Se aude tot mai mult în România despre homeschooling (home schooling sau home-schooling), adică despre “scoala de acasă”, “educaţia acasă”, “şcolarizarea acasă”. Este un termen de origine americană, dar practica îşi are origini europene. In ultimii ani a început să primească multă atenţie în Europa şi America, iar în România s-a format o mişcare a părinţilor care cere autorităţilor să instituţionalizeze acest sistem educativ şi în ţara noastră prin stabilirea unui cadru legislativ şi normativ adecvat.
AFR susţine şi promovează aceste eforturi. “Şcoala acasă” reprezintă o exercitare a drepturilor parentale, recunoscut chiar şi în dreptul internaţional. Articolul 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă dreptul fiecarui individ la învăţătură, şi că “părinţii au dreptul prioritar în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori”.
In trecut copiii erau educaţi acasă, şcolile fiind puţine şi rezervate pentru copiii celor înstăriţi. Aşa era încă din Roma antică. Circumstanţele de viaţă şi istoria însă au impus “şcoala acasă” ca o realitate în multe ţări ale lumii şi pe o scară mai mult sau mai puţin extinsă. In secolul XIX şcoala acasă a luat anvergura în Statele Unite, iar în anii 20 ai secolului trecut Tribunalul Suprem american a recunoscut dreptul părinţilor de a-şi educa copiii acasă, în afara sistemului public de învăţământ.
In cursul vremii motivaţia părinţilor de aşi educa copiii acasă s-a schimbat, în prezent ea având de a face în special cu secularizarea societăţii şi a sistemului educativ public. Mulţi părinţi doresc să transmită copiilor lor, prin intermediul sistemului de învăţământ domestic, valorile morale şi religioase pe care ei înşişi le împărtăşesc. Alţii o fac pentru a preveni obiceiuri rele în copiii lor sau din motive de siguranţă. Drogurile se găsesc la şcoală, nu acasă. Alţii cred ca educaţia primită acasă e mai de calitate decât cea dată în şcolile publice. Alţi părinţi sunt îngrijoraţi de declinul moral tipic sistemului clasic de învăţământ. In consecinţă, familia şi căminul au devenit un refugiu în care copiii pot obţine o educaţie de calitate fără a fi expuşi aspectelor negative ale învăţământului clasic. Şcolarizarea de acasă nu mai e un fenomen restrâns doar la creştini, ci se răspândeşte tot mai mult şi între musulmanii din Europa occidentală şi Statele Unite. In ultimii 15 ani în SUA între 15 şi 20% din copii au învăţat acasă anual, adică între 1.5 şi 2 milioane de copii de vârstă şcolară. In Marea Britanie cifra e mult mai mica, aproximativ 20.000.
Ţările cele mai ostile şcolarizării acasă sunt democraţiile secularizate occidentale. Germania nu recunoaşte dreptul părinţilor de aşi educa copiii acasă. Este deja bine cunoscut că luna trecuta SUA a acordat azil politic unei familii germane cu 4 copii căreia autorităţile germane nu le-a îngăduit să îşi educe copiii acasă. Dimpotrivă copiii au fost luaţi cu forţa din casă şi duşi la o şcoală publică. Judecatorul american şi-a exprimat oroarea faţă de atitudinea autorităţilor germane afirmând că cetăţenii germani sunt deprivaţi de un drept fundamental.
Suedia şi ea devine tot mai ostilă faţă de şcolarizarea de acasă. In 2008 a devenit primul stat din lume care să interzică predarea creaţionismului, atât în şcolile publice cât şi în cele private, şi a declanşat un veritabil război phihologic împotriva părinţilor care doresc să îşi educe copiii acasă. Poziţia autorităţilor suedeze, greşită în lumina statisticilor şi a experienţei, este că elevii educaţi acasă rămân, din punct de vedere academic, în urma celor educaţi în sistemul de învăţământ public. Ostilitatea Suediei a ajuns la culme la începutul anului când autorităţile suedeze au arestat, la bordul avionului, nişte părinţi care intenţionau să îşi ducă copiii în India să fie educaţi acolo într-o şcoală creştină. Deasemenea Suedia e în curs de a adopta o lege care să interzică şcoala de acasă cu excepţia exigenţelor extreme. Este cert că legea va fi adoptată, în săptămâna în curs ea deja fiind declarată constituţională de Tribunalul Suprem al Suediei. Urmează doar mici ajustări în definirea “exigenţelor extreme” în care şcolarizarea acasă ar putea fi permisă. Ne putem aştepta deci ca părinţi suedezi să primească şi ei azil politic în SUA.
autor: Alianţa Familiilor din România
