„Nu este bine să mănânci multă miere…” Proverbe 25:27 (a)
„Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură.” Proverbe 25:16
Diabetul zaharat (DZ) este o boală metabolică ce rezultă din incapacitatea organismului de a produce (DZ tip 1) sau utiliza (DZ tip 2) insulina (hormon secretat de pancreas) indispensabilă proceselor anabolice şi echilibrului energetic al organismului. Fără insulină, glucoza nu poate fi folosită ca substanţă nutritivă de către organism, rămâne în sânge în concentraţie crescută (hiperglicemie) şi se elimină prin urină (glicozurie), antrenând o serie de dezechilibre metabolice şi hidroelectrolitice.
Privat de sursa principală de energie (glucoza), organismul utilizează proteinele şi lipidele ca sursa energetică rezultând, între altele, cetone – care se elimină prin urină sau se acumulează determinând o stare toxică denumită cetoacidoza care, nerecunoscută sau netratată la timp, creează complicaţii serioase ce pot duce în unele cazuri până la deces.
Denumirea completă a afecţiunii, diabet mellitus, provine din limba greacă şi înseamnă „sursă de zahăr”. Asta pentru că medicii din antichitate au observat că oamenii care sufereau de diabet produceau urină dulce, chiar dacă nu ştiau din ce cauză.
DZ este întâlnit la 1-3 % din populaţie, la copii 0,1-0,3%. Fiecare 10-15 ani numărul de cazuri se dublează, astfel în 2010 se prognozează cca 216 mln de bolnavi. Rasa mongoloidă este cea mai predispusă la DZ tip 2 – 20%. Ei sunt urmaţi de rasa negroidă, unde 17% din cei mai mari de 40 ani suferă de DZ. Cel mai rar DZ se întâlnește în Cili, unde se înregistrează 1,8%. Pacienţi cu DZ tip 2 sunt de 10 ori mai mulţi decât cei cu DZ tip 1.
Cauzele diabetului:
- Factori ereditari predispun la apariţia DZ, în special, tip 2, dar nu înseamnă că neapărat vă veţi îmbolnăvi.
- Factori non-ereditari: obezitatea, consum exagerat de glucide, factori geografici, bolile glandei tiroide, sindromul Cushing, diabet insipid, consum exagerat de alcool, inflamaţia pancreasului, fibroza cistică, infecţii virale,stresul, vârsta înaintată
Grupele de risc pentru apariţia DZ :
- rudele de gradul I ale pacienților diabetici;
- gemenii monozigoţi ai unor pacienți diabetici;
- obezi cu istoric familial de diabet zaharat;
- femeile ce au născut copii cu greutatea mai mare de 4 kg.
Caracteristici clinice:
Diabetul zaharat de tip 1 duce la scăderea până la dispariţie a secreţiei de insulina şi are tendinţa la acidoza. Necesita tratament cu insulina. Debutul este în copilărie sau la adultul tânăr.
Diabetul zaharat de tip 2 nu are tendinţa la acidoza, nu necesită tratament insulinic şi de regula are insulinemie crescută. Apare mai ales după 40 de ani, iar 60-90% dintre pacienţi sunt obezi.
Simptomatologia revelatoare pentru diagnosticul diabetului zaharat poate fi: urinare frecventă (poliurie) – eliminare peste 2-3 litri/24 ore, sete excesivă (polidipsie), ingestie crescută de alimente (polifagie), scădere în greutate – semnul cel mai bine obiectivat (adulţii obezi vor fi satisfăcuţi de acest eveniment şi vor amâna prezentarea la medic), astenia fizică şi intelectuală (lipsă de putere, scăderea capacităţii de concentrare, tulburări de memorie, somnolenţă), crampe musculare (cârcei) – mai ales la gambe şi mai ales noaptea (se datoresc pierderilor simultane de electroliţi urinari); prurit genital, infecţii genitale şi urinare supărătoare.
Nediagnosticat până în acest moment, tabloul clinic va fi completat de cetoacidoza diabetică: respiraţie cu miros de acetona, senzaţie de arsură esofagiană, greţuri, vărsături, dureri abdominale, meteorism abdominal.
Evoluţia clinică zgomotoasă se întâlneşte la tineri cu DZ tip 1, iar nediagnosticarea sa (simptomele pot fi atribuite unor viroze, enurezis nocturn, infecţii urinare) poate duce la apariţia cetoacidozei diabetice.
Simptomatologia diabetului zaharat de tip 2 poate fi ştearsă, incompletă, ignorată şi cu evoluţie îndelungată de luni sau ani. Uneori primul consult este făcut pentru furunculoza trenantă, balanita, prurit vulvar, pareze sau paralizii de nervi cranieni, scăderea acuităţii vizuale, claudicație intermitenta, parodontopatie, impotenţă.
Diagnosticul de laborator: dozarea glicemiei a jeun (pe nemâncate): valori normale: 3,9-5,5 mmol/l (din sângele venos); toleranţa anormală la glucoză, testul de toleranţă orală la glucoză (TTGO) – dozarea glicemiei la 2 ore de la administrarea a 75 g glucoza pe gură, glicozuria – apariţia de glucoză în urină prin depăşirea pragului renal (glicemie mai mare 9 mmol/), utilă mai ales pentru aprecierea eficientei tratamentului, cetonuria – prezentă corpilor cetonici în urină semnifică, cel mai adesea, iminenţa complicaţiilor acute de tip cetoacidotic.
Care sunt consecinţele diabetului?
Diabetul grăbeşte uzarea şi degradarea unor organe şi a unor funcţii vitale ale organismului:
- sistemul circulator – determinând de 2-4 ori mai frecvent la diabetici boli coronariene (angina, infarct miocardic), accidente vasculare cerebrale, probleme circulatorii la nivelul extremităţilor (ateriopatii);
- rinichii: nefropatia diabetică care poate evolua până la insuficienţa renală cronică;
- ochii: retinopatie diabetică cu afectarea vederii;
- sistem nervos: neuropatie cu dureri sau pierderea sensibilităţii extremităţilor.
- Este foarte important să depistam cât mai repede diabetul zaharat şi să instituim măsuri terapeutice adecvate. Diabetul nu se vindecă, dar poate fi ţinut sub control cu un regim de viaţă ordonat, echilibrat, cu o dieta adecvată şi cu un tratament corespunzător.
Tratamentul :
- Nemedicamentos: renunţarea la fumat, alcool, menţinerea greutăţii corporale normale.
Exerciţiile fizice: scad nivelul glicemiei prin utilizarea de către muşchi a zahărului drept sursă de energie, contribuie la buna funcţionare a organismului, tonifică muşchii, rezistenţa, flexibilitatea, ard caloriile şi scade greutatea corporală, întăreşte inima şi ridică moralul. Sunt indicate mersul pe jos, înotul, mersul pe bicicletă, gimnastica matinală, patinaj, schiurile, volei, tenis etc.
Sunt contraindicate atletica grea, alpinism maraton, competiţiile sportive. Absolut sunt interzise exerciţiile când glicemia depăşeşte 15 mmol/l, stările hipoglicemice, cetoacidoza, supradozarea insulinei.
Dietoterapia: este indicată dieta N9. sunt recomandabile 4-5 mese pe zi, multe fibre alimentare, ingrediente variate, alimente proaspete, de redus consumul de alimente cu grăsimi şi zahăr.
Alimente ce pot fi consumate fără restricţie:
• carne slabă sau degresata la tava sau cuptor;
• toate tipurile de peste;
• ouă, nu mai mult de cinci pe săptămână;
• brânza slabă;
• legume fără amidon (morcovi, varză, spanac, fasole verde, praz, andive, roşii, salată verde).
O cantitate de 400-500 grame pe zi, cântărite înainte de preparare este suficientă.
Alimente de mâncat cu moderaţie:
• fructe proaspete: 300 grame pe zi;
• pâine şi derivaţii săi (cornuri, briose): 200 grame pe zi;
• cartofi, cereale, paste făinoase: 300 grame pe zi;
• unt, nu mai mult de 130 grame pe săptămână: 15-20 g/zi;
• ulei, nu mai mult de ½ litru pe lună: 15-20 ml pe zi;
• margarină vegetală: 15-20 g/zi.
Absolut interzis este zaharul sub toate formele de absorbţie rapidă: dulciuri, ciocolată, dulceaţă, miere, băuturi zaharoase, biscuiţi, produse de patiserie.
- Medicamentos: este indicat doar de medic şi diferă la cele 2 tipuri principale de tratament. Poate fi sub formă de tablete sau injectare de insulină. Se mai adaugă tratamentul complicaţiilor diabetului, care de asemenea este indicat sau coordonat doar cu medicul
Cine află că are diabet poate să rămână şocat şi, de obicei, are nevoie de ceva timp ca să conştientizeze toate implicaţiile bolii. Actualmente, diabetul nu se vindecă, de aceea persoana în cauză va trebui să se adapteze la perspectiva de a trăi cu această afecţiune şi posibil, de a se trata pînă la sfârşitul vieţii.
„Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:4-5)
Călin Ludmila,
Medic internist SIMC „Emanuil” Republica Moldova
