„Alegerea unei noi conduceri pentru Uniunea Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Rusia este un test serios de maturitate pentru noi toţi” Iurie Sipco.
În ajunul celui de-al XXXIII-a Congres a creştinilor evanghelici baptişti din Rusia, site-ul cu resurse creştine rus „Cuvântul pentru tine” a realizat un interviu cu preşedintele UBCEB din Rusia, Iurie Sipco.
Denis Gostev: Cum evaluaţi activităţile UBCEB din ultimii opt ani?
Iurie Sipco: Este o perioadă de timp destul de lungă. O uniune foarte mare. În opinia mea este prea devreme să d-au o descriere nepărtinitoare. Slujirea în Biserică, ca şi viaţa, are mai multe dimensiuni. Dar dacă am lua în mod general şi din perspectiva că Biserica este lucrarea lui Dumnezeu, cu o puternică încredinţare pot să spun: „Domnul este prezent cu adevărat în Bisericile din cadrul uniunii. Apreciez activitatea UBCEB, înţelegând că aceasta este lucrarea Bisericilor Evanghelice Creştine Baptiste din Rusia”.
D.G. Care sunt evenimentele cele mai importante din viaţa Uniunii pe care aţi dori să le menţionaţi?
I.S. în primul rând sunt evanghelizările în care s-au implicat şi Bisericile locale. Lucrarea cu tinerii, care a fost dezvoltată într-un sistem coerent la toate nivelurile, precum şi pregătirea liderilor de tineret. Conferinţele anuale ala liderilor de tineret sunt dovezile activităţii tinerilor şi dorinţa lor de a căuta voia lui Dumnezeu şi de a sluji cât mai activ.
Educaţia atât în Biserică, cât şi înafara ei. Apreciez mult faptul că toate instituţiile de învăţământ ale uniunii, au menţinut cele mai înalte standarde ale învăţământului în pofida crizei financiare. Asociaţia Seminarului Teologic din Moscova şi Institutul Teologic din Moscova au devenit un factor important în consolidarea educaţiei în general.
Formarea Departamentului de Teologie şi Cateheză, care pregăteşte şi emite pamflete, cărţi şi alte materiale creştine.
Departamentul pastorilor şi-a început activitatea. Fiind pentru prima dată în uniune am conştientizat necesitatea elaborării unor strategii pentru formarea şi creşterea slujitorilor, precum şi oferirea asistenţei corespunzătoare în misiune pentru viitor. Aceasta este o dovadă a maturităţii fraţilor.
Botezul a zeci de mii de oameni, gata de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Mulţumesc Domnului pentru tot. Întrebarea dvs. A deschis un câmp al binecuvântărilor oferite de Dumnezeu în ultimii opt ani, încât eu pur şi simplu mă sufoc de bucurie când văd frumuseţea poporului lui Dumnezeu, frăţietatea UBCEB.
D.G. spuneţi-ne dificultăţile cu care s-a confruntat UBCEB în ultimii ani, cu excepţia crizei financiare mondiale?
I.S. Se pare că criza financiară nu ne încurcă. Cu toate acestea îmi place că dvs. aţi scos în afara parantezelor aspectul finanţelor, care de obicei cântă romanţe în toate activităţile. Sunt sigur că, în anii cei mai „slabi”, Dumnezeu trimite fonduri suficiente pentru îndeplinirea cauzei, pe care ne-a dat-o Duhul Sfânt. Dar, mai presus de toate, noi nu trebuie să uităm că , El a trimis în lume Duhul său cel Sfânt, şi El este cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Lumea se schimbă foarte repede. Comunităţile religioase sunt cele mai conservatoare. Acest loc este dominat permanent de tensiune. În dorinţa de a salva şi păstra tradiţiile lor, limbajul lor, suntem supuşi unui risc mare de a rămâne fără voce, fără forţă şi fără cuvânt pentru lumea care se duce la moarte. Secularizarea societăţii a atins proporţii fără precedent. Acest proces ne impune pe noi, Bisericile CEB, să reformulăm mesajul Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu, în care predica salvării să aibă competenţa de a trezi pe cel adormit din visul ademenitor al lumii. Mărturisirea biografiei personale este un proces prea lung şi neactual, – trebuie de prezentat pe Domnul Isus Cristos. Aceasta este o chemare mai importantă. În aceeaşi linie de priorităţi trebuie să fie şi responsabilitatea noastră pentru reacţia la progresele tehnologice. Pentru că progresul ne modifică ritmul şi stilul nostru de viaţă. Aceasta afectează relaţiile în cadrul familiei, a formelor de viaţă şi a omuui însuşi. Noi cei care avem în mintea lui Cristos, nu trebuie să ne fie frică de progres, ci trebuie să utilizăm aceste posibilităţi moderne pentru eficientizarea evanghelizării. Noi, poporul lui Dumnezeu, avem responsabilitatea de a face o evaluare teologică a proceselor, de a spulbera diferitlee superstiţii şi de a arăta prin propriile noastre vieţi, că, şi în secolul 21 omul are nevoie de Dumnezeu, iar Dumnezeu este aproape de om. Noi, creştinii evanghelici, trebuie să ridicăm vocea în apărarea celor umiliţi şi insultaţi. Noi ar trebuie să fim lumină şi sare, într-o lume plină de ură, în care domneşte minciuna şi puterea ce neagă valorile sfinte. „Curat şi neîntinat înaintea lui Dumnezeu este acela care vizitează orfanii şi văduvele în necazurile lor, şi care nu se lasă neîntinat de această lume”. Nouă creştinilor nu trebuie să ne fie ruşine de identitatea noastră, de Biserica noastră, de Domnul nostru Isus Cristos, dar cu bucurie să suferim pentru El: „Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivinici: lucru acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră, şi aceasta vine de la Dumnezeu. Căci cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi pentru El”. Filipeni 1:27-29.
Conştintizarea acestui fapt, ne face să privim într-un mod special lumea, în care locuieşte Duhul Sfânt, iar Biserica Sa păzeşte legile Regelui Ceresc. Şi legea de bază fiind „iubiţi-vă unii pe alţii”. Lumea este împărţită, luptă în mod constant, iar noi Biserica Lui, trebuie să luptăm pentru a vedea natura spirituală a omului, să stăruim insistent în rugăciune pentru unitatea poporului lui Dumnezeu.
Rămâne conflictul dintre generaţii, care este o problemă complexă, foarte mare. Diferenţa nu constă doar în vârstă, ci în diferenţa de cultură, muzicî, limbaj, comportament. Părinţii trebuie să ştie că copii, adolescenţii, tinerii, fiecare în parte sunt o personalitate, care are drepturi şi libertăţi. Personalităţi care trebuie să fie tratate cu respect, nu cu umilinţă. Este o mare binecuvântare să ai tineret în Biserică.
D.G. În prezent, vă pregătiţi pentru cel de-al XXXIII-a Congres UBCEB. În opinia dvs. ce probleme necesită o atenţie şi abordare deosebită?
I.S. Congresul este un eveniment istoric în frăţietatea noastră. Cred că o atenţie specială merită istoria frăţietăţii din Rusia. Noi suntem responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru conservarea şi argumentarea faptelor glorioase ale părinţilor noştri, care au fost martirizaţi, umiliţi, prigoniţi, dar au rămas fideli Domnului. Nu avem nici un motiv să ne fie ruşine de istoria frăţietăţii noastre, dar este o mare responsabilitatea de a cunoaşte istoria, de a şti numele credincioşilor care au rămas tari şi desigur de a le urma credinţa mare pe care au avut-o. Trebuie să adoptăm o strategie pentru viitor, cum să construim o Biserică Evanghelică, şi cum să pregătim Biserica pentru venirea Domnului Isus. Trebuie să mai alegem o nouă conducere pentru UBCEB. Acesta fiind un test foarte serios la aspectul maturitate şi responsabilitate foarte mare pentru noi toţi, pentru fiecare delegat la Congres, fiecare slujitor şi fiecare creştin în parte.
Sarcina noastră astăzi, este ca fiecare biserică, fiecare membru să fie angajat în câmpul Evangheliei, să fie gata de a predica şi de a muri pentru Isus.
D.G. spuneţi-ne o dorinţă sau o urare pentru vizitatorii site-ului „Cuvântul pentru tine”.
I.S. În primul rând ţin să mulţumesc celor care lucrează la admininstrarea acestui site. Bravo! Şi vizitatorilor: urmaţi-le exemplul. Întunericul – este lipsa de lumină. Aşa că haideţi să umplem spaţiul întunericului cu lumina. Răul – este lipsa bunătăţii. Haideţi să umplem spaţiul răului cu bine. Proorocul Maleahi spune: „Domnul a ascultat şi înaintea feţei Sale se scrie o carte despre acei care se tem de Domnul şi cred în Numele Lui”.
Ce este scris în acea carte despre tine? A spune lui Dumnezeu „Tatăl meu” – iată o viaţă destoinică, chiar dacă pentru aceasta trebuie să răstigneşti cuvântul „Eu”.
Tradus de Doiniţa Bejenaru, ŞtiriCreştine.ro
