Dupa o pregatire teoretica serioasa in Lima, patru elevi impreuna cu sotul meu au plecat spre jungla pe data de 13 februarie. Cu ajutorul Domnului si cu rugaciunile dumneavoastra au ajuns cu bine in Piceanaki in dimineata zilei de 14 februarie.
Tot in aceeasi zi au gasit o camioneta si au pornit calatoria spre jungla in comunitatea Aoti. Prima experienta a elevilor nostri a fost sa treaca acel munte inalt de 5.000 m care a facut sa le fie rau, dar au trecut cu bine, s-au aratat curajosi si nu s-au dat batuti. Dupa aceea, calatoria a continuat cu camioneta si trecerea raului Perene cu bacul, drumul trecand prin muntii junglei, cu greutate, din cauza ploilor torentiale.
Dupa o lunga calatorie au ajuns cu bine in Aoti. Au ajuns duminica dimineata si dupa ce au lasat bagajele, au mers la biserica. Aici le-au prezentat fratilor din biserica echipa misionara: doi elevi din Panama, unul din Ecuador si un peruan. Au fost prezentati de asemenea si autoritatilor din Aoti. Dupa aceea s-au intors acasa, au facut curatenie, au pregatit pranzul si au aranjat bagajele.
A doua zi de dimineata au plecat la treaba. Au mers sa taie iarba in comunitatea Aoti care, din cauza ploilor, crescuse destul de mare. Au folosit maceta pe care, spre surprinderea sotului meu doar peruanul nu stia sa o foloseasca, ceilalti trei stiau. Asa ca au lucrat cu spor toata ziua la taiatul ierbii.
Marti au ajutat un frate din trib sa schimbe acoperişul de la casa. Stuful din care sunt facute acoperisurile putrezise si ploua in casa. Asa ca l-au ajutat pe fratele sa schimbe acoperisul.
Miercuri a inceput sa ploua si nu au mai lucrat nimic de dimineata, dar mai tarziu au plecat in Pampa Mercado. Au plecat pe jos, a trebuit sa urce pe munte cu bagajele in spate. La un moment dat nu mai puteau, erau foarte obositi. Le-au trebuit trei ore ca sa ajunga in Pampa Mercado. Au ajuns cu bine, dar franti de oboseala. Au facut cunostinta cu oamenii din trib si dupa acea au aranjat bagajele si s-au acomodat ca sa doarma. Intre cei patru elevi era si o sora. Ea a mers cu femeile din trib si fratii nostri au mers cu barbatii din trib.
In urmatoarea zi, barbatii au plecat la ceacra (la gradina) sa planteze banani, trestie de zahar si yuca.
Sora noastra a ramas cu femeile. A mers impreuna cu femeile sa scoata yuca. Ele i-au umplut cosul si i l-au pus pe cap. Abia a ajuns la trib cu cosul plin de yuca. In schimb femeile native obisnuite cu greutate, mergeau fericite cu cosul pe cap. Cand au ajuns acasa au invatat-o sa faca masato.
Dupa aceea a trebuit sa gateasca cu lemne si trebuia sa puna oala direct pe lemne sa gateasca. Ii era frica sa nu se arda lemnele si sa cada oala sau sa nu faca ceva ce nu se face in acest trib.
Din ceea ce a povestit a avut experiente noi si a invatat multe lucruri.
Baietii, de parte lor, au muncit din greu prin ploaie si noroi. Au fost in padure sa taie lemne, sa poata construi o casa. Au invatat si cum sa pregateasca scoarta de copac si ce fel de copac, ca sa lege lemnele pentru construirea casei. Inca nu folosesc cuiele. Toata casa se leaga cu scoarta de copac, ceva de genul teiului. Au invatat multe lucruri si au realizat multe lucrari necesare in aceasta comunitate.
Doi dintre elevi s-au speriat si dupa cateva zile vroiau sa se intoarca la Lima. Dar dupa aceea s-au mai obisnuit si nu a mai fost chiar asa de greu pentru ei, chiar le-a placut.
Au avut oportunitatea de a proba mai multe insecte. Tanarul peruan povestea ca intr-o zi nu aveau ce sa manance si au plecat in padure sa caute ceva de mancare si au gasit viermi. Seamana cu cei pe care-i gasim noi primavara in gradina cand aram pamantul pentru semanat. Au adunat destui si au venit cu ei in trib. Aici i-au prajit bine si i-au pus pe masa.
Toti au privit lung si nu le venea sa manance, dar cand au vazut pe sotul meu, Raul cum mananca cu pofta, au inceput si ei sa manance. Tanarul peruan inca nu avea curajul sa manance, dar cand a vazut ca se termina a luat si el sa manance si si-a dat seama ca nu sunt asa de rai.
Au invatat multe lucruri si au avut multe experiente noi pentru ei. La intoarcere au avut un timp in care fiecare a depus marturie din experientele pe care le-a avut.
Au stat doua saptamani in jungla şi s-au intors in Lima sambata dimineata pe 27 februarie. In aceasta zi au depus marturie in centrul de misiune. Am mers si eu impreuna cu copiii. Acolo ne-am intalnit cu sotul meu Raul dupa doua saptamani. Tot acolo am avut prilejul sa pot asculta marturiile elevilor. A fost un timp binecuvantat sa pot asculta experientele acestor elevi.
Multumesc tuturor acelora care s-au rugat pentru noi. Domnul mi-a dat har sa pot avea grija de copilasi si de treburile casei. Au fost zile cand credeam ca nu mai pot, dar cu ajutorul Domnului am trecut cu bine.
Raul mai are si alte calatorii de facut cu privire la baza de misiune din Atalaya, poate in luna martie sau aprilie. Sa va rugati ca Domnul sa-l calauzeasca in tot acest timp.
Multumim pentru ajutorul pe care ni-l dati atat in rugaciune, financiar si pentru dragostea pe care ne-o purtati. Suntem impreuna lucratori in slujba Lui.
Cu multa dragoste, Raul, Aura, Briana si Filip Tello / auratrascuperu@yahoo.com
Pentru ŞtiriCreştie.ro, revista InfoMisionarul.
