După o călătorie de peste 30 de ore din care 22 doar am zburat Nashville-Atlanta- Seul (Coreea de Sud)-Bangkok(Tailanda)… am ajuns cu bine în Siem Reap, Cambogia.
Primul lucru care ne-a întâmpinat a fost valul intens de căldura… mi-a luat cateva minute să mă obisnuiesc să respir în aşa toropeală…
Siem Reap e un loc vestit, din cauza că se află chiar lângă Angkor Wat, cel mai mare templu budist din lume, mulţi turişti vin de departe să-l vadă, alţii vin în căutarea spiritualităţii şi alţii vin la fel ca şi noi, să aducă puţină lumină în întunericul de aici.
Ştiam dinainte că zona în care venim e o zona cu influenţă ridicată de trafic uman şi prostituţie dar nu mă aşteptam să fie aşa de evident şi să văd cu ochii mei cruda realitate. Chiar pe strada unde locuim, se află un fel de mic Cartier Roşu, în fiecare zi trecem pe lângă case în care fete tinere sunt ţinute şi forţate să se prostitueze. De asemenea pe strada sunt şi camere micuţe în care, femei trecute de 30 de ani au propria lor afacere deschizându-şi casa în fiecare seară pentru bărbaţii în căutare de plăcere…
E greu să treci pe lângă ei în fiecare zi şi să ştii că nu poţi face nimic decât să te rogi. Intr-o seară eram atât de răvăşiţi de ceea ce am văzut, ne-am aşezat toţi pe balconul casei noastre, cu faţa spre strada şi am început să cântăm şi să mijlocim pentru aceşti oameni şi să proclamăm prin credinţă Cuvântul lui Dumnezeu peste locul acesta. Am reuşit să intrăm în legătura cu o familie de pe strada noastră jucându-ne cu copii lor şi vrem să ne întoarcem să continuăm şi să vorbim cu ei despre Isus.
Din cauza că avem un buget destul de mic, mijlocul nostru de transport zilnic este bicicleta. In fiecare dimineata la ora 7 pedalăm câte o oră dus şi apoi o ora înapoi pentru a ajuta într-o grădiniţă dintr-un sat de lângă Siem Reap. Predam engleza, lecţii biblice, îi învăţam cântece şi ne jucam cu ei. Deşi majoritatea au doar 4 anisori, au un comportament foarte violent, puţini dintre ei provin din familii sănătoase… dar chiar dacă nu putem vorbi cu ei din cauza barierei lingvistice, încercăm să le oferim zâmbete şi îmbrăţişări şi se pare că metoda aceasta funcţionează cel mai bine pentru că sunt flămânzi dupa cineva să le ofere atenţie şi dragoste sinceră.
Satele aici arată la fel de sărăcăcios ca în Africa, colibe construite pe pari înalţi pentru a le feri de inundaţii, oameni dormind în hamace, copii goi şi murdari şi mirosuri îngrozitoare… sper în curând să reusesc să postez câteva poze….momentan nu le putem descărca de pe aparatele foto.
Chemarea noastră ca şi echipă, de la început a fost să slujim prin închinare şi mijlocire. In fiecare duminică, ajutăm echipa de lauda şi închinare de la o biserică cambodiana dimineaţa şi conducem timpul de închinare pentru biserica internaţionala după-masă. De asemenea în timpul săptămânii, mijlocim pentru locul în care ne aflăm şi pentru oamenii cu care lucrăm.
De luni începând vom sluji în fiecare după-masă prin studii biblice şi rugăciune pentru oamenii din micile biserici de pe sate. Unii dintre ei nu ştiu să scrie şi să citească şi majoritatea sunt la începutul relaţiei lor cu Dumnezeu, deci au nevoie de bazele biblice în umblarea lor cu El.
Mâncarea: alături de carne şi legume avem în fiecare zi orez la prânz, orez la cină… Ne străduim să mâncăm cu beţişoare pentru a ne adapta cultural. Incă nu am încercat specialităţile locale: broaşte şi gândaci sau păianjeni prăjiţi. ) Mi-e dor de ciorba de cartofi de acasă.
Pe data de 10 mai vom pleca în Tailanda pentru 4 săptămâni. Nu ştim încă ce ne aşteaptă acolo, suntem conştienţi de revoluţia care are loc pe străzile Bangkok-ului şi ne rugăm ca Dumnezeu să ne protejeze !
O să încerc să vă scriu după ce ajungem acolo! Fiţi binecuvântaţi !
Rugaţi-vă împreună cu noi :
– pentru lucrările în care suntem implicaţi
– pentru biruinţa în războiul spiritual de aici pe care eu personal îl simt foarte mult – pentru unitatea în echipă.
Mulţumim mult! Mă rog ca în timp ce eu mă aflu aici pe câmpul de misiune, Dumnezeu să-şi reverse peste voi harul Lui, să vă dea favoare, să vă răspundă rugăciunilor şi să deschidă uşile de care aveţi nevoie pentru a merge înainte !
Nu uitaţi: slujim un Dumnezeu măreţ! Indrăzniţi să visaţi mareţ!
In slujba Regelui,
Andreea Coroian – din Siem Reap, Cambogia
P.S. alte detalii şi poze vedeţi pe www. missiondiary.wordpress.com
