Liviu și Amalia – Misionarii săptămânii

Membri ai Bisericii Creştine după Evanghelie nr. 4 din Iaşi, sunt misionari în jungla peruană din 2007. După câteva luni de pregătire specifică la sediul misiunii Segadores din Lima, şi-au stabilit locuinţa şi au început să lucreze în tribul Aşeninca.

Lucrările în care au fost implicaţi până acum au fost construirea casei de misiune şi predarea de cursuri la şcoala primară. În noiembrie 2008 s-au întors în ţară pentru o vacanţă de trei luni.

Întorşi în Peru, pentru anul acesta, au ca proiect construirea şcolii pentru adulţi, unde vor lucra ulterior ca profesori. Cu ajutorul Domnului, împreună cu echipa Segadores doresc să planteze o biserică în comunitatea aşeninca.

Luând din nou drumul junglei

Scumpii noştri,
Acum când citiţi aceste rânduri e foarte posibil că noi să ne aflăm deja pe drumul spre junglă şi ne prinde tare bine să ştim că mergem însoţiţi de mână bună a Tatălui nostru şi de rugăciunile voastre. Ne aşteaptă un drum lung şi nu foarte sigur.

Vă suntem recunoscători că ne sunteţi alături şi rămâneţi consecvenţi chiar şi atunci când răspunsul din partea noastră întârzie să apăra şi veştile nu ajung atât de repede de la noi la voi. Nu e că nu ne facem timp să va scriem sau că nu e importantă pentru noi comunicarea cu voi. Cauzele sunt de multe ori în afară controlului nostru şi depindem de vremi şi împrejurări, iar cele din ultima vreme nu ne-au fost tocmai prielnice şi în favoarea noastră.

Probleme de sănătate
După cum planificaserăm iniţial, ar fi trebuit deja să fi părăsit Limă de ceva timp. Însă inimă omului face planurile, dar hotărârea Domnului e cea care se împlineşte. Am fost reţinuţi la Limă şi prinşi în diverse alergături şi pregătiri şi pe lângă toate acestea, problemele de sănătate ale lui Mathias ne-au cam luat pe nepregătite şi ne-au cam pus pe gânduri.

De câteva săptămâni nu mai mănâncă cum trebuie, nici cât mânca înainte că bebeluş (ceea ce a dus la o scădere în greutate), apoi a făcut şi o infecţie în gât (cel mai probabil s-a molipsit de la Amalia care a fost gripata şi cu gâtul inflamat), suficient cât să nu mai mănânce aproape deloc. Toate acestea împletite cu ore de plâns şi de nesomn şi cu multe drumuri pe la diverşi doctori şi laboratoare medicale, făcându-i analize după analize, ne-au epuizat fizic şi sufleteşte şi au lovit în credinţa noastră. Amalia, că mamă, a fost mai afectată şi a suferit mai mult din pricină această. A trebuit să facem faţă diferitor presupuneri ale medicilor (atât pediatri cât şi specialişti gastroenterologi) care au lansat diferite ipoteze precum că ar fi o simplă răceală, sau o alergie şi până la probleme de digestie şi de intoleranţă la alimente. Numai că analizele făcute nu confirmau nici una din ipotezele lor şi Mathias tot nu mânca şi nu luă în greutate. Aşa se face că în perioadă această am neglijat oarecum comunicarea cu voi, deşi ne-am gândit permanent la voi şi la binecuvântarea pe care am primit-o să va avem alături. Ne-am rugat pentru voi şi suntem convinşi că şi voi aţi făcut-o pentru noi, pentru că am simţit-o.

Primind undă verde din partea pediatrului şi instrucţiuni privind o dietă strictă pe care trebuie să o respectăm că şi părinţi în alimentarea lui Mathias, plecăm spre junglă mult mai liniştiţi şi cu un plus de încredere, gata să facem faţă noii provocări, înfruntând totul între trei de această data. Mulţumim Domnului că presupusele probleme ale lui Mathias nu s-au confirmat şi deşi prea multe explicaţii pentru starea lui agitată şi lipsă poftei de mâncare nu s-au găsit şi nu ni s-au dat, încredinţăm toate aceste probleme în grijă Lui de Tată şi spunem şi noi că şi Ezra „intarit de mână Domnului Dumnezeului meu care era asupra mea, am strâns pe căpeteniile lui Israel că să plece cu mine”.

Timpul în Limă
Statul la Limă a fost o perioadă lungă şi oarecum neplăcută pentru Amalia, care s-a cam redus la îndatoririle de mamă şi soţie. Un timp împărţit între responsabilităţile de părinte şi cele de soţie cu nimic nou care să o scoată din rutină de zi cu zi. Aşa se explică de ce este ea atât de nerăbdătoare să ajungă în junglă, la locul de care este inimă ei legată, deoarece acolo sunt oamenii pe care ea îi iubeşte şi în mijlocul cărora se simte împlinită. Pentru mine care am mai călătorit perioadă această, timpul a trecut altfel şi nu am avut „ocazia” să gust din monotonia şi plictiseală vieţii din Limă. Însă oricum ar fi, perioadă această de stat în Limă nu a fost o opţiune.

Însă partea bună şi frumoasă a fost că am putut face lucruri care în junglă nu ar fi fost posibile (de exemplu: mersul la adunare, întâlniri cu prieteni apropiaţi şi multe alte lucruri care deşi păr mărunte, ne lipsesc în pierioada de locuire în junglă). Un lucru important ce ţine de aspectul slujirii e că la începutul acestui an ne-am putut întâlni cu majoritatea colegilor noştri de misiune şi timp de câteva zile am putut pune la punct anumite strategii de lucru pentru anul 2010 şi pentru viitor, în ideea de a ne îmbunătăţi formă de slujire în fiecare arie în parte în care suntem implicaţi, pentru a fi mai eficienţi şi pentru a ne atinge obiectivele propuse.

De asemeni, de şederea la Limă am profitat pentru a ne reînnoi din nou vizele, lucru pe care trebuie să îl facem de două ori în fiecare an. Mulţumim Domnului pentru că El ne da mereu banii necesari pentru această şi ne ajută să rezolvăm totul fără prea multe eforturi din partea noastră. Peru încă rămâne o ţara deschisă primirii misionarilor, ceea ce este un mare har pentru noi. Din acest motiv, demersurile necesare reînnoirii vizei nu sunt foarte costisitoare şi nu întâmpinăm dificultăţi sau piedici de orice natură.

Drumul spre junglă
După perioadă această mai lungă că niciodată de stat la Limă, ne pregătim de reîntoarcerea printre ai noştri. Rugaţi-va pentru această întreagă călătorie făcută atât cu maşină cât şi cu barcă, care va dură 2 zile şi care îşi are riscurile ei. În junglă ne aflăm încă în sezonul ploios şi deşi ploile s-au mai domolit puţin, sunt totuşi multe căderi de stânci şi alunecări de teren, motiv pentru care pericolul e ridicat şi probabilitatea să fii surprins de o astfel de cădere de stânci şi să rămâi blocat e extrem de crescută. Apelăm încă odată la susţinerea voastră pentru că avem nevoie de voi.

Deşi perioadă petrecută la Limă ar fi trebuit să însemne încărcarea bateriilor noastre şi aducerea unui nou plus de energie în viaţă şi viziunea noastră, lucrurile nu stau deloc aşa. Plecăm spre junglă cu inimă strânsă şi cu oarecare emoţie şi îngrijorare. Îngrijorare trăită că părinţi şi că slujitori. Ca părinţi – pentru că nu ştim cum se va adapta Mathias în junglă şi cum va reacţiona organismul lui noului climat şi noului mediu de viaţă şi că slujitori a€“ pentru că nu ştim cum vom găsi „terenul” la reîntoarcerea noastră printre ei. La bază acestei îngrijorări stă faptul că în Sân Fausto avem acum un nou şef. Sfârşitul anului 2009 a însemnat şi „alegerea” noului conducător cu întreagă lui „suita de oficialități”.

Această înseamnă că Asencio, şeful de până acum şi un bun colaborator de-al nostru, i-a lăsat locul unui tinerel, recent întors din armată, care a lipsit destul de mult dintre ai lui şi care nu ştie pulsul comunităţii. Nu ştim cum se face de a ajuns el şef şi cum de i-a convins pe ceilalţi să îl aleagă, însă cu siguranță „expresiile ideile” învăţate pe unde a fost și folosite acum în comunitate, au avut efect. Și noul „consiliu” format ca să-l ajute, este constituit tot din tineri. Mă gândesc la ceea ce zice Biblia prin gura Eclesiastului: „Vai de tine țară, al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață!”. Și mărturie ne stă și exemplul lui Roboam, care a lăsat sfatul bătrânilor și a ascultat de tineri. Urmarea? Pierzare. Mă întreb ce poate aduce bun această schimbare, si ce va insemna ea pentru lucrarea Lui, și pentru noi slujitorii Lui. Rugaţi-vă pentru acest aspect care e de căpătâi pentru bunul mers al lucrării din San Fausto.

Cu toate neplăcerile produse de aceste schimbări, totuşi vestea bună e că Rosalia s-a reîntors din nou în comunitate cu familia (un an de zile a stat în Bermudez) şi această înseamnă că Marc va putea reluă din nou traducerea materialelor cu lecţiile biblice, astfel încât învăţătura biblică pe care o va primi întreagă comunitate să fie atât în spaniolă cât şi în asheninka. Rosalia e cea care îl ajută pe Marc la traducere şi de ea depinde avansarea cu tradusul lecţiilor. Rugaţi-va şi pentru acest aspect, atât pentru Marc cât şi pentru Rosalia.

Aşteptăm să ajungem în comunitate şi să punem la punct planul de lucru pentru anul acesta, că şi echipă. Cum s-au petrecut schimbări majore atât în Sân fausto cât şi în familia noastră, trebuie să găsim formă cea mai eficientă de confruntare a noii realităţi. Contractul de colaborare pe 5 ani pe care Segadores că misiune l-a încheiat cu San Fausto a expirat în decembrie anul trecut. Vor fi necesare noi tratative şi probabil impuse noi condiţii în vederea prelungirii colaborării şi formei noastre de ajutor a comunităţii. Rugaţi-vă că lucrurile să le facem sub directă îndrumare a lui Dumnezeu şi „noua conducere” să fie la fel de deschisă şi cooperativă.

Mulţumim că va păsa de noi. Mulţumim că iubiţi misiunea şi va păsa de oamenii de la marginea pământului. Mulţumim că ingrosati rândurile celor care stau în spatele nostru şi care se roagă necurmat pt noi. Fiţi binecuvântaţi de Cel ce are toate binecuvântările cereşti şi pământeşti şi care le revarsă peste copiii Lui în funcţie de harul şi îndurarea Lui.

Vă salutăm ca familie cu multă căldură cu Filipeni 4:19 “€œȘi Dumnezeul nostru să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Să, în slavă, în Isus Hristos.”

Transmitem recunoștința noastră vouă, tuturor celor ce luptaţi împreună cu noi pentru înaintarea Împărăţiei. Ne-aţi susţinut spiritual, moral, financiar şi nu ne-aţi abandonat. Primiţi pe acesta cale sinceră noastră recunoştinţă, împreună cu toate urările de bine. Rămâneţi în grija Lui, continuându-vă alergarea voastră şi împlinind chemarea primită, pentru că la capăt ne aşteaptă marele premiu şi întâlnirea cu Domnul nostru!

Cu dragoste,
Liviu și Amalia Acatrinei

P.S. La vară plănuim să venim în ţara, dacă ne ajută Dumnezeu. Am găsit o bună ofertă la bilete pe internet, însă se pare că nu am primit şi acordul de sus pentru a le cumpără şi deocamdată această uşă pare închisă (am întâmpinat multe piedici când am vrut să le achiziţionam şi multe „piese” a acestui puzzle nu intrau la locul lor. Deşi am fi vrut să profităm de această ofertă convenabilă şi să cumpărăm bileţele înainte de plecarea noastră în junglă, nu am putut realiză acest lucru). Nu ştim dacă Dumnezeu are pregătit ceva mai bun pentru noi, însă ceea ce ştim cu certitudine e că celelalte bilete sunt extrem de scumpe şi nu le putem cumpără. Rugaţi-va şi pentru acest aspect, care deşi pare minor, pentru noi cântăreşte greu. Aşteptăm o soluţie din partea Celui pentru care şi ale cărui sunt toate lucrurile. Dacă e în planul Lui să ne vedem cu unii dintre dumneavoastră în această vară, cu siguranţă va găsi şi soluţia potrivită la momentul potrivit.

Misionari trimisi prin Agentia Kairos
www.agentiakairos.ro