„Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi”. Efeseni 5:15
Ce este rinita alergică?
Rinita alergică este o inflamaţie a mucoasei nazale (o reacţie imunologică specifică), atunci când aceasta este expusă la anumite particule atmosferice numite pneumalergeni şi care se manifestă prin: rinoree, obstrucţie nazală, strănut, prurit hiposmie cu evoluţie recurenţială. Diagnosticul pozitiv de rinită alergică este pus în primii 10-30 ani de viaţă, însă la copiii proveniţi din părinţi alergici, debutul bolii este mult mai precoce: 90% dintre bolile alergice ORL se manifestă ca o formă a rinitei alergice. Incidenţa bolii în Europa este de 10-15% şi de 15-20% în SUA. Factorii etiopatogenici de bază sunt: predispoziţia genetică familială şi factorii de mediu declanşanţi specifici (alergenii). Cei mai frecvenţi alergenii inhalatori sunt: praful de casă (acarienii), polenurile (din graminee, iarbă, copaci), produse de descuamare de provenienţă animală (pene, peri, scuame de piele), mucegaiuri şi spori etc.
Ce sunt acarienii din praful de casă?
Acarienii au dimensiuni prea mici pentru a putea fi văzuţi cu ochiul liber. Ei agreează condiţiile de căldură şi umiditate şi pot fi găsiţi în număr mare în saltele, aşternuturi, perne, tapiserii moi, covoare şi jucării pluşate. Acarienii din praf au devenit mai răspândiţi în ultimul timp, datorită geamurilor duble, izolaţia pereţilor şi mansardelor, precum şi alte măsuri de economisire a energiei care reduc ventilaţia în interiorul locuinţelor şi favorizează producerea condiţiilor de căldură şi umiditate necesare acarienilor.
Nu acarienii în sine acţionează ca alergeni şi provoacă alergiile, ci fecalele lor, sub formă de particule. Aceste particule sunt atât de mici, încât pot rămâne suspendate în aer perioade lungi de timp şi astfel pot fi inhalate în plămâni, unde pot cauza simptomele astmului şi febrei fânului.
De exemplu, polenurile transportate aerian sunt foarte uşoare şi pot pluti în aer perioade lungi de timp. Când aceste particule ajung la ochi, în nasul sau plămânii unei persoane sensibilizate, ele cauzează o reacţie alergică cunoscută sub numele de Febra Fânului.
Diferite plante produc polen în diferite perioade ale anului şi, prin utilizarea unui calendar al polenului, este posibilă depistarea plantei responsabile pentru simptomele alergice ale unei anumite persoane. Cel mai răspândit “vinovat” în acest sens este polenul de iarbă care este prezent de la sfârşitul lunii aprilie, până la începutul lui septembrie.
Unele alergii pot fi cauzate de animale?
Majoritatea animalelor cu blană pot cauza alergii din cauza alergenilor conţinuţi în scuamele de piele, părul, urina şi saliva lor. Aceşti alergeni pot fi răspândiţi peste tot într-o locuinţă, transportaţi nu doar de animale, dar şi de încălţămintea şi hainele noastre.
După perioada şi durata în cursul anului a manifestărilor clinice se disting două entităţi: rinita alergică sezonieră periodică (febra de fân sau polinoza) şi rinita alergică perenă, aperiodică.
Rinosinuzita alergică face parte din acelaşi cadru nosologic şi indică natura alergică a mucoasei nazale şi sinuzale.
Manifestările clinice sunt dominate de rinoreea apoasă, senzaţie de obstrucţie nazală, prurit nazal, strănuturi în salve asociate cu manifestări oculare (lăcrimare, prurit palpebral, eritem conjunctival). Frecvent diminuează simţul olfactiv chiar gustativ şi se pot asocia simptome otice (durere, prurit, hipoacuzie).
Ce este rinita alergică sezonieră (polinoza)?
Rinita alergică sezonieră (coriza sezonieră, febra de fân) apare într-o anumită perioadă a anului, legată de ciclul biologic al alergenului. Rinita alergică la polen de graminee este forma cea mai frecventă de rinită alergică sezonieră întâlnită în ţara noastră.
Manifestările caracteristice debutează la sfârşitul lunii mai, ating maximul în luna iunie, cedează de regulă în iulie. Perioada mai precoce sau mai tardivă a polenizării depinde de condiţiile meteo şi geografice. Ploaia reduce concentraţia granulelor de polen din atmosferă. Vântul, în funcţie de direcţia sa, le concentrează sau le dispersează. Dacă ne referim la rinita alergică perenă, ea este prezentă tot timpul anului. Este declanşată mai ales de pneumalergenii din habitatul bolnavului şi, în principal, de acarieni (D. Pteronyssinus, D. Farinae) din praful de casă. Sensibilizarea poate fi determinată şi de mucegaiuri, pene, peri de animale etc. sau de alergeni din mediul profesional. Poate prezenta agravări sezoniere (la persoanele cu sensibilizări multiple).
Care sunt persoanele predispuse la rinita alergică?
Bolnavii cu rinită alergică sunt persoane atopice care produc cantităţi excesive de anticorpi alergici (lg E) atunci când intră în contact cu substanţe din mediul înconjurător care acţionează ca alergeni. Deşi atopia este moştenită, factorii mediului înconjurător joacă şi ei un rol în dezvoltarea afecţiunilor alergice.
Numărul infecţiilor virale suferite devreme în copilărie pot avea şi ele un efect – aceste infecţii se pare că au un efect protector împotriva dezvoltării alergiilor.
Nivelurile ridicate de expunere la fumul de tutun în timpul sarcinii şi la începutul vieţii unui individ măresc riscul acestuia de a deveni atopic. Astfel, un copil al unor părinţi atopici, fumători, cu animale de casă, a cărui naştere conicide cu sezonul polenului, care-şi petrece primele luni de viaţă într-o casă bine izolată, cu geamuri duble şi a cărui dietă în perioada timpurie a vieţii conţine niveluri ridicate de alimente alergene, prezintă un risc mai mare de a dezvolta alergii.
Diagnosticul pozitiv al rinitei alergice se efectuează prin anamneză alergologică, examen ORL, explorarea alergologică şi complementară (de laborator).
Care ar fi terapia alergiei nazale sau nazo-sinusale?
Aceasta reprezintă o problemă deosebit de complexă, ţinând cont de necesitatea unui tratament general şi local aplicat diferenţiat de la un caz la altul. Conduita terapeutică generală în rinita alergică vizează 3 etape:
- evitarea factorilor etiologici;
- tratamentul farmacologic ;
- imunoterapia specifică.
Când condiţiile permit, este de preferat a se efectua terapia cauzală a simptomelor, carenţa alergenică fiind superioară hiposensibilizării. În acest sens, cel mai bun tratament pentru alergie este evitarea completă a factorilor care declanşează simptomele.
Însă, există unii alergeni care sunt imposibil de evitat în totalitate – de exemplu polenul şi acarienii.
Dar nu disperaţi! Există mai multe metode practice prin care puteţi reduce contactul cu mulţi dintre alergeni şi, prin aceasta, să minimalizaţi nevoia de tratament medicamentos:
Curăţaţi locuinţa în mod regulat cu aspiratorul, utilizând un aparat de putere mare dotat cu un filtru eficient, având dimensiunea porilor sub 0,3 microni;
Spălarea pernelor şi plăpumelor la temperaturi ridicate (cel puţin 60 grade C, pentru a distruge acarienii şi alergenul lor) şi prin aspirarea regulată a saltelelor;
Izolaţi salteaua, plapuma şi pernele prin utilizarea unor huse ocluzive (ermetice) drept barieră. Astfel, chiar dacă aşternuturile sunt pline de acarieni, plasarea unei bariere eficiente între ei (dejecţiile lor) şi dvs, va preveni declanşarea simptomelor;
Numărul jucăriilor pluşate din dormitor trebuie să fie redus la un minim absolut. Orice jucărie trebuie să fie spălată în mod regulat, la o temperatură de minim 60 grade C. Deşi punerea jucăriilor în congelator va ucide acarienii vii, nu va face nimic pentru a îndepărta cantităţile mari de alergen ce se pot afla pe/în ele. Dacă trebuie totuşi să depozitaţi jucării pluşate în dormitor, ele trebuie să fie ţinute într-o cutie de plastic cu capac ermetic;
Spray-urile pentru acarienii de praf – Există în comerţ un număr de spay-uri (pulverizatoare) care omoară acarienii casnici. Totuşi, în practică, acestea sunt rareori eficiente. Vaporii acestor spray-uri pot irita ochii, pielea şi căile respiratorii.
Există, însă, în farmaciile naturiste – “Ocnasept” – un deodorant aerosol salin natural cu extract din plante medicinale aromatice (după o reţetă proprie) destinat pentru odorarea şi dezinfectarea aerului, îndepărtarea alergenilor în spaţiul ambiental cu scopul de a optimiza microclimatul din locuinţă şi a fortifica persoanele cu receptivitate crescută la alergii şi infecţii respiratorii.
Polenul este foarte greu de evitat, însă, există câteva lucruri utile pe care le puteţi face:
– Identificaţi care polenuri vă provoacă alergiile şi începeţi tratamentul împotriva febrei fânului cu cel puţin două săptămâni înaintea datei când vă aşteptaţi să înceapă simptomele. Aceasta va scădea intensitatea simptomelor şi va reduce cantitatea medicamentelor de care veţi avea nevoie.
– În sezonul polenului, în special în perioada de vârf, petreceţi cât mai puţin timp posibil în aer liber. Cantitatea de polen din aer devine mai mare în zilele călduroase, uscate şi însorite. Purtaţi ochelari când sunteţi în aer liber.
– În perioadele de vârf a polenului, schimbaţi-vă îmbrăcămintea la intrarea în casă. Ţineţi închise ferestrele dormitorului în sezonul polenului. Planificaţi-vă concediul şi plecaţi într-o ţară (regiune) în care polenul declanşator nu există. Alternativ, mergeţi la mare, unde brizele marine menţin o cantitate scăzută de polen în aer.
– Dacă sunteţi alergici la polenul ierbii nu tundeţi personal gazonul. Unele automobile moderne posedă filtre de aer eficiente, care realizează un interior relativ lipsit de polen. Este bine să luaţi acest lucru în considerare cu prima ocazie când vă schimbaţi maşina.
– Pentru grădină, alegeţi plante care sunt polenizate de insecte, deoarece polenul acestora este mult mai greu şi, de aceea, mai puţin pasibil de a provoca simptome. Evitaţi toate lucrurile care vă pot agrava simptomele alergice, cum sunt expunerea la fum, vapori şi alte forme de poluare a aerului.
– Terapia naturistă a rinitei alergice completează tratamentele clinice cu fitoterapia (macerat glicerimat de coacăz negru); ionizările endonazale au efect hiposensibilizant al mucoasei nazale, iar aerosolii medicamentoşi au rolul de activare a mucoasei ciliate şi de reducere a secreţiilor sero-mucoase.
Tratamentul chirurgical rinologic vizează septoplastia, mucotonia, cauterizarea cornetelor, adenoidectomia. Tratamentul chirurgical nu poate vindeca alergia nazală, dar realizează o ameliorare importantă a simptomatologiei locale şi la distanţă (astmul bronşic). Pentru a reduce disconfortul bolnavilor şi a creşte acurateţea actului chirurgical am introdus tehnica chirurgiei endoscopice minim invazive (FESS).
Dragi cititori, să nu uităm că Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
De aceea, rugăciunea noastră este „Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat.”
(Ieremia 17:14)
Liviu Gusac – medic ORL; Preşedintele SIMC „Emanuil”
