Pitt Popovici:
Da, am primit o seama de scrisori in privinta aceasta si cand am venit in vizita in Romania, o seama de persoane au spus: “M-am intors la Dumnezeu datorita predicilor de la radio.”
Slava Domnului pentru toata lucrarea pe care El a facut-o prin neputintele mele.
I.C.: Va amintiti de-a lungul acestei vieti foarte frumoase impreuna cu Dumnezeu, care au fost momentele de teama, de frica, de vai adanci? Cu siguranta ati avut si momente cand v-ati temut.
Pitt Popovici:
E natural deoarece sutem doar oameni. Insa, cand se ivea teama, mai ales ca am fost urmarit indeaproape, toate incercarile de intimidare din partea vrajmasului, prin oameni, m-au facut sa ma apropii mai mult de Dumnezeu si Ii multumesc pentru aceasta.
Dumnezeu Isi inhama la carul lui de biruinta uneori chiar si pe Satana. Eu n-as fi plecat in America. Eu eram cetatean american, insa n-am vrut sa plec in America. La 49 de ani, din cauza ca mi s-a luat dreptul sa vestesc Evanghelia, Dumnezeu m-a determinat ca sa plec in Amrica. Era voia Lui aceasta.
Ii multumesc ca s-a folosit chiar de comunisti ca sa ma determine sa plec.
I.C.: Si care au fost cele mai frumoase momente din viata dumneavoastra, momente de “umblare pe varful muntilor” impreuna cu Domnul.
Pitt Popovici:
Depinde cum iei lucrurile. Uneori si pentru unii, momentele de stralucire sunt in mijlocul multumilor – mari multimi. Pentru altii momentele de stralucire, de glorie, sunt in singuratate, in partasia cu Dumnezeu. Am avut momente binecuvantate si intr-un fel si intr-altul. Slava Domnului.
I.C.: Ce ati putea sa spuneti pentru ascultatorii nostri, ca unul care ati vazut bucuriile si intristarile acestei vieti? Ce anume trebuie sa aleaga in viata, ce anume trebuie sa faca in viata ca sa poata fi fericiti?
Pitt Popovici:
Nu trebuie sa asculte de oameni, dar trebuie sa asculte de Dumnezeu. Dumnezeu spune: “Iata, iti pun inainte calea vietii si calea mortii. Alege calea vietii.” spune Dumnezeu. Si la indemnul acesta, omul trebuie sa se conformeze.
Pacatul aduce nenorocire individului si aduce nenorocire popoarelor. In masura in care omul, individul, isi da seama de starea lui si cauta sa paraseasca calea pacatului si sa asculte de Domnul – Domnul Isus spunea cand a inceput lucrarea Lui misionara: “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”, in aceasta masura el poate fi salvat.
Oamenii trebuie sa se intoarca la Dumnezeu – aici in Romania sunt atatea necazuri. Singur Domnul este ajutorul celor fara ajutor. In masura in care un suflet se intoarce la Domnul, ajunge sa aiba bucuria launtrica si sa aiba pacea in suflet – lucruri care nu se pot cumpara cu bani si lucruri care intrec si depasesc toate bucuriile bogatasilor.
E o stare de fericire cu Dumnezeu si omul poate sa ajunga la aceasta, datorita sangelui Domnului Isus, care a purta vina pacatelor noastre. Omul sa se intoarca la Dumnezeu si ajunge sa aiba parte de Harul binecuvantat al Dumnezeului Cel viu.
Oamenii astazi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Asta e vina mare. Uneori chiar si dintre pocaiti, nu-L cunosc pe Dumnezeu. In masura in care cineva cauta sa-L cunoasca pe Dumnezeu, in acea masura gaseste fericirea.
Dumnezeu e dragoste si nimic altceva nu fericeste viata noastra, cum fericeste dragostea lui Dumnezeu.
Si asta e fericire pentru timp si eternitate.
Intoarceti-va la Dumnezeu.
Prietenul meu, care auzi aceasta chemare, asculta-L pe Dumnezeu si vei fi fericit si aici pe pamant, in mijlocul pacatoseniei si al stricaciunii de astazi si vei fi fericit si pentru veci de veci.
I.C.: Ati scris 27 de carti. Care sunt subiectele abordate in aceste carti, ce ati incercat sa transmiteti cititorilor?
Pitt Popovici:
O parte din cartile mele sunt apologetice. O parte sunt evanghelistice, iar o parte biografice.
Si in unele si in altele am cautat sa ajut pe fratii mei, pe prieteni, pe cei pacatosi, sa Il cunoasca pe Dumnezeu.
Apologetice – am scris cartile “Dumnezeu exista”, “Graiul prorociilor” – aceasta vorbeste despre toate prorociile care s-au implinit, spuse cu sute de ani inainte de implinire, si care dovedesc ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si este adevarata.
Am scris: “Promisiunile lui Dumnezeu” – apologetica. Dumnezeu Isi tine cuvantul dat. Fiecare poate verifica aceasta. Daca ia Cuvantul in laboratorul inimii sale, ajunge sa cunoasca ca promisiunile lui Dumnezeu sunt “Da si Amin!”.
Domnul sa va invredniceasca sa cunoasteti adevarul acesta in experienta vietii.
I.C.:Pentru ca ati tratat toate aceste subiecte, v-as mai intreba: in ce moment al existentei credeti ca se afla omenirea acum, si cum ar trebui sa traiasca fiecare om in parte, in vederea lucrurilor care au sa vina?
Pitt Popovici:
Venirea Domnului Isus este proclamata in Sfintele Scripturi. A fost anuntata de proroci, promisa de Insusi Domnul Isus: “Ma duc sa va pregatesc un loc si apoi ma voi intoarce ca sa va iau cu Mine, ca unde sunt Eu sa fiti si voi” – promisiune data credinciosilor.
In Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 24 sunt o seama de semne date de Domnul Isus, semne care se vor petrece inainte de venirea Lui.
La fel gasim in Epistola a doua a lui Pavel catre Timotei, capitoul 3, o alta serie de semne care se petrec inainte de venirea Domnului Isus. Cercetati-le si veti constata ca cea mai mare parte s-a implinit, iar unele sunt in curs de implinire chiar acum.
Niciodata pe fata pamantului nu a fost atata rautate si pacatosenie ca si astazi. Scriptura spune despre inmultirea faradelegii. Niciodata nu a fost atata raceala a dragostei, ca astazi.
Din pricina pacatoseniei, dragostea multora se va raci. Si aceasta este o realitate pe care o constatam astazi.
Biserici cu oameni in bancile lor sunt intr-o stare de formalism, nu au nici un contact, nici o legatura vitala cu Dumnezeu. Din cauza aceasta, se constata racirea dragostei.
Apoi sunt probleme in familii. Apostolul Pavel spune ca va lipsi dragostea fireasca in vremurile din urma. Dragostea care trebuie sa fie intre sot si sotie, intre parinti si copii, nu exista asa ceva astazi. E rara dragostea. Divorturile s-au ridicat la culme. Cand eu eram copil mic, se auzea peste 7 sate cand cineva divorta. Erau cazuri RARE !
Astazi, sunt la culme divorturile, din 2 casatorii, una se desface. Toate acestea sunt semne premergatoare. Domnul Isus a vorbit despre ele, si spunea intre altele ca oamenii vor fi mai iubitori de placeri, decat iubitori de Dumnezeu.
Cati sunt astazi care Il iubesc pe Dumnezeu?
Sunt foarte rari. Chiar si preoti si pastori sunt lipsiti de dragostea pentru Dumnezeu si fac simplu profesionalism. Din cauza ca oamenii iubesc placerile, exista astazi homosexualitatea, lesbianismul – ceea ce altadata era o raritate.
Apoi boala SIDA, care este o urmare a desfraului, a stricaciunii.
Deci, venirea Domnului Isus este aproape. Toate aceste semne care s-au implinit si care se implinesc ne striga sa fim gata pentru venirea Domnului.
Mai sunt doar cateva semne: ridicarea Antichristului pe pamant, care va fi un dictator, apoi noi mergem spre globalizare. Exista computerul care va inregistra, care va avea in evidenta pe toti locuitorii pamantului. Lipseste astazi omul… Maine s-ar putea sa se ridice si sa se arate.
Domnul sa ne invredniceasca sa-I fim credinciosi pana la capat.
Venirea Domnului este aproape.
El a aratat care vor fi semnele si semnele sunt graitoare astazi.
I.C.: Ultima intrebare: ce fel de oameni ar trebui sa fim noi, vazand toate aceste lucruri? Cum ar trebui sa traim?
Pitt Popovici:
Cautati sa cunoasteti voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este aratata in Sfanta Evanghelie. Daca nu intelegi un cuvant, din Evanghelie, pleaca-ti genunchiul si intreaba-L pe Dumnezeu: “Doamne, ce vrei sa-mi spui prin aceasta?”.
Oamenii trebuie sa traiasca o viata sfanta in mijlocul pacatoseniei. Lot a fost neprihanit in mijlocul Sodomei.
Astazi, noi traim intr-o Sodoma globala. Nu numai in Statele Unite, nu numai in Romania, ci si in Japonia, China, Rusia si pe toata fata pamantului. Stricaciunea a ajuns la culme. In masura in care un suflet isi da seama de toata stricaciunea aceasta, de toata murdaria aceasta si se apropie de Dumnezeu, el trebuie sa traiasca o viata curata, sfanta, dupa voia lui Dumnezeu. Trebuie sa lase ca Duhul Sfant sa-i innoiasca viata.
Pomul bun produce roade bune. Pomul rau produce roade rele.
Unul care nu e nascut din Dumnezeu, nu e nascut din nou prin Duhul Sfant, nu poate trai voia lui Dumnezeu.
Un mar paduret nu poate produce mere ionatane. El trebuie taiat, altoit, si atunci aduce roada buna.
Fiecare trebuie sa se lase in mana lui Dumnezeu, prelucrat de Duhul Sfant si in mijlocul pacatului, a stricaciunii, sa traiasca viata dupa voia lui Dumnezeu si spre Slava lui Dumnezeu.
Apoi, traind voia lui Dumnezeu insemneaza sa ajute pe altii sa cunoasca mantuirea lui Dumnezeu, mantuire care a fost castigata de Domnul Isus pe cruce la Golgota.
In masura in care noi cunoastem adevarul sfant trebuie sa-l impartasim si altora.
Scriitorul epistolei către Evrei are întrebarea: “Cum vom scăpa noi noi credincioşii dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?” Domnul să ne ajute să o împărtăşim şi altora.
I.C.: Frate Pitt Popovici, vă mulţumim, dorim binecuvântarea lui Dumnezeu în continuare peste dumneavoastră.
interviu realizat de Ioan Ciobotă.
