Te-ai gândit vreodată să hotărăşti ca glasul tău să se audă în cer? Rodica Bercean pur şi simplu a hotărât într-o zi acest lucru. Chiar dacă mama şi fraţii ei mergeau la o biserică baptistă, timp de treizeci de ani tatăl Rodicăi Bercean a fost prieten cu alcoolul. Astfel încât Rodica nu o dată a sărit pe geam ca să scape de scandalurile făcute de tatăl ei în familie. Dar a venit un moment când Rodica s-a hotărât să nu mai rămână pasivă.
“Doamne, eu cunosc puterea Ta, şi-am făcut un legământ pentru viaţa mea. Fac un nou legământ ca Iaebet pentru Vlad. Doamne, îl cer pe Vlad din mâna Ta”.
Mama mea ne-a crescut în biserică. Tatăl meu a crescut şi el într-o familie de creştini baptişti, însă la puţin timp după căsătoria cu mama, şi datorită faptului că s-a poticnit în unele lucruri din Biserică, tatăl meu n-a mai mers la Biserica şi s-a cufundat pentru treizeci de ani în beţie, în alcool şi-n tutun. Şi-au fost treizeci de ani grei.
Erau momente în care seară de seară casa mea aştepta cu groază ca tatăl meu să vină acasă. De fapt nu ne doream să vină. Tatăl meu făcea din orice scandal. Mi-amintesc cum eu, stând la parter, adesea săream pe geam, mergeam la alţi vecini şi sunam la poliţie, când tatăl meu făcea scandal, beat fiind. Era aşa de greu.
“Doamne, cine-o să mai stea între mama şi tata? Doamne, cine o va mai proteja pe mama ca să n-o loveasca tata? Sau, Doamne, cine va avea grijă de noi?”
Tatăl meu venea tot aşa acasă. Dar era ceva ce ne proteja. Niciodată nu putea să se apropie de mama mea. Chiar daca era în faţa ei şi era cu mâna ridicată să dea, ceva o proteja, ceva îl oprea. Mi-amintesc că erau momente în care eu mă interpuneam între mama şi tata, şi la un moment dat Tatăl meu – Dumnezeu îmi dădea aşa o putere – nu putea să mai facă nimic. Nu era putere în mine, ci pur şi simplu era o Prezenţă. Cu toate că tatăl meu mă iubea foarte mult, de multe ori îmi spunea: “Scorpie” sau “tu scorpie”. Erau nişte duhuri peste el.
Glasul meu s-a auzit în cer şi Domnul a schimbat viaţa mea. Apoi, Domnul a zidit pe dărâmăturile din casa mea şi dărâmăturile din tata şi din fraţii mei, şi din viaţa mea. El a început să le întărească şi să le zidească la loc.
Reporter: Rodica, versetul tău preferat din Biblie este “Cheamă-mă şi-ţi voi răspunde, şi-ţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” Care este istoria vieții tale?
Rodica Bercean:
Am crescut în Biserica Baptistă numarul 1, din Zalău. Am crescut în spiritul Bisericii şi am hotărât să-l slujesc pe Dumnezeu din toată inima mea pentru că aşa vedeam că face mama mea şi aşa făceau fraţii mei mai mari. Aşa făcea fiecare din cei pe care eu îi întâlneam acolo. Însa la începutul clasei a XII-a am găsit scris în Biblie despre Iaebeţ, care s-a rugat aşa: “Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine…” şi apoi scrie, Dumnezeu i-a dat ce ceruse.
Eram la începutul clasei a XII-a când am hotărât să fac şi eu legământ cu Dumnezeu ca Iaebeţ. Imi doream mai mult de la viaţa mea, îmi doream mai mult de la mine în relaţia cu Dumnezeu. Chiar dacă-mi dădeam toată silinţa, simţeam că-mi lipseşte ceva. Aşa cum Pavel mărturisea că vroia să facă binele dar răul stătea legat de el, şi eu adesea simţeam cum răul stătea legat de mine. Când am citit despre Iaebeţ am zis: “Doamne, vreau să intru într-un legământ deosebit cu Tine”.
Reporter: Ce ne spui tu arată ca nu Biserica te împlineşte, fie aceasta baptistă, penticostală, ortodoxă sau catolică. Nicidecum eticheta vreunei biserici, ci Cristos în noi, aşa cum spune tot apostolul Pavel: “Cristos în voi, nădejdea slavei”. Asta-ţi lipsea ţie de fapt, nu Biserica. Dacă am defini biserica prin zidurile clădirii respective, n-am câştigat absolut nimic. Biserica este în inima noastră şi este construită din “pietre vii” – din oameni. Ţie asta îţi lipsea?
Rodica Bercean:
Aşa este. Tot în acea perioadă, Dumnezeu a început să lucreze ceva în special în Biserica noastră din Zalău. Deşi eram doar în clasa a XII-a, am zis aşa: “Doamne vreau ca nici o zi să nu treacă fără ca o oră să citesc din Biblie şi o oră să mă rog. Acesta era legământul meu ca al lui Iaebeţ. Membrii Bisericii noastre au început să se întâlnească vinerea seara pentru rugăciune. Oamenii se rugau concret şi Dumnezeu răspundea concret. Era o mare putere în rugăciune. Nu mai era doar rugăciunea aceea obişnuită, ci era o putere care venea şi umplea vieţile celor prezenţi acolo. Intr-o astfel de seară de rugăciune, după un an în care m-am rugat şi am citit din Biblie, am înţeles că Dumnezeu îmi spune: “Am să-ţi dau ceva deosebit. Am să răspund la ceea ce Imi ceri”.
Reporter: Cum îţi vorbeşte ţie Dumnezeu?
Rodica Bercean:
Intr-o seară ne-am dus la rugăciune la o familie. Oamenii aceia, împreună cu copiii lor, au început să se roage pentru mine. Când ne-am ridicat de la rugăciune, gazda noastră ne-a spus: “Rodica, am primit un cuvânt de înştiinţare pentru tine din partea lui Dumnezeu. Domnul mi-a spus că te-a văzut pe parcursul acestui an şi a văzut sinceritatea din inima ta”.
I-a mai descoperit Domnul ceva despre două corăbii care erau pline cu cinci oameni în una, cinci în alta. Spunea Domnul: “Dacă crezi în seara aceasta, pentru că am văzut curăţia ta de inimă şi sinceritatea ta, dacă Mă crezi pe cuvânt în seara aceasta, nu vei mai merge la fel acasă. Eu am înţeles atunci că în acele corăbii eram eu şi fraţii mei. Dar mult timp n-am luat în seamă acel cuvânt, însă auzeam în inima mea: “Dacă hotărăşti şi crezi în seara aceasta, vei merge altfel acasă”.
In acea seară a fost un moment în care într-un mod distinct, într-un mod unic şi într-un mod personal am cunoscut botezul cu Duhul Sfânt. Tot în acea seară am primit şi vorbirea în limbi. Era ceva absolut deosebit pentru mine personal. Imi amintesc că mă rugăm cu mintea mea şi ştiam bine ce ceream de la Domnul, însă gura mea deja vorbea altceva.
Vorbeam şi mă rugam Domnului în alte limbi, însă eu ştiam ce mă rog. Nu ştiu dacă erau limbi omeneşti sau limbi îngereşti. In acea seara a fost un moment deosebit, un moment unic în care eu personal am cunoscut puterea Domnului.
Reporter: Ce-ai simţit atunci? A fost o bucurie deosebită, o bucurie aparte faţă de tot ce ai întâlnit până atunci? Cum poţi să-ţi descrii trăirile din momentele respective?
Rodica Bercean:
Când am citit despre Iaebeţ şi despre legământul lui, am mai citit în Isaia 58 despre postul adevărat. Acolo scrie aşa: “Desleagă lanţurile răutăţii […], dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; […]. Atunci tu vei chema şi Domnul va răspunde, vei striga şi El va zice: “Iată-mă”. Am fost copleşită de aceste cuvinte. Parcă nu le auzisem niciodată, nicăieri. Atunci am hotărât în inima mea să postesc. Posteam lunea, miercurea şi vinerea, pe tot parcursul acestui an. Posteam cum am înţeles eu: duceam sandwich-ul la şcoală şi-l dădeam altcuiva. Posteam de la şase seara până a doua zi la şase. Oricât eram de obosită fizic, era o putere deosebită în mine.
EU AM HOTĂRÂT CA GLASUL MEU SĂ SE AUDA ÎN CER.
De fapt, pe tot parcursul acelui an, ceva se schimba deja înlăuntrul meu. In timpul în care citeam Biblia, uneori poate doar plângeam, dar înlăuntrul meu ceva se întâmpla. Cred că a fost o pregătire şi o apropiere de Domnul. In seara aceea a fost o bucurie extraordinară, dar o bucurie şi-n agonie, pentru că-mi amintesc cum mă rugam înaintea Domnului, şi nu mai auzeam pe nimeni, cu toate că toţi se rugau foarte tare, eu eram în închinare.
Reporter: Cred că diferenţa sau ceea ce s-a întâmplat extraordinar în viaţa ta este următorul lucru: pentru mulţi creştini, pentru mulţi dintre noi, rugăciunea a devenit şi este o datorie de onoare. De asemenea, citirea Bibliei este o datorie de onoare şi dacă ne-am propus să citim trei capitole din Biblie pe zi şi să ne rugam un sfert de oră, aşa facem. Poate mulţi creştini se ţin de aceste lucruri care au devenit într-un fel un ritual, dar care sunt golite de bucuria aceasta extraordinară pe care ai simţit-o tu, de această fervoare, în proşternarea ta, în închinarea ta înaintea lui Dumnezeu. Cred că aceasta este deosebirea pe care o putem sintetiza. Au fost momente în viaţa ta când te rugai doar din datorie şi citeai Biblia doar din datorie?
Rodica Bercean:
Da. Toată viaţa mea mi-amintesc că-mi făceam program să citesc din Biblie. Este o soră din Biserica noastră, o soră deosebită, care ne-a marturisit ca paisprezece ani s-a rugat pentru biserica noastră. Cu paisprezece ani inainte a trăit și ea ceea ce am trăit și eu: „Doamne, vreau mai mult în rugăciune, vreau să mă apropiu de Tine mai mult și să Te cunosc tot mai mult.”
Reporter: Rodica, pur și simplu ne-ai insuflat si nouă bucuria pe care Duhul Sfânt a lăsat-o în viața ta. Aceasta este de fapt dorința Duhului Sfânt: să locuiască în fiecare dintre noi.
Rodica Bercean:
Mă rugăm în mod special pentru cei din casă mea. Tot în Isaia 58 scria: “Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte.” Mă întorceam adesea seară de la rugăciune şi spuneam: “Doamne, fraţii mei au crescut în biserică, cunosc şi Biblia, însă nu am siguranţă pentru ei” a cum nu avusem înainte pentru mine. ştiam că oricând pot să cadă şi să nu-şi ducă mântuirea până la capăt. ştiam că puterea pe care o am acum, prin Domnul, mă poate ajută să-mi duc mântuirea până la capăt. Am zis: “Doamne, îmi doresc această siguranţă şi pentru fraţii mei.” Treptat, Dumnezeu m-a ascultat şi l-a schimbat pe Dan, fratele meu cel mai mare, apoi pe soţia lui. A urmat un alt frate al meu, Radu. Însă era un lucru extraordinar pe care mi-l doream. Veneam adesea de la rugăciune şi treceam pe lângă un local care avea geamuri mari şi-l vedeam pe Vlad, fratele meu cel mai mic, acolo. Vlad jucă biliard. Un vecin de-al meu mi-a spus,: “Rodica, pe tine te-a schimbat Dumnezeul asta al tău, i-a schimbat şi pe fraţii tăi mai mari, însă pe Vlad nu-l mai schimbă nimic.”
M-am întărâtat înlăuntrul meu şi-am zis: “Doamne, eu cunosc puterea ta, şi-am făcut un legământ pentru viaţă mea. Fac un nou legământ că Iaebeţ pentru Vlad. Doamne, îl cer pe Vlad din mână Ta” – Vlad începea să facă karate, era un copil frumos şi deştept, însă nu punea deloc lucrurile astea la picioarele Domnului, ci le folosea pentru lumea această. Atunci am zis: “Doamne, eu plec la Facultate la Cluj, însă Doamne, rămân în post şi-n rugăciune şi cer că Tu să te apropii de Vlad.”
Când eram acasă îmi puneam mâinile peste patul lui şi ziceam: “Doamne, sfinţeşte locul acesta. Doamne, adu puterea Ta, prin Domnul Isus Cristos aici.” Venea Vlad şi adormea şi mergeam din nou şi-mi puneam mâinile şi mă rugăm. Când plecăm la Cluj ziceam: “Doamne, Tu poţi rămâne prin Duhul Sfânt în casă mea.” Nu la mult timp m-a sunat o soră din biserică noastră, care mi-a spus: “Rodica, roagă-te pentru că Vlad ne întreabă unde se face rugăciune. Vlad ne întreabă unde se roagă oamenii pentru că vrea să primească şi el ceea ce ai primit tu din partea Domnului.” Fratele meu a trăit şi el, bucuria de a fi umplut de Duhul Sfânt.
Mergeam de această data acasă şi Vlad îmi spunea unde este rugăciune, Vlad îmi spunea: “Rodica, vreau să-ţi spun ce visuri am primit din partea Domnului. Hai să-ţi zic ce se întâmplă.” Eram copleşită că Domnul a dus un al doilea legământ al meu la îndeplinire. Vlad era de această data că un viteaz. ştiu că o data spălam haine în baie şi-l auzeam pe Vlad cum se roagă în cameră. Am lăsat tot lucrul meu pentru că Duhul Domnului mă copleşea şi-am mers şi eu la rugăciune. Vlad începea să postească cum auzise el la alţi fraţi. Din trei în trei ore în ziua de post, când cerea ceva de la Domnul se rugă. Domnul a dus acest al doilea legământ al meu la îndeplinire.
Mai aveam o dorinţă extraordinar de mare în viaţă mea. Am zis: “Doamne, ai făcut lucruri aşa de mari. Doamne, Cuvântul Tău căpăta viaţă în viaţă mea. Doamne, te rog şi se întâmplă ceea ce te rog. Mai am o dorinţă foarte mare.” Era pentru tatăl meu. Mamă mea ne-a crescut în biserică. Tatăl meu a crescut şi el într-o familie de creştini baptişti, însă la puţin timp după căsătoria cu mamă, şi datorită faptului că s-a poticnit în unele lucruri din biserică, tatăl meu n-a mai mers la biserică şi s-a cufundat pentru treizeci de ani în beţie, în alcool şi-n tutun. şi-au fost treizeci de ani grei.
Mi-amintesc adesea cum era mamă. Mamă a rămas credincioasă. Erau momente în care seară de seară casă mea aştepta cu groază că tatăl meu să vină acasă. De fapt nu ne doream să vină. Tatăl meu făcea din orice scandal. Era aşa de greu. Fraţii mei erau mari, eu eram un pic mai mică însă mi-amintesc groază pe care o trăiam. Mi-amintesc cum eu, stând la parter, adesea săream pe geam, mergeam la alţi vecini şi sunăm la poliţie, când tatăl meu făcea scandal, beat fiind. Era aşa de greu.
Mi-amintesc că Dan şi Dana, fraţii mei mai mari, urmau să plece în anul I la Facultate, iar eu mă gândeam: “Doamne, cine-o să mai stea între mamă şi tată? Doamne, cine o va mai proteja pe mamă că să n-o lovească tată? Sau, Doamne, cine va avea grijă de noi?” Cumva tăria mea era în ei şi protecţia mea era-n ei că erau mai mari. Însă Dumnezeu a avut El grijă. Lucrurile începeau să se schimbe, însă tatăl meu venea tot aşa acasă. Dar era ceva ce ne proteja. Niciodată nu putea să se apropie de mamă mea. Chiar dacă era în faţă ei şi era cu mână ridicată să dea, ceva o proteja, ceva îl oprea. Mi-amintesc că erau momente în care eu mă interpuneam între mamă şi tată, şi la un moment dat tatăl meu a Dumnezeu îmi dădea aşa o putere a nu putea să mai facă nimic. Nu era putere în mine, ci pur şi simplu era o Prezență.
Cu toate că tatăl meu mă iubea foarte mult, de multe ori îmi spunea: “scorpie” sau “tu scorpie”. Erau nişte duhuri peste el. Mamă mea, dacă seară era obosită şi epuizată de la tot scandalul din ziua respectivă, dimineaţă avea puteri noi. Nu-ntelegeam lucrul acesta. Era din nou veselă. Deşi obosită fizic, era veselă şi gata să meargă din nou la şcoală. Ea este învăţătoare. şi era gata să se ocupe de noi. Fraţii mei îi tot spuneau: “Mama, divorţează!” şi mamă mea spunea: “Da. Am să divorţez”. Și până dimineaţă uita tot. Și nu mai spunea nimic de divorţ. Am întrebat-o eu pe mama odată: “Mama, spune-mi de ce nu vrei să divorţezi?” şi mamă mi-a spus: “Rodica, eu nu vreau să divorţez pentru că vreau să rămân credincioasă Domnului. Nu vreau să divorţez pentru că eu nu-mi doresc că atunci când vei veni de la şcoală, să-l vezi pe tatăl tău pe marginea şanţului. Nu-mi doresc că atunci când vei fi la şcoală, oamenii să întrebe “Ce fac părinţii tăi?” şi tu să spui: “Parintii mei sunt despărţiţi”.
Am fost copleşită de credincioşia mamei mele. M-am hotărât înaintea Domnului şi-am zis: “Doamne, dac-ai ascultat aceste două legăminte, pentru fraţii mei, te rog în mod deosebit, primeşte şi mijlocirea mea acum, o noua mijlocire”. Am observat că puterile mamei mele slăbeau, şi ea nu mai putea să creadă că mai sunt şanse pentru tatăl meu, care, după treizeci de ani, era tot mai urât în patimă alcoolului.
Am zis: “Doamne, plec iarăşi la Cluj, însă întru din nou în legământ a încep să mă rog şi să postesc pentru tata. Și Doamne, dacă tatăl meu ştie mai mult din Biblie decât ştiu mulţi alţii, dacă tatăl meu cunoaşte Biblia bine şi nu ascultă de nimeni, te rog în mod deosebit, du-te noaptea la patul lui Doamne, şi da-i visuri şi vedenii tatălui meu”. Când m-am întors acasă, într-o seară tata mi-a zis: “Eu nu mă duc să dorm pentru că am visuri. Și ce-i mai rău e că se întâmplă ceea ce visez. Uite de şase luni am visuri şi se întâmplă ceea ce visez”. Am înţeles că Dumnezeu m-a ascultat şi în acest al treilea legământ. Eram acasă la Zalău, când într-o seară tatăl meu a venit ameţit de la alcool, a mers în cameră lui Vlad, fratele meu mai mic, şi a spus: “Dacă nu va rugaţi cu mine în seara asta, eu mor”. În acea seară ne-am rugat într-un mod deosebit. Aceea a fost seară în care Dumnezeu s-a apropiat în mod deosebit de tatăl meu.
La scurt timp după aceea, tata s-a dus şi el la rugăciune în biserică şi a mărturisit în faţă multor persoane că a fost un fiu risipitor trezeci de ani, dar că s-a întors acasă şi că “Domnul i-a pus un inel în mână”.
Dumnezeu mi-a spus cândva: “Cheama-mă şi-ţi voi răspunde. Și-ţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti”. Domnul mi-a răspuns. Glasul meu s-a auzit în cer şi Domnul a schimbat viaţa mea. Apoi, Domnul a zidit pe dărâmăturile din casa mea şi dărâmăturile din tata şi din fraţii mei, şi din viaţa mea. El a început să le întărească şi să le zidească la loc.
Reporter: Există multe concluzii care ar putea fi trase după discuţia noastră şi după istoria această a umblării tale cu Dumnezeu, a neumblării altora şi a umblării tale, dar până la urmă Dumnezeu este cel care întoarce toată casă la El. Dacă ceri cu credinţa mântuirea celor din casă ta sau a celor dragi ţie, Dumnezeu face acest lucru.
Stimaţi ascultători şi dragi prieteni dacă doriţi schimbare, schimbare adevărată în casele şi-n familiile dumneavoasta, puneţi-l pe Dumnezeu la încercare într-un mod copilăresc, cu o credinţa simplă şi sinceră, dar care poate într-adevăr să sfărâme toate puterile celui rău, astfel încât întreaga casă să se întoarcă la Dumnezeu.
special pentru StiriCrestine.ro, de Ioan Ciobota.
