Ignoranţă vs. Cunoaştere

În Men in Black I (Barbaţi în negru I), Will Smith („J”) refuză să-l creadă la început pe Tommy Lee Jones („K”) atunci când acesta îi spune că pământul este gazda a mii de creaturi de pe alte planete.

„În urmă cu o mie cinci sute de ani toată lumea credea faptul că pământul este în centrul universului, în urmă cu 500 de ani toată lumea credea faptul că pământul este plat şi acum 15 minute tu credeai că suntem singuri pe planeta asta. Imaginează-ţi ce vei cunoaşte maine!”

“Science fiction”,… of course. Însă replica lui „K” subliniază un fapt interesant. Avem impresia uneori că le ştim pe toate. Ori dacă nu le ştim pe toate, totuşi, ceea ce ştim este destul de solid şi de nezdruncinat. Privim viaţa detaşat, nimic nu ne mai surprinde. Nu ne lăsăm duşi cu zăhărelul, nimeni nu ne vinde gogoşi. Nu. S-a scris ultima pagină şi nu mai încape nimic. S-a încheiat canonul cu noi.

Pe de altă parte, uneori vrem să cunoaştem toate lucrurile. Recunoaştem că este mult, foarte mult „acolo”, undeva, ceva ce aşteaptă cu nerăbdare să fie cunoscut. Suntem avizi după cunoaştere. Suntem interesaţi de fiecare poziţie, de fiecare perspectivă, idee nouă. „Cine?”, „care?”, unde?”, „de ce?”, „când?” şi „cum?”. Cunoaşterea este putere. Cunoaşterea este libertate. Si dorim să avem parte de ea.

În ambele cazuri nu este vorba decât de… ignoranţă. Da! Ignoranţă! Dacă în primul caz ajunge deja la… prostie cronică, în cel din urmă este doar… artificiu. Ignoranţa descrie cel mai bine condiţia noastră, a tuturora (“ignoramus”, „a nu cunoaşte”. termen legal pentru a descrie verdictul într-un proces atunci când dovezile acuzării sunt insuficiente). Cu toţii suntem ignoranţi! Nu cunoaştem toate lucrurile. Oricât de uriaşe ar fi eforturile noastre, noi “cunoaştem în parte, vedem ca într-o reflecţie din oglindă”.

Nu numai cunoaşterea noastră despre lume este incompletă. Cunoaşterea noastră despre Dumnezeu este incompletă. De pildă, Moise. El a văzut doar partea din spate a lui Dumnezeu. La fel şi noi. Nu-L vedem în întregime. Sunt atât de multe lucruri despre Dumnezeu pe care nu le ştim, lucruri inexplicabile, de neînţeles. Până la urmă, “este slava lui Dumnezeu să tăinuiască lucrurile” (Prov. 25:2). Avem o perspectivă limitată despre El pentru că aşa doreşte. Însă, această perspectivă este suficientă. Christos ne este îndeajuns.

Dacă cântăreşti bine lucrurile, îţi vei da seama ca nu contează atât de mult ce cunoşti cât contează pe Cine cunoşti. Şi dacă-L cunoşti pe El, El te va cunoaşte pe tine şi, într-o bună zi, vei cunoaşte în mod deplin… toate lucrurile.

“Imaginează-ţi ce vei cunoaşte mâine!”

Marius Zărnescu, echipa ŞtiriCreştine.ro