La 25 decembrie 1989 se consuma cel mai mare proces din istoria contemporană a României, un proces ce s-a lăsat cu democraţie. Procesul lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. Inculpaţii se aflau în acel moment, asa cum declara judecătorul acestui proces, în faţa unui tribunal al poporului ce judeca după o nouă lege adopată de către Consiliul Frontului Salvarii Naţionale.
După un proces nedrept, după parerea răposatului, după o sentinţă tranşantă, aceştia au fost conduşi împreună spre moarte. La scurt timp dupa execuţie, pe postul naţional de televiziune s-a citit un comunicat în care se arătau capetele de acuzare printre care se numărau genocidul săvârşit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, explozii în oraş, incercarea de a fugi din ţară etc.
Un mănunchi de dantologi, eminenţi juristi şi istorici din Italia, Germania şi Franţa – au redeschis, într-un cadru solemn în aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei „Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valvă în epocă, şi care, după veacuri, încă crează stupoare.
Două mii de persoane s-au adunat în acel an pentru a asculta cuvântul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de două ori condamnat la moarte cel mai de seamă poet al Italiei.
Apărarea afirma atunci că n-au recunoscut în omul cu chipul supt şi mersul gârbovit, din mulţimea anonimă a proscrişilor, pe Surghionitul fără vină, purtător de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gândirea sa şi visul său.
L-au condamnat ca rebel; şi era un profet.
L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.
Asupra capului său în locul securii infame, a coborat în lumina timpurilor o coroană de glorie.
L-au achitat post-mortem în 1966 pe motiv ca geniul nu trăieşte numai în epoca sa, ci anticipează viitorul.
Un alt proces celebru, foarte întipărit în constiinta unora, este procesul căpitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de trădare în favoarea Germaniei. Un proces ce a stârnit puternice controverse din secolul al 19-lea până în secolul 20 şi a avut un mare ecou, nu numai în Franţa ci şi în Europa. Acest proces a făcut să curgă râuri de cerneală, iar lucrurile au fost lămurite după foarte mult timp, când au fost publicate nişte scrieri personale.
Însă mai mult decât toate aceste procese care au stârnit curiozitatea, care au fascinat şi fascinează minţi luminate şi mai puţin luminate, există un proces, un proces care nu numai că a fost atât de dezbătut acum 2000 de ani dar şi astăzi se topesc vieţi încercând să stoarcă câte ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces care, prin sentinţa şi executarea acesteia s-a lasat cu împărţirea vremii în jumătate, înainte şi după, procesul în care Dumnezeu a fost judecat de om.
I- Injustiţia acestui proces este unică în istorie.
1) Pentru că cei ce judecau trebuiau să fie judecaţi.
Cel care avea să judece naţiunile stă să fie judecat de alţii. Cel care este numit viaţa, aşteaptă sentinţa la moarte. Cel ce este numit Cuvântul tace. Israeliţii din primul secol se călăuzeau după litera Legii, după Cuvântul scris, după pagina Scripturii şi aveau proceduri stricte pentru judecată. Mişna inregistreaza câteva din tradiţiile orale ale evreilor, transmise din generaţie în generaţie, diferitele legi ale Sanhedrinului, ale nucleului de preoti, farisei, saduchei, scribi. În cazurile capitale sunt stipulate câte ceva:
*Nici un proces nu trebuia făcut noaptea. Şi totusi, Isus a fost luat la Ana, apoi Caiafa, apoi înaintea Sanhedrinului noaptea.
*Nici nu proces nu trebuia să aibă loc în ajunul Sabatului sau în timpul sărbătorilor. A avut acest proces în ajunul sabatului sau în ajunul unei sărbatori mari…? Da, sigur ca da. A fost înfaptuit cu o noapte înainte de Sărbatoarea Paştelui călcand tocmai regula lor.
*Toate procesele trebuiau să fie publice. Erau interzise cele făcute în ascuns. Isus a fost dus înaintea Sanhedrinului noaptea pentru interogatoriu şi a fost declarat vinovat.Numai sentinţa oficială a fost dată ziua.
* Toate procesele trebuiau să fie ţinute în Sala de judecată din zona templului. Isus a fost dus la Ana apoi la Caiafa.
*Cazurile capitale trebuiau decretate de cel putin 23 de judecători. Nu ştim câţi au fost.
* O personă acuzată, inculpatul nu putea să depună marturie împotriva lui însuşi. Sanhedrinul l-a condamnat pe Isus după mărturia Sa, fără martori..”Că s-a facut pe sine Dumnezeu, şi că îi oprea să plătească bir Cezarului.”
*Cineva trebuia să vorbească din partea acuzatului. Chiar şi Ceausescu a avut avocat. Nimeni nu a vorbit în apărarea Domnului Isus şi când a început să spuna...Eu am vb lumii pe faţă..a fost lovit peste faţă. Aşa răspunzi tu marelui preot..?
S-a retras în imperiul acesta al tăcerii, în imparatia fără grai. Tăcea…insa suflarea Lui condamna pe aceştia. Tăcerea e cel mai bun răspuns pe care L-a putut da.
*Acuzarea cuiva trebuia făcută pe mărturia a doi sau trei martori, care să nu se contrazică. Au fost martori nişte oameni de nimic, care au vorbit anapoda. Pedeapsa pentru mărturie falsă era moartea.
*Acuzarea trebuia să cerceteze în amănunt fiecare detaliu. Ei insă vorbesc nu pentru a scoate adevarul, ci pentru a-l condamna.
*Trebuia să fie o ordine, să ia cuvântul cei care acuzau, apoi argumente, apărarea etc. Aici are loc o harababură procedurală.
*Judecătorii discutau cu privire la achitarea condamnatului nu cu privire la acuzarea sa. Toţi l-au vrut condamnat.
* Marele preot nu punea întrebări. Însă Ana, cât şi Caiafa, într-un mod direct au pus întrebări pentru a-L incrimina.
* Votul pentru condamnare într-un caz capital tebuia făcut individual, de la cel mai mic până la cel mai mare, pentru a nu fi influenţaţi. Aici au votat simultan, pe faţă, părtinitor, dezordonat. Din acuzatori, din judecatori trebuiau să fie judecaţi chiar de legea lor.
Însa El tacea…Nici un cuvânt nu s-a scurs din gura Sa. Pilat s-a mirat… Parcă îi auzi…
De ce taci….? N-auzi ce zic…n-auzi ce fac..nu vezi care-i treaba. -Păi cum să nu aud. Eu care am creat urechea…cum să nu aud….Eu ar trebui să te întreb pe tine.. Pilate…cum e viaţa ta?…de ce îţi place mai mult să fii aplaudat?…n-auzi ce îţi spune inima Pilat?…n-auzi că inima îţi spune…conştiinţa îţi spune…..totul îţi spune …ca Eu sunt ceea ce pretind că sunt, un Împărat. De ce mai întrebi,…când ştii..
Injustiţia acestui proces este unică în istorie…
2)Pentru că cei ce trebuiau să apere drepturile omului erau inumani.
Talmudul stipulează….Sanhedrinul este pentru a salva viaţa nu pentru a distruge viaţa”
Însă Domnul a fost zdrobit. L-au luat din grădină ca pe un criminal odios de rând. Nu era deajuns că toţi L-au părasit. Au venit dupa El cu săbii şi ciomegi, cu bâte şi L-au târât ca pe o cârpă. L-au legat şi în ura lor, funia zdrobea mâinile trudite de tâmplar.Nici nu le păsa că şi El era om ca ei. Nu, L-au legat şi apoi veneau pe rând şi-L scuipau.
Ai fost vreodată scuipat în faţă de cineva. Umilirea…josnicia care poate fi in momentul acela… Dar să vină mulţi şi fără nici o jenă să scuipe pe chipul după care au fost creaţi…
Ai luat vreodată bătaie deşi nu ai facut nimic rău..? Cum te-ai simţit…? Să-ţi dea unii palme fără să meriti, fără să fii vinovat. Să fii legat la ochi, să nu le pese că eşti om. Să fii luat la mişto de nişte ticăloşi. Hristoase, prooroceşte, cine te-a lovit?
Să te bată cu nuiele, să ia biciul greu, în mai multe corzi, bine înmănunchiate, legate la capăt cu bucăţele de oase ori metal pentru a fi mai eficient. Să dea şi să tragă aşa încât bucăţele de carne să se desprindă. Teribil! Terminat, istovit…. Domnul Isus era dat din mână-n mână de la unii la alţii. Aprozii l-au primit în palme. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbracat în batjocura. Să-ţi pună o cunună de spini pe cap, o trestie în mână, să ia trestia din mâna ta şi să-ţi dea cu ea în cap zicând plecăciune împăratul iudeilor.
Rău şi ură, daca nu sunt, nu este istorie afirma poetul nostru Eminescu. Si s-a făcut istorie…prin răutatea şi ura lor dusă până la extrem. MacArthur preciza si el că au ajuns la un soi de demenţă, care i-au făcut să-şi piardă orice raţiune, milă şi sentiment omenesc.
Perla justiţiei este gasită in inima milei! Mila te umanizează. Dar ei nu au arătat nici un pic de mila.
3) Pentru că cei care învinovăţeau pe un nevinovat erau vinovaţi.
Pilat nu şi-a început bine guvernarea în Israel. În prima sa vizită în Ierusalim el a venit cu toţi soldaţii, cu stindardele şi steagurile, cu mare pompă. În vârful stindardelor romane se afla o imagine sculptată a imparatului. Împaratul este zeul, deci în realitate zeul lor era pe stindarde lor. O ofensă pentru evrei şi el nu le-a înlăturat. Ce credeţi că s-a întamplat? Unii mai curajosi s-au dus să-l implore să le dea jos, dar nimic. Când a plecat de la Ierusalim la Cezareea, căci acolo era fortăreaţa şi garnizoana principală o mulţime de evrei l-au urmat. S-a infuriat. Soldaţii i-au înconjurat şi le-a spus că dacă nu încetează îi va ucide pe toţi dar ei şi-au dezgolit grumazul şi au spus. Dă-i înainte..omoară-ne pe toţi. Lucrul acesta l-a dezorietat. Nu putea începe stăpânirea sa printr-un masacru şi a înlăturat stindardele de pe statuete.Şi-a inceput domnia prin înfrângere.
Cu altă ocazie a luat bani din tezaurul templului pentru a construi apeducte. A urmat o revoltă. Soldaţii săi au intrat în mulţime îmbrăcaţi ca populaţia şi au omorât în bătaie mulţi oameni şi astfel revolta s-a spart. Altă greşeală.
Un al treilea incident. Şi-a făcut o locuinţă în Ierusalim, însă pe pereţi a atârnat nişte scuturi cu numele împaratului Tiberius. Evreii s-au plâns, au trimis vorba la împărat căci aveau acest drept prin pax romana. Tiberius a zis să dea jos scuturile. Din nou bătut. Pilat era la mâna evreilor. Putea să-şi piarda slujba oricând.
Ce s-a petrecut acolo, la proces se numeste şantaj, şmecherie, tertip. În clipa în care preoţtii, toţi au venit înaintea lui, Pilat era la mâna lor, era al lor. Decizia pentru el era, Isus sau slujba, Isus sau cariera, Isus sau pâinea lui.
Pilat întreaba Ce ai facut?Judecătorul nu avea nici un drept să pună această întrebare. Era ilegal. Isus nici nu răspunde. De ce..? Pentru că este ilegală…A reacţionat aşa şi la întrebările lui Ana şi Caiafa. Din start s-au învinovăţit.
Soţia îl avetizează…Am visat Pilate..am visat…Săa n-ai de-aface cu acel neprihănit, acel nevinovat. Pilat mai ştia că în dimineaţa când Iulius Cezar a murit, soţia sa visase acest lucru. Daca Pilat credea în vise şi semne, prevestiri ca mai toţi romanii, amintirea acelui vis trebuia să fie considerat de el ca şi un mesaj divin, şi să-l facă să creada că ceea ce bănuise despre Isus era adevarat. Şi totusi, la întrebarea milenara….Isus sau poziţia a răspuns că mai degrabă merge poziţia.
Mulţimea cerea să fie omorât. Pilat întreabă de ce să fie omorat, ce rău a făcut? Însă ei nu pot răspunde….
El era de la Dumnezeu, – ei au tras concluzia că era de la satan. Prietenul păcătoşilor era încătuşat de ura păcătoşilor. Judecătorul tuturor oamenilor de pe pământ era dat în judecată în mâna unui fiu căzut al lui Adam. Domnul gloriei era trătat ca un criminal odios. Cel sfânt era condamnat ca un blasfemiator. Nişte mincinosi depuseseră mărturie falsă împotriva Adevărului. Şi cel ce era învierea şi viaţa era ucis de mâinile unor oameni.
Era nevinovat…soţia sa, toţi stiau, el ştia…însă se spală pe mâini…Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră! Oare aşa să fie. Să ai puterea şi să nu faci nimic. Să lupţi împotriva conştiinţei tale. Eşti oare nevinovat când procedezi astfel?!
In Ev.dupa Ioan ni se spune că n-au intrat în odaia de judecată, ca sa nu se spurce şi să poată mânca Paştele. Erau ipocriti! Atât de vinovaţi. Nu erau gata să intre în odaia de judecată ca să nu se pângăreasca, totuşi în acelasi timp, erau gata să-L execute pe Mesia.
Iuda vânzătorul a recunoscut. Am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat. Pilat n-a găsit vreo vină în El. Nici Irod.. nu i-a gasit nici o vină, căci L-a trimis înapoi…
„El n-a făcut pacat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” 1 Petru 2:22
II- Inculpatul acestui proces este unic în istorie.
1) Întrucât este Împăratul Iudeilor.
L-au dat in mâinile lui Pilat pentru că ar fi un anarhist, că se împotriveste Cezarului şi că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu. Ar fi dorit evreii să fie cu toţii zeloţi, să-i ia în şuturi până-n inima Romei, dar privilegiile??? Privilegiile.. S-au coborât la cele mai josnice afirmaţii care se puteau face….
N-avem alt împărat decât pe Cezarul, spun ei. Dar unde e Iehova? De când… alt împărat? Unde e Dumnezeul vostru…? Cand au zis că e alt împarat cu alte cuvinte au zis, Dumnezeul acela pentru noi nu există. Dumnezeul acela nu ne interesează. Noi nu avem decât pe Cezarul ca Împărat, Îl dispreţuiau pe Isus care era Împaratul pentru că ei de fapt aveau alt împarat şi erau din altă împărăţie.
Erau niste morminte văruite, albi şi frumoşi pe dinafară, văruiţi ca pomii primăvara dar fără viaţă, fiindca nu erau în Dumnezeu. Pavel îi scrie lui Timotei, „te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţa tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos,care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul Împăraţilor şi Domnul domnilor”. 1 Timotei 6:13-15 Ce mărturisire frumoasă a făcut Isus înaintea lui Pilat din Pont? Marturisirea că El este Împăratul, că El este Domnul.
Oamenii vroiau să-L pună împărat, căci ştiau că e ceva în El, ii invata cu autoritate, avea autoritate. Oamenii aşteptau un rege cu o cunună pe cap. Ce a încoronat însă capul Său a fost un mănunchi de spini care apăsau greu. Oamenii aşteptau un rege care să domnească de pe un tron sclipitor, impunător. Tronul Său, care l-a ridicat peste supusii Săi a fost o cruce pe care a fost zdrobit. Oamenii au alte idealuri despre cum ar trebui să fie un împărat. Împăraţii de obicei conduc de pe tron. El s-a coborat de pe tron, a renunţat la glorie. Impăraţii conduc prin mână tare. El a condus prin slăbiciune. Împaraţii nu ies la luptă, trimit generali. El a intrat în mijlocul luptei. Aparent a fost înfrânt, dar El a înfrânt puterea celui rău, a intrat în batalie cu Satan şi l-a înfrânt.
Un inculpat unic in istorie…
2) Întrucât este Omul Desăvârşit.
Ioan 19:5 „Iată omul!” le-a zis Pilat
Iată omul, omul care e ameninţare pentru imperiu, omul care ameninţa măreţul Imperiu Roman. Iată omul, care nu e prieten cu cezarul. Iată omul care aruncă sămânţa dezbinării în ţară. Şi totuşi în omul acesta nu găsesc nici o vină.
Îi cercetaseră viaţa şi n-au găsit nimic, nu aveau nici o acuzaţie. Singura acuzaţie era blasfemia dar romanii nu executau pe cineva pe motiv că susţinea că e Dumnezeu- nu apare nici în dreptul roman.
A fost ispitit ca şi noi dar fără păcat. Evrei 4:15 Isus n-a păcătuit niciodată. Şi când a murit n-a murit pentru propriul pacat, ci pentru al nostru.
El este Fiul Omului arătându-ne cum ar trebui să fie omul. Omul ar fi trebuit să fie ca El. El a venit în lumea noastră ca om pentru a ne arăta cum ar trebui să fie acesta. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume. Ioan 18:37
Nici un om nu poate spune că el pentru asta s-a născut şi a venit în lume, pentru că a vrut asta. Domnul Isus însă Şi-a ales momentul…Şi-a ales părintii. Nimeni nu se naşte…că vrea. Te naşti că alţii au vrut! Isus s-a născut pentru că a vrut să se nască, să fie om. Cu un scop a a venit. El s-a facut părtaş cărnii şi sângelui, a fost deopotriva părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul. Evrei 2:14
Caci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. 1 Cor. 15:21
Inculpatul acestui proces este unic în istorie…
3) Întrucât este Fiul lui Dumnezeu.
Iudeii i-au raspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Ioan 19:7
Pentru evrei era pedeapsa cu moartea căci hulise. S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Ioan 1:48, 49
„Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că Sunt?” Matei 16:15,16 Poate e cea mai măreaţă întrebare pusa vreodată. Cine este Isus? Unii zic… un profet, Ioan Botezătorul, vreun rabin, guru, reformator, revoluţionar. Noi spunem că e Împaratul iudeilor, un Împărat pe care nu l-au recunoscut. Simon Petru l-a recunoscut. Drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”
Cunosc omul, spunea Napoleon în exil pe insula Sf. Elena unui general de-al său. Cunosc omul, şi îţi spun că Isus nu a fost doar un om! Şi încearcă de aici o întreagă pledoarie că Isus nu a fost doar un om. La care se întoarce cu faţa către generalul său şi-i spune: Dacă nu înţelegi că Isus Hristos a fost Dumnezeu, am greşit numindu-te general.
Eu şi Tatăl una Suntem.” Ioan 10:30 Tatăl este în Mine şi Eu Sunt în Tatăl.” Ioan 10:38
Chiar şi mărturia acestui process…este pentru ca noi să înţelegem că El este Fiul lui Dumnezeu. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Ioan 20:31
III- Impactul acestui proces merge dincolo de istorie.
1) Chiar si pentru acuzatori.
Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multa zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” Matei 27:24, 25
Si a fost, nu este asa? Efectele se văd până dincolo de istorie. Privim astăzi în istoria acestui popor şi nu putem decât să-i compătimim. Germania nazistă, nu cu foarte mulţi ani în urmă, împreună cu colaboratorii ei, în timpul celui de-al doilea război mondial au nimicit o mare parte a populatiei evreieşti europene.
Acuzatorii Săi vor vedea consecintele eterne ale faptelor lor pentru că faptele lor merg până după istorie, în vesnicie, până după clipa aceea când ochii celor ce L-au străpuns îl vor vedea pe norii cerului. Merge până după istorie, când cei care nu sunt pentru Isus şi sunt împotriva Lui, vor moşteni moartea.
2) Chiar si pentru Acuzat.
Da, pentru acuzat, căci procesul L-a dus la cruce, crucea L-a dus la moarte si apoi viata s-a înfiripat…iar El..El a fost nespus de înălţat şi glorificat.
La cruce Şi-a dat viaţa pentru noi. Nimeni nu i-a luat viaţa. El Şi-a dat-o! A murit în cel mai ruşinos mod în care cineva putea să moară. Să fii pus în categoria acelor criminali de cea mai joasa speţă. Cea mai mare insultă pe care un roman putea să i-o aducă altuia era să-l numească „purtător de cruce”…
O experienta agonizantă. Carnea zdrelită şi rănile infectate, muşchii întinşi şi ţesutul tumefiat, poziţia nefirească a corpului, căldura soarelui şi frigul nopţii, înţepăturile insectelor şi atacurile animalelor sălbatice se îmbinau şi conturau scena înfiorătoare. Şi toate acestea El le-a suferit de bună voie.
Crucea este puterea Domnului Isus pentru mantuirea fiecaruia care crede.. Domnul Isus a înfruntat Moartea în toată complexitatea şi hidosenia ei. Biruinta Lui de la cruce ne-a adus nouă Viaţa.
„Si pe muntele acesta, ….nimiceşte moartea pe vecie” Isaia 25:7, 8. Acolo, la cruce, la crucea lui Isus.
Crucea este sănătate, crucea este viaţă, crucea este protecţie, crucea este dulceaţă cerească, crucea este putere, crucea este bucurie, crucea este sfinţenie. Nu este sănătate pentru suflet, nici speranţă pentru viaţa veşnica decât în cruce.
„Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul moarte? Boldul morţii este păcatul… Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!”1 Corinteni 15:54-55.
„Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiasca în El şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui”Coloseni 1:19, 20.
Neascultarea lui Adam în gradina Edenului a adus oamenilor Moartea si a facut necesară jertfirea lui Cristos în locul nostru pentru a ne împaca cu Tatal si pentru a ne aduce Viaţă.
Nici o floare nu poate înflori în Paradis dacă nu e mutată din Ghetsimani. Nimeni nu poate gusta din fructele pomului vieţii dacă mai întâi nu a gustat din fructele pomului Calvarului. Cununa este după cruce.
Iar această cunună este…
3) Chiar şi pentru tine.
Impactul acestui proces are un impact care merge dincolo de istorie chiar şi pentru tine. Chiar dacă ai făcut parte din tagma acuzatorilor, chiar dacă n-ai fost de partea lui Isus, prin cruce ai viaţă….
Eminescu spunea „Toţi se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte…” Aici e diferit însă. Dacă mori împreuna cu Hristos în moartea Lui, te naşti pentru veşnicie în Împărăţia lui Dumnezeu.
Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31
Mai există azi iertare pentru tot ce ai facut. Puterea crucii încă poate să te schimbe, să schimbe cursul istoriei vieţii tale. Iar dacă eşti crestin, nu poţi să spui că totul e gata. Nu, nu poţi sa înfăşori schiţa, să o pui pe un raft şi să spui Slava Domnului, existenţa mea pământească este tot ceea ce Dumnezeu a dorit să fie! Ultimul perete a fost înălţat, cupola finală e gata, acoperişul este fără nici un defect. Este o locuinţă ce poate fi considerată perfectă! Nu...istoria încă se scrie….
Hristos a înviat din morţi,
Cu Moartea pe Moarte călcând.
Şi celor din morminte.
Viata daruindu-le.”
Cel mai de pret lucru este să te dăruieşti lui Isus; vei fi un naufragin care v-a purta în pieptul său un dor nestins; vei tinde mereu să mergi acasă; cetatenia ta va fi una dumnezeiască. Împăratul Însuşi îţi va dărui o cunună, singura Lui dorinţă fiind aceea de a te dărui Lui în întregime. Trecutul tău va fi atât de clar. Te vei uita in el, îl vei citi şi vei înţelege totul, că totul a fost pregatit de dinainte, pentru ca tu să crezi şi crezând să ai viaţă veşnică.
Poţi să faci istorie… Numele tau poate să fie trecut în cartea de istorie…a lui Hristos.
Tu trebuia să fii judecat, tu trebuia să fii condamnat, tu trebuia să iei pedeapsa pentru păcatele tale, dar…în locul tău a fost El judecat! În locul tău…
Hristos a schimbat istoria si doreşte în această clipă să schimbe şi istoria vieţii tale. Lasă-L s-o facă!
www.mariuszarnescu.wordpress.com
