Marius si Adriana – Chemarea Siberiei – misionarii săptămânii

Este o binecuvântare şi o bucurie să putem din nou împărtaşi cu voi din viaţa noastra şi din slujirea la care suntem chemaţi. Ca familie suntem binecuvântaţi de asemenea să ştim că ne purtaţi în rugăciunile voastre, că deşi atat de departe fizic, suntem totuşi aproape prin Duhul.

A trecut deja mai bine de o jumătate de an de la întoarcerea noastră în Buryatia, după cele trei luni petrecute în România în periada verii anului 2009. Imediat după ce am ajuns în Ulan-Ude la sfarşitul lui august, fetele au început şcoala. Naomi-Teodora, care a trecut în clasa a 3-a, s-a bucurat să-şi reîntâlnească prietenii şi colegii, în timp ce Ioana-Ruth a început în acest an clasa 1. În comparaţie cu Naomi-Teodora, care mergea în clasa 1 după doar 8 luni de la mutarea noastră în Buryatia, Ioana-Ruth a facut acest pas după aproape trei ani petrecuţi aici, nivelul de cunoaştere al limbii ruse ajutând-o mult în adaptarea mai rapidă la noul statut, acela de “ucenik”, cum se spune elevului în limba rusă.

La început mergeau şi veneau împreună de la şcoală, dar în ultimele două luni Naomi-Teodora a început să înveţe după-amiaza, din cauză că învăţatoarea ei s-a îmbolnăvit. Noi neavând maşină, de multe ori nu am mai putut să le ducem şi să le luăm de la şcoală (eu ocupat cu lucrarea, cursurile de buryată, Adriana însărcinată şi ocupată cu Cristina-Aryuna – 2 ani). Aşa că au început să meargă şi să vină fiecare singură de la şcoală. Merg singure în staţia de microbuze, iau microbuzul şi merg cu el vreo 6 staţii înspre şcoală sau către casă. Facem asta cu inima strânsă de multe ori, dar rugându-ne şi nădăjduind în Domnul că El le păzeşte.

Trecem aici în Siberia prin cea mai rece iarnă din ultimi zeci de ani– începând din noiembrie temperaturile minime au fost între -25^oC si -45^oC, chiar şi acum, în martie, avem parte de o “primăvară” în care temperaturile au coborât uneori până către -35^oC. Frigul a dat de multe ori peste cap şi procesul de învăţământ, pentru că atunci când temperaturile sunt mai mici de -33^oC, copiii din clasele 1-4 nu mai merg la şcoală. Aşa că fetele s-au bucurat de multe ori în această iarnă de vacanţe neprogramate. Nu la fel de mult ne-am bucurat atunci când am fost răciţi şi bolnavi. Dacă în ultimele trei ierni Dumnezeu ne-a păzit şi nu ne-am prea îmbolnăvit, în această iarnă am trecut cu toţii de câteva ori prin răceli şi gripe destul de puternice. Dar slavă Lui că acum suntem în mare cu toţii sănătoşi !

Aşa cum am scris deja, Adriana este însărcinată în luna a noua şi aşteptăm în fiecare zi naşterea celui de-al patrulea copil. Va fi al doilea copil care ni se va naşte în Ulan-Ude, dupa Cristina-Aryuna. În primele luni de sarcină Adriana a avut dureri mari de burtă, iar placenta era într-o poziţie joasă. Dar acum se pare că totul e bine şi ne rugăm ca naşterea să fie şi ea fară complicaţii.

Dumnezeu care a dat viaţă copilului din pântecele Adrianei a hotărât şi să o ia pe cea a tatălui ei. Pe 8 martie am fost întristaţi de o veste primită de acasă: tatăl Adrianei a murit. Durerea ei şi a noastră e accentuată şi de faptul că e foarte posibil ca el să fi murit încă neîmpăcat cu Dumnezeu.

Departe de cei dragi, mulţi din ei aflându-se încă departe de Dumnezeu, avem aproape o singură armă în această luptă spirituală care se dă şi pentru sufletele lor: rugăciunea. Da, probabil că e şi cea mai importantă. Am reînnoit în aceste zile legamantul nostru de a ne ruga pentru ei cu şi mai multă consecvenţă, în speranţa că “ochii lor vor fi deschişi, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea de păcate şi o moştenire împreună cu cei sfinţiţi prin credinţa în Isus” (Fapte 26:18).

Aceiaşi rugăciune o repetăm de multe ori şi pentru cei în mijlocul cărora trăim şi pe care Dumnezeu ne-a chemat să-i slujim: buryaţii, ruşii şi celelalte etnii care locuiesc aici, în jurul Lacului Baikal. Când vedem cât de mari sunt luptele spirituale, cât de greu apar şi cresc unele roade ale slujirii noastre, “încolţiţi” de situaţii şi întrebări la care nu aveam răspunsuri, uneori cu probleme în interiorul echipei implicată în plantarea bisericii, luptăndu-ne noi înşine cu diferite încercări şi ispite, de multe ori suntem descurajaţi. Îi suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru acei oameni care ne sunt aprope şi sunt alături de noi, gata să ne asculte, încurajeze, sfătuiască, mustre şi să se roage pentru noi în astfel de situaţii. Mulţumim şi vouă care vă rugaţi pentru noi poate neştiind multe amănunte. Am fost de multe ori încurajaţi prin e-mailu-rile voastre, deşi nu am reuşit să raspundem fiecaruia personal. Fiţi binecuvântaţi !

Şi ca să nu pară că toate sunt “negre” în ceea ce se întâmplă în Ulan-Ude, încerc pe scurt în continuare să punctez câteva aspecte pozitive ale lucrării de aici.

Continuăm să ne strângem cu Biserica “Spasenie – Mântuirea” la apartament, de câteva luni adunarea principală de duminica nu mai e seara, ci dimineaţa la ora 11. Se văd progrese în diferite aspecte şi echipe ale slujirii din biserica, în mod special în echipa muzicală şi în echipa care se ocupă de “ora copiilor” – cum numim noi şcoala duminicală. Sunt bucuros să văd cum oameni din generaţii şi popoare diferite se completează unul pe altul în lucrarea cu copiii: una din cele mai în vârstă membre ale bisericii, Tamara Pavlovna, face echipă în această lucrare cu o misionară din Canada (Renata) şi câteva tinere din loc, printre care se află Sărămjid (buryată), Marina şi Eli (rusoaice).

În perioda 18-23 martie avem planificată o expediţie montană cu tinerii, prin care se încearcă din nou ajungerea pe cel mai înalt vârf din Buryatia, Munku Sardâk (3.490 m). Expediţia are un pronunţat caracter evanghelistic, 8 din cei 15 tineri care vor fi parte a ei nefiind creştini. Printre ei se află şi un ofiţer tânăr de la Serviciul de Imigrari, Vladislav – având în vedere că sunt multe piedici şi probleme cand e vorba de obţinerea vizelor de către misionari, e o ocazie pentru cineva din sistem să vadă că noi nu reprezentăm nici un pericol pentru societate, din contră !

Clădirea în care sperăm să ne strângem în viitor cu biserica nu este încă gata, compania care construieşte având întârzieri în special din cauza problemelor financiare, dar şi din cauza frigului ! Dar nu mai este atât de mult de făcut pentru ca să putem să ne strângem în noul loc: clădirea e acum cu uşi, ferestre, acoperiş, noi în toamnă am reuşit să lucrăm şi să înaintăm destul de mult cu finisările interioare – prin contract aceste lucrări sunt în responsabilitatea noastră ca şi biserica! Unele din cele mai importante lucrări care au rămas de făcut sunt racordarea la reţeau de apă şi canalizare, izolarea termică exterioară şi finisarea exterioară a clădirii – care se va face din profile metalice – toate acestea fiind în responsabilitatea companiei.

MOTIVE  DE  RUGĂCIUNE:

– pentru protecţia noastră fizică şi spirituală; pentru fete să fie păzite de Dumnezeu cand merg şi vin de la şcoală şi nu numai !

– pentru Adriana, ca Dumnezeu să continue să o mângâie în durerea pricinuită de moartea tatălui;

– pentru cei dragi din familiile noastre care nu sunt încă împăcaţi cu Dumnezeu: sora Adrianei, Monica (care e şi ea însărcinată), pentru fraţii mei, Emil şi Simion, pentru soţia celui din urmă, Liliana; pentru mama Adrianei, Elisabeta;

– pentru ca Adriana să nască fără complicaţii; pentru sănătatea ei şi a copilului;

– pentru protecţia fizică a celor care vor merge în expediţie; pentru cei 8 tineri necredincioşi, să se apropie de Dumnezeu; pentru ca relaţiile cu ei să fie întărite în urma acestui timp împreună; pentru temperaturi acceptabile în timpul expediţiei !

În harul Lui,

Marius

Mai multe informatii despre ei puteti cititi aici!