Familia este o temă binecunoscută a tuturor timpurilor. Ea defineşte o societate într-un anumit stadiu de civilizaţie, dar marchează profund destinul fiecărui individ. Literatura urmăreşte cu precădere traseul parcurs de om de la familia în care se naşte până la familia pe care și-o întemeiază, fixându-și astfel statutul social. Creştinul îşi determină viaţa în funcţie de legi şi valori, el va putea fi un element sănătos al societăţii, un bun cetăţean, un tată de familie respectabil, o persoană cu demnitate, dar, de fapt, nu activează nici un element specific identităţii sale creştine.
Omul nu devine creştin atunci când se conformează pur şi simplu unor legi şi canoane, când este ordonat şi se adaptează mediului social, el devine creştin atunci când se smereşte şi se pocăieşte, când sparge carapacea egoismului său. Societatea tradiţională impune individului, ca o cale de integrare în comunitate, dar şi de împlinire individuală, întemeierea unei familii. Familia reprezintă o reunire a vârstelor dar si un potenţial conflict între generaţii. Cea dintai familie s-a intemeiat in rai, avand ca preot si martor pe însuși Dumnezeu. “Și a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a facut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Gen. 1: 27-28).
Provocarea căreia trebuie să-i facă față familia contemporană este data de asaltarea creştinismului de secularizare şi desacralizare, iar neopăgânismul câştigă tot mai mult teren şi se impune în mod galopant asupra societăţii contemporane şi postmoderne. Pilonul central sau axa în jurul căreia gravitează şi îşi menţine identitatea şi echilibrul specia umană este familia, ca aşezământ sacru. Este singura determinare firească şi realistă a condiţiei umane la nivelul microcelulei sociale, de la începuturile existenţei şi până astăzi. A neglija ori a refuza această evidenţă istorică, etnologică şi antropologică înseamnă o crasă îndărătnicie a unei mentalităţi diluate şi distorsionate a omului contemporan sau pur şi simplu o situare lejeră pe valul antropologiilor naturiste, la modă azi în lumea seculara. Sfântul Vasile cel Mare, în deplină conformitate cu învăţătura biblică ne prezintă familia ca o instituţie divină.
Iată de ce este astăzi atât de important şi necesar să repunem în atenţie şi valoare entitatea familiei creştine aşa cum a instituit-o Dumnezeu, la începutul omenirii, în Edenul primordial, şi cum ne-o prezintă în chip autentic şi ideal, întreaga revelaţie divină, consemnată în Sfânta Scriptura.
Cu stimă şi înaltă consideraţie, Deputat Dr. Ing. Pavel Horj
Sursa: AFR
Un comentariu
Familia este locul unde se formeaza omul de maine al societatii, al Bisericii. Si sa nu uitam, copiii sant oglinda in care vom privi peste ani si asa cum am pus in ei asa vor raspunde mai tarziu asteptarilor noastre.
Este regretabil in zilele noastre ca lasam sa fie contaminat acest “colt de rai” pe care ni l-a pus la dispozitie Dimnezeu.