Pășind peste temeri

Flavia a venit pentru test de sarcină împreună cu prietenul ei şi cu un alt cuplu, prieteni deai lor.

Erau un grup gălăgios, făceau glume pe seamă posibilei sarcini a Flaviei. Am mers în sală de consiliere, şi am început discuţia cu ea. Râdea întruna, parcă neputându-şi exprimă emoţiile şi teamă altfel.

A început să îmi povestească:

“€œPeste două săptămâni urmează să merg în Scoţia, iar un copil mi-ar da planurile peste cap. Am contract de muncă atât eu, cât şi prietenul meu pentru un an acolo, şi nu vreau să renunţ la asta pentru un copil. Mai mult, am doar 19 ani. Nu îmi doresc un copil acum. Poate mai încolo dar nu acuma€… Ştiu că este păcat, însă, nu am ce să fac… Nu ştiu ce să fac”.

A continuat apoi spunându-mi că se duce des la biserică, că are o relaţie apropiată cu preotul, că ştie că avortul este păcat, însă situaţia ei e complicată… Prietenul ei ar susţine-o din toate punctele de vedere, însă ei oricum îi este teamă şi nu vrea copilul.

Am vorbit apoi despre viaţă veşnică, despre Dumnezeu – autorul vieţii -, despre Hristos, şansa pentru mântuirea ei.

Părea uimită de ce auzea, însă gândurile ei fugeau din nou la situaţia cu care se confruntă. Am chemat-o să facă o ecografie în zilele următoare, pentru a vedea clar în ce stadiu este sarcină. La întrebarea mea despre ce hotărâre va luă, repetă întruna:”nu ştiu, nu stiu… nu stiu”.

Îmi spuneam că presiunea anturajului, ironiile prietenilor care o aşteptau, probabil o să o descumpănească, şi va alege să scape cât mai repede de copil. Dar, mai credeam cu tărie că Dumnezeu e mare, şi că poate să schimbe lucrurile. A revenit după câteva zile la ecografie, şi mi-a zis, zâmbind ”am hotărât împreună cu prietenul meu să ne ducem până la capăt, dacă tot am intrat în asta. Am hotărât să păstrăm copilul.”

Nu îmi venea să cred! Cât de măreţ lucrează Dumnezeu asupra fiilor oamenilor! Cum se ocupă cu atâta grijă de fiecare, cum vorbeşte cu gingăşie fiecărei inimi în parte.

Oare ce i-a spus Dumnezeu, în taină, inimii Flaviei de s-a răzgândit? Probabil nu voi ştii niciodată, şi nici nu este foarte important acest lucru. Ştiu doar că El, Cel mai Înţelept dintre consilieri, Maestrul minţii şi emoţiilor umane, s-a ocupat personal şi de ea, arătându-i valoarea, frumusestea, fragilitatea şi preţul vieţii.

Autor: Asociatia “ProVita”, România